Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   O toamnă specială, cu misionari…

O toamnă specială, cu misionari de la Samara

„Voronin a promis, pentru toamnă, o revoluţie de catifea. Sunt gata comuniştii să facă faţă „revoluţiei?” De ce nu, dacă lor nu le va reveni decât „drapelul”, ei vor fi „lumea din faţă” nu şi din spatele „revoluţiei”. Emblemă. Şi atât…”

Ruşii iar încep a încurca cărţile: Patruşev la Bucureşti, Corlăţean la Moscova, proteste anti-Saakaşvili şi anti-Băsescu la Chişinău, ameninţări cu dezintegrare teritorială la Comrat, o altă ameninţare – de data asta a comuniştilor, cu o revoluţie de catifea, mai nou – declaraţii optimiste la Tiraspol că Transnistria se poate reintegra R. Moldova (la nici o lună de la ameninţarea cu graniţe pe Nistru), după care Voronin aruncă „nada” cu „republică pentru Transnistria”, Formuzal se agită şi cere şi el republică pentru Găgăuzia, S. Lavrov îi cere urgent N. Gherman să viziteze Moscova, iar Rosspotrebnadzor-ul o dă în laude la adresa vinurilor şi coniacurilor moldoveneşti, care, potrivit Mosocvei, nu mai prezintă pericol (?!) pentru securitatea alimentară a Rusiei. Toate aceste şi alte evenimente, mai sonore sau mai puţin vizibile din ultima vreme nu sunt altceva decât parte a noului proiect politic al Rusiei pentru R. Moldova: planul anti-Vilnius.

Agentură ONG-istă

Reuniunea din toamnă de la Vilnius, a Parteneriatului Estic, ţine Rusia pe foc.Dacă pleacă Ucraina, R. Moldova şi Georgia la UE, degeaba a mai pornit Rusia războiul din 1992 la Nistru şi cel din 2008 în Caucaz, înzadar a scormonit tătarii din Crimeea şi s-a cheltuit timp de 20 de ani cu Transnistria. Moscova e la strâmtoare: nici nu vrea să piardă partida cu euro-occidentalii pentru „vecinătatea ex-sovietică”, dar nici nu ştie cum s-o câştige. Cel puţin, nu are soluţii diplomatice, iar cele pe care le are, nu sunt plauzibile: Uniunea Euroasiatică este un proiect pe hârtie, atât. Şi atunci? Înainte de a pleca în vacanţă, comuniştii ne-au promis că în toamnă ne fac revoluţie. Coaliţia şi cabinetul Leancă au fost avertizaţi că va fi demişi. Declaraţia comuniştilor a fost tratată, însă, cu uşurinţă şi trecută, într-un fel, pe „marginea drumului”. Mai multă lume, chiar s-a amuzat pe seama declaraţiei, pornind, probabil, de la premisa că simpatiile publice pentru comunişti sunt în scădere, Voronin s-a demodat ca lider, iar aripa tânără a PCRM nu inspiră mare încredere în mediul electoral. Puţini sau foarte puţini au tratat lucrurile ca ameninţare la adresa puterii, deşi declaraţiile făcute de PCRM nu au cum fi tratate altfel, din momentul în care vizează schimbarea regimului de guvernare prin revoluţie. Potrivit publicaţiei „Comunistul”, revoluţia, promisă de comunişti, va fi una „de catifea”. Acest „de catifea”, pare a fi elementul cel mai sugestiv, din tot ce spune declaraţia. Şi asta, pentru că revoluţiile de acest gen sunt un produs politic de export. Cu specificul lui, evident, dar, oricum, de export şi care, până la urmă, degenerează în lovituri de stat. Aşa cum a fost, să zicem, revoluţia română de la 1989 ori, dacă vreţi, mişcările de rezistenţă sau revoluţiile mai recente din lumea arabă. Comuniştii – în cazul în care ar fi să admitem posibilitatea acestei „revoluţii de catifea”, nu ar fi decât portdrapelul revoluţiei, nimic mai mult. „Trupele” sau „mişcările de trupe” nu sunt problema comuniştilor, acestea vor fi puse în mişcare de alţii, conform scenariilor fabricare de marii regizori ai revoluţiilor de laborator. Aşa dar, sunt gata comuniştii să facă faţă „revoluţie?” De ce nu, dacă lor nu le va reveni decât „drapelul”, ei vor fi „lumea din faţă” nu şi din spatele „revoluţiei”. Emblemă. Şi atât. Să ne amintim cum a fost cazul recentelor vizite la Chişinău ale preşedinţilor Georgiei şi României, Mihail Saakaşvili şi Traian Băsescu. Cine a făcut declaraţiile anti-Saakaşvili şi anti-Băsescu şi au ameninţat cu proteste de stradă? Comuniştii. Cine a ieşit la proteste? Liga Tineretului rus din Moldova, PSD-ul ex-ambasadorului rus la Chişinău V. Kuzmin (preşedinte V. Şelin) şi organizaţia de tineret (netitulară) „Eu sunt moldovan, eu grăiesc moldoveneşte”. Deci, regimentele, mai bine-zis parte din regimentele ONG-iste ale Rusiei la Chişinău. Faptul că, în ultimii ani, Moscova şi-a fortificat agentura sub acoperire şi poziţiile în R. Moldova (nu doar în plan politic, dar şi neguvernamental) nu cred că mai este o noutate. Am scris şi cu alte ocazii: doar sub umbrela Congresului Comunităţilor Ruse din Moldova (tutelată de Ambasada Rusiei la Chişinău) activează în republică 142 de organizaţii nonguvernamentale – antrenate politic şi puse să facă tot genul de interese ale Rusiei în Moldova. Şi nu doar dincolo de Nistru, şi nici doar la Comrat sau Taraclia, dar peste tot, inclusiv în instituţiile centrale de stat. Numai Parlamentul cât face. În toamnă, dacă va „izbucni” revoluţia, ele toate, cu tot arsenalul lor propagandistic şi uman, vor fi parte a „masei revoluţionare”.

„Sodrujestvo”, statul major „civil” al Rusiei la Chişinău

Ieri, ministrul de Externe şi Integrării Europene, Natalia Gherman, a fost în vizită la Moscova, la invitaţia omologului său rus, Serghei Lavrov. Ruşilor le-a fost interesant să afle, probabil, mai multe lucruri despre vizita la Chişinău a lui Traian Băsescu şi Mihail Saakaşvili.Potrivit agendei oficiale, cei doi miniştri de externe trebuiau să ia în discuţie tot spectrul problemelor de relaţie Moscova-Chişinău. În principoal, totuşi, s-a discutat despre problema transnistreană dar şi aici, probabil, în dependenţă de poziţia Chişinăului vizavi de summitul de la Vilnis – asta de fapt interesează Moscova acum cel mai mult. Şi asta a şi fost tema Nr.1 a vizitei. Curios lucru că Rusia acţionează, în acest subiect, nu doar pe linie oficială, dar şi neguvernamentală. Şi nu doar la Moscova, dar şi la Chişinău. Concomitent. În timp ce Gherman era la Lavrov, la Chişinău Asociaţia „Rodina – Evroaziatski Soiuz” şi Fundaţia „Sodrujestvo” (ambele sub pavilion rusesc) au înscenat o „masă rotundă” cu agenda: „Rusia – Moldova: relaţii euroasiatice tradiţionale. Sinteză şi unitatea forţelor ortodoxe”. Nu e cazul să intrăm în detalii. Miza e clară, genericul spune şi aşa destule. Vom menţiona doar că Fundaţia „Sodrujesctvo” a fost înfiinţată anul trecut la Chişinău, avându-l fondator pe Igor Tuleanţev, preşedintele Ligii Tineretului rus din Moldova. Evenimentul a întrunit „liderii celor mai mai mari organizaţii obşteşti ruse din Moldova şi oaspeţi importanţi din Moscova”, scria Tribuna (Tuleanţev, de altfel, e personajul care ţine relaţia directă în guvernul de la Moscova cu D. Rogozin, emisarul lui Putin pentru Transnistria). Potrivit declaraţiilor lui Tuleanţev pentru Tribuna, scopurile Fundaţiei „Sodrujestvo” în Moldova rezidă în: Unu – „consolidarea tuturor organizaţiilor ruse din Moldova”, Doi: „prioritatea politicii externe a R. Moldova trebuie să rămână Federaţia Rusă» Şi trei: „integrarea statului moldovenesc în comunitatea Euroasiatică». Aşa dar, „Sodrujestvo” este un fel de stat major al trupelor ONG-iste ruse din R. Moldova, care îşi propune să facă acelaşi lucru, pe care îl face şi Rusia oficială, dar pe altă filieră şi fără nici un fel de restricţii în administrarea situaţiilor „de criză”, inclusiv provocarea situaţiilor revoluţionare.

Scurt, clar şi de învăţătură

ONG-urile nu sunt singurele trupe sub acoperire ale Rusiei în R. Moldova. De-a lungul anilor, Moscova a avut grijă, în spiritul clasic al Porţii Otomane, să adune pe lângă „curte” mai multă lume vasală, gata să facă slujbă „la”mpăratu”, în schimbul confortului personal. Şi nu e vorba doar de fostul Comitet Central al fostului partid comunist din RSSM, care e pe jumătate la Moscova, în misiune, cu tot cu copii şi nepoţi. Predilecţiile Rusiei nu se limitează doar la „foştii”. Moscova s-a ocupat şi se ocupă, din strâns şi de recrutarea altui gen de „rezervişti”, din alte generaţii, mai noi, dar din aceeaşi bucată cu „foştii”. Nu e clar în ce împrejurări sunt selectaţi, dar sunt adăpostiţi de Moscova, ţinuţi aproape, protejaţi, lansaţi în tot genul de afaceri bănoase şi înregimentaţi în batalioanele de intervenţie, pentru tot genul de operaţiuni politice în zonele de interes major din spaţiul ex-sovietic. Cel mai în vogă exponent al acestui gen de „forţe” este, la moment, Renat Usatâi, scos acum două luni din „laboratoarele” Moscovei şi pus în circuit în Moldova, o dată cu Ilan Schor, pe 9 mai. Iar dacă-i să credem presei ruse, lucrurile, în Rusia, stau mult mai serios, decât pare la prima vedere, în materie de pregătire a trupelor speciale pentru tot genul de diversiuni politice, inclusiv provocarea loviturilor de stat („revoluţii de catifea”). Potrivit publicaţiei „Nezavisimaia Gazeta” din Moscova, de la începutul anului, la Samara, într-un centru de pregătire specială au fost instruiţi (inclusiv la studierea limbilor naţionale din fostele republici sovietice) 2000 de „misionari” pentru operaţiuni speciale în zonele de interes pentru Rusia. Nu e scris dacă şi pentru Moldova. Dar, din momentul în care Moldova este o zonă de interes sporit pentru Rusia, promoţia de la Samara s-ar putea să ne vizeze şi pe noi. Rusia nu vrea să ne dea „liber” pentru UE, iar comuniştii nu vor să piardă ocazia pentru a se revanşa, aşa că nu-i exclus să avem parte de o toamnă, dacă nu fierbinte, atunci una foarte specială. Nu de alta, dar Rusia are ţinta clară. Acum trei luni, M. Frolov, Rectorul Institutului Ţărilor CSI declara că soluţia Rusiei, pentru statele post-sovietice în care şi-a pierdut influenţa, este schimbarea regimurilor de guvernare. Scurt, clar şi de învăţătură.