Olga Bulat: Oameni care n-au ce pierde

Potrivit unui studiu, cei mai pesimişti oameni de pe pământ sunt cei care trăiesc în cele mai bogate ţări, în timp ce în ţările în curs de dezvoltare oamenii sunt mult mai mulţumiţi de poziţia lor. Cei mai puţin încrezători în ziua de mâine sunt cetăţenii din Japonia, Franţa şi Marea Britanie, au constatat cercetătorii. Numărul optimiştilor în rândul locuitorilor acestor ţări nu depăşeşte 10%, în timp ce mai mult de jumătate dintre cetăţeni consideră că, în viitorul apropiat, situaţia lor ar putea să se înrăutăţească.

Interesant ar fi să ştim care este situaţia în Republica Moldova, «cea mai bogată ţară de pe glob». Cum s-a schimbat concepţia oamenilor de-a lungul anilor şi câtă încredere au în ziua de mâine? Moldovenii, pe parcursul întregii istorii, au demonstrat o capacitate de lucru enormă, dar şi o naivitate constantă că ziua de mâine le va aduce ceva mai bun decât cea de azi, iată însă că mâine devine azi şi oamenii iarăşi speră la un alt mâine şi încă un alt mâine, şi tot aşa la infinit.

Câte zile de mâine s-au transformat în azi, ieri, alaltăieri, în anul trecut, în secolul de mult uitat, dar moldovenii continuă să spere cu aceeaşi credinţă în binele ce va veni negreşit. Bineînţeles că speră şi cred că binele va triumfa, doar au depus atâta muncă, au ales oameni «de încredere» în fruntea ţării, pentru ca lucrurile să se desfăşoare anume în această ordine de idei, şi nu altfel.

Moldova este ţara care a fost condusă de practic toate partidele posibile: comunist, liberal, democrat, liberal-democrat. Diferenţa în denumiri este enormă, esenţa, însă, rămâne aceeaşi. Ei toţi cred în ziua de mâine, în faptul că ea, în mod obligatoriu, le va aduce ceva bun, dar acel ceva va veni în familia lor, în casa lor, şi nu în familiile moldovenilor, în casele oamenilor.

Această încredere în ziua de mâine e de domeniul fantasticului. Cum poţi să crezi în ziua care, pe parcursul unei istorii întregi, n-a venit niciodată? Cum poţi crede că cineva veşnic flămând şi însetat, cu buzunarele larg deschise pentru toate mărunţişurile, dar mai ales nestematele din lume va avea grijă să ajungă şi la tine ceva lumină şi dreptate? Cred că savanţii ar trebui să studieze creierul moldoveanului. Cu siguranţă că vor găsi o anomalie. În caz contrar, cum poate fi explicată această încredere în ceva inexistent?

În timp ce toţi bogătaşii se plâng de viaţa grea pe care o duc, se tem teribil de ceea ce le va aduce ziua de mâine, moldovenii sunt mulţumiţi. Nu-i nelinişteşte nici faptul că deja de doi ani n-au preşedinte (nici nu le trebuie, oricum nu se va schimba nimic). Când ridică un păhărel, o fac pentru sănătatea cuiva sau de sufletul cuiva, şi nu pentru plinul buzunarelor. Bineînţeles că oamenii care se gândesc la suflet nu pot să nu creadă în ziua de mâine. Ei n-au de ce se teme sau pentru ce se nelinişti. Cei cărora nu le-a rămas nimic, cu excepţia sufletului, n-au ce pierde. Ei visează doar la o rază de lumină şi aceea… pentru suflet.

Olga Bulat