Olga Bulat: Viitorii noştri mari specialişti

Ţara noastră nu se poate plânge de lipsă de specialişti în diverse domenii. Alta e întrebarea: câtă încredere putem avea în aceşti “specialişti” şi cum au obţinut diploma / acreditarea pentru a activa în domeniul dat? Un matematician nu ştie tabla înmulţirii, un lingvist nu cunoaşte modurile verbale, un muzician nu cântă niciodată gamele, un medic nu ştie anatomia… şi aceştia sunt specialiştii noştri.

Părinţii sunt gata de orice pentru ca copiii lor să termine liceul cât mai bine. În atâţia ani de şcoală, mămicile au grijă ca “micuţii” lor să fie sătui, iar tăticii să studieze intens, pentru ca, într-un final, cunoştinţele acumulate să nu mai aibă nicio importanţă. Contează doar notele obţinute la examene. La Bacalaureat părinţii angajează un expert în domeniu care să scrie lucrările în locul odraslelor lor, plătesc observatorii (şi aceia, surprinzător, “orbesc” pentru câteva ore, ca cei mai deştepţi copii ai ţării să poată copia liniştit), găsesc chiar şi persoane care ar putea să vândă diplome desenate color. Inventează fel de fel de metode (legale, mai mult însă ilegale), doar să obţină diploma mult dorită. Un singur procedeu este mereu ocolit, cel al învăţatului. E prea lungă şi prea complicată calea studierii…

După ce i-au ajutat să susţină BAC-ul, tot părinţii îi ajută să intre şi la facultate. Azi nu mai aleg domeniul în care se descurcă cel mai bine sau care le place mai mult (deşi, cum ar putea să-ţi placă un domeniu în care trebuie să depui efort?!), îşi continuă studiile acolo unde e mai ieftin, unde concurenţa e mai mică. Într-un final, părinţii fericiţi îşi laudă odraslele care au intrat la facultate, dar fără a specifica ce facultate este, ce specialitate vor studia, de ce au ales domeniul dat. Nici măcar odraslele nu pot răspunde la aceste întrebări.

O cunoştinţă îmi spune entuziasmată că fiica ei a intrat la facultate. O întreb: ce facultate? Nu ştie. Ce va studia acolo? Nu ştie. Apoi urmează o explicaţie genială: “Am depus actele la trei specialităţi deodată. Ne-a spus cineva să încercăm şi aici, că sunt mai puţini candidaţi pe un loc şi avem şanse mai mari. Mi-e totuna ce va învăţa. Oricum nu va lucra după specialitate. Îi trebuie doar hârtiuţa ceea de la sfârşit”. Deci important este doar să obţină documentul ce indică prezenţa studiilor superioare. Nu contează cum au fost obţinute, contează că sunt.

Avem sute de specialişti, care nu ştiu la ce facultate au studiat sau pentru ce au studiat. De fapt, ştiu pentru ce… pentru “hârtiuţa ceea de la sfârşit”.

Olga Bulat