Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   O veste bună: Çiçek vine…

O veste bună: Çiçek vine la Chişinău

Masacrul din 2 mai de la Odesa este o lecţie deschisă pentru R. Moldova sau, dacă vreţi, o repetiţie generală a Moscovei, ca şi pe 6 aprilie 2009, la Chişinău. Moscova îşi face loc tot mai aproape de noi. Pregătirile pentru ofensivă sunt în toi.

R. Moldova, în prag de război? Armata şi forţele de securitate au fost puse în stare de alertă maximă, prin decizia comună a preşedintelui Nicolae Timofti, premierului Iurie Leancă şi şefului Legislativului, Igor Corman. Trupele au primit ordinul să asigure ordinea şi securitatea la frontiera de est a R. Moldova. Decizia a intervenit în seara zilei de luni, ca urmare a escaladării violenţelor de la sfârşitul săptămânii trecute în mai multe zone din sud-estul Ucrainei. Marţi, la Iaşi, într-o vizită-fulger a plecat ministrul Apărării, Valeri Troenco, unde a purtat discuţii cu omologul său de la Bucureşti, Mircea Duşa, iar asta înseamnă că lucrurile în vecinătatea noastră estică se complică şi riscurile de securitate pentru R. Moldova la graniţa cu Ucraina cresc.

Război civil. Fără semn de întrebare

La începutul săptămânii trecute, cu două zile înainte de 1 Mai, Victoria Siumar, adjuncta Secretarului Consiliului de Securitate şi Apărare din Ucraina, declara la o întâlnire cu presa că „soarta Ucrainei ar putea fi decisă în următoarele 10 zile”. „Ne apropiem tot ci mult de linia critică în criza pe care o traversăm – sărbătorile de mai: 1 Mai, care are conotaţia unei sărbători sovietice, 9 Mai, simbolul căreia este panglica Sf. Gheorghe, şi 11 mai, pentru care au fost anunţate referendumuri secesioniste la Doneţk şi Lugansk”, puncta Siumar. În opinia sa, cele trei zile de mai poartă încărcătura unui mare risc, graţie caracterului lor public masiv şi şanselor sporite pentru tot genul de provocări – lucru care s-a şi întâmplat, de fapt. Pe 1 Mai, la Lugansk şi Kramatorsk, trupele regulate, care au încercat să restabilească ordinea publică în aceste oraşe, au fost atacate de insurgenţi. S-au înregistrat şi primii morţi şi răniţi din rândul militarilor. Insurgenţii au capturat şi tehnică militară, şi prizonieri, rămânând să menţină controlul asupra oraşelor. Violenţele între armată şi insurgenţi au continuat a doua zi şi la Slaveansk – centrul de greutate, inima „mişcării secesioniste din sud-estul Ucrainei, iar la Odesa, ciocnirile orchestrate şi provocate de serviciile speciale ruse (din informaţia SBU-ului ucrainenan) între taberele adverse de manifestanţi pro-Rusia şi pro-Ucraina aveau să degenereze într-un adevărat carnagiu – circa 50 de morţi şi peste 200 de răniţi. A fost cea mai tragică confruntare civilă de la intrarea Ucrainei în criză. Preşedintele interimar, Al. Turcinov, a decretat pentru Ucraina două zile de doliu naţional, iar Bruxelles-ul a cerut crearea unei comisii independente de anchetă care să investigheze tragedia de la Odesa. Dacă până pe 2 mai, despre existenţa sau inexistenţa unui război civil în Ucraina se vorbea cu semn de întrebare, după tragedia de la Odesa, semnul de întrebare, cu siguranţă, nu mai are vreun sens.

13 oraşe ieşite de sub control

Evenimentele de la Lugansck, Kramatorsk, Slaveansk din 1 mai şi, mai ales, măcelul de la Odesa din 2 mai au complicat şi mai mult lucrurile în Ucraina şi în toată regiunea. Ce va urma? Vine 9 mai, cu o semnificaţie mult mai specifică decât 1 mai. Incertitudinile cresc. Negocierile Kievului cu insurgenţii rămân în suspans. Dialogul americanilor cu ruşii a intrat şi el în impas. Şeful diplomaţiei americane John Kerry, a refuzat să discute săptămâna trecută la tema Ucrainei cu omologul său rus, S. Lavrov, după ce Rusia a neglijat Acordul de la Geneva, iar Secretarul general adjunct NATO, Al. Vershbow, a cerut Washingtonului să privească Rusia ca pe un adversar. Tot săptămâna trecută: 1. Consiliul de Securitate ONU a refuzat cererea Rusiei de condamne a operaţiunilor antiteroriste ale Kievului în estul Ucrainei. 2. Preşedintele interimar Turcinov a plasat armata ucraineană „în stare de alertă maximă de luptă”, pentru a evita riscul unei intervenţii militare din partea Rusiei. 3. Secretarul Consiliului ucrainean pentru Securitate şi Apărare, A. Parubi, a ameninţat că după încheierea operaţiunii în Doneţk, Kievul va recurge la forţă şi în celelalte regiuni rebele. 4. La Lugansk, guvernatorul regiunii a declarat stare excepţională în regiune şi mobilizare generală pentru o ofensivă împotriva Kievului. Potrivit Regnum.ru, la ziua de azi, Kievul a pierdut controlul asupra a 13 oraşe, cele mai multe în regiunea Doneţk. Tensiunile în Ucraina cresc, lumea împărţită în tabere adverse devine tot mai violentă, îşi dă foc şi se împuşcă reciproc fără a mai pune la îndoială dacă face bine sau rău.

Ce caută Formuzal în Odesa?

Pe 11 mai, Doneţk şi Lugansk intră în referendum. Dacă va cădea Doneţk şi Lugansk, tot ce-i posibil ca Ucraina să se rupă în bucăţi. Şi riscurile nu sunt excluse nici pentru R. Moldova. Ceea ce s-a întâmplat la Odesa arată clar că Ucraina nu are Securitate, iar cea pe care o are nu serveşte interesele ei, altfel lucrurile ar fi putut fi anticipate. Şi la Odesa, şi la Slaveansk, şi în alte regiuni. Masacrul din 2 mai de la Odesa este o lecţie deschisă pentru R. Moldova sau, dacă vreţi, o repetiţie generală a Moscovei, ca şi pe 6 aprilie 2009, la Chişinău. Moscova îşi face loc mai aproape de noi. Odesa va fi „cucerită” dinspre Transnistria, iar R. Moldova dinspre Odesa. Şi nu pe direcţia Tiraspol, ca în 1992, ci pe direcţia Comrat (posibil şi Taraclia), ca în 1990. Pregătirile pentru ofensivă sunt în toi. Se lucrează nu doar la Odesa, ci în toată regiunea şi nu numai prin agentura de la Tiraspol, ci şi prin cea de la Comrat. Ziarul „Novaia Gagauzia” scrie cu text deschis că başcanul Formuzal şi-a schimbat în ultima vreme destinaţiile misionare, nu mai merge la secuii din Ardeal, dar bate drumul în zonele găgăuze şi bulgare din reg. Odesa. În calitate de başcan? De membru al guvernului? Sau de agent FSB? Faptul că Chişinăul a declarat stare de alertă maximă e bine. Mai rău e că s-ar putea întâmpla, ca şi în cazul Odesei, să nu aibă cine gestiona această stare de alertă. Pe 8 mai la Chişinău este aşteptat în vizită preşedintele Marii Adunări Naţionale a Turciei, Cemil Çiçek. Bun semnal. Nu ştiu dacă nu şi întârziat.