Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Olga Bulat: Visau moşnegii la…

Olga Bulat: Visau moşnegii la un viitor mare şi luminos pentru fata lor

Epoca comuniştilor s-a terminat. Alţii au venit la putere, iar o dată cu ei a reînviat şi speranţa oamenilor  la o viaţă decentă la ei acasă. Au trecut doi ani, dar s-a schimbat doar puterea în stat, nivelul de viaţă rămânând acelaşi. Poveştile de azi, perioada postcomunistă,  deşi încep precum perioada precomunistă, se încheie exact ca şi cele de altă dată.

A fost o dată ca niciodată, că de n-ar fi nu s-ar povesti. A fost o dată o babă şi un moşneag şi aveau ei o fiică frumoasă şi deşteaptă. Visau moşnegii la un viitor mare şi luminos pentru fata lor. Deşi în ţară era greu şi toată lumea pleca să muncească peste hotare, bătrânii erau siguri că fetiţa lor va avea o altă soartă.

Au venit la putere liberalii şi democraţii. Oamenii care i-au votat au zis: “Aceştia vor face ordine. Aceştia vor crea condiţii ca fiica noastră să rămână acasă”. Nu i-au dezamăgit pe oameni, au făcut ordine, doar că în viaţa lor. Poporul, iarăşi, a rămas cu buza umflată. Se pare că s-a obişnuit deja. Va ierta şi de data aceasta. Ceea ce nu pot înţelege bătrânii e cum să trăiască mai departe. Fata creşte şi nevoile cresc împreună cu ea. Părinţii ţin minte perioada în care fata avea 5-10 ani, cam vag timpul cand avea 15 şi deloc perioada când avea 20. Fără să observe, au îmbătrânit, iar “fetiţa” are mult peste 30. La această vârstă, a reuşit să obţină studii superioare, experienţă de muncă, o căsnicie civilă nereuşită, dar nici copii, nici un serviciu potrivit, nici prieteni.

Căsnicia părinţilor n-a fost nici ea veşnică, iar promisiunea “Până când moartea ne va despărţi” a fost uitată cu desăvârşire. Tatăl, luând exemplul eroilor din filmele hollywood-iene, şi-a găsit o soţie mult mai tânără, doar rareori amintindu-şi că are şi o fiică. Între timp, bunica, bătrână, neputincioasă, având nevoie de îngrijiri, s-a mutat cu traiul în casa fetei şi a nepoatei. Rămase fără resurse financiare, femeile au început să adune datorii, inclusiv la stat.

Ana, aşa îi zice fetei, a decis că nu ar fi altă soluţie decât munca peste hotare. Ideea care părea insuportabilă părinţilor, a ajuns singura ieşire din situaţie. Deşi are studii superioare şi a lucrat în domeniu timp de cinci ani, peste hotare acest fapt nu are nicio importanţă. A apelat la mai multe agenţii de angajare în câmpul muncii, dar, până la urmă, a acceptat să îngrijească de o bătrânică, în Italia. Aceasta e o încăpăţânată, o nervoasă, iar asta îi face munca insuportabilă.

În atribuţiile Anei intră toate treburile casnice şi nu doar. “Am ajuns să şterg funduri… nu mi-e ruşine, doar nu fur, dar întotdeauna m-a înspăimântat gândul înstrăinării. Acum sunt printre străini. Sunt obligată să zâmbesc în timp ce sufletu-mi urlă a disperare. Sunt mulţi de-ai noştri aici, cu studii, fără… Nu contează. Toţi suntem în aceeaşi situaţie. Trebuie să ne descurcăm dacă nu pentru noi, cel puţin pentru cei de-acasă”, mărturiseşte Ana cu ochii în pământ, nemulţumită de viaţa sa. E supărată că nu-şi poate găsi acasă un serviciu remunerat pe măsură, dar recunoaşte că trebuie să întoarcă datoriile şi să-şi ajute apropiaţii. Astfel, singura soluţie, dar şi a multor altora de la noi, e să sufere în străinătate.

Olga Bulat