Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   VICTOR MOŞNEAG: O ţară prea…

VICTOR MOŞNEAG: O ţară prea bolnavă

Am ajuns să cred că trăim într-o ţară care nu mai poate fi salvată. O ţară fără trecut şi fără viitor. O ţară cu politicieni de cea mai joasă speţă, cu oameni fără demnitate, plină de oportunişti şi rataţi. O ţară în care şmecherii cu patru clase fac legea, în adevăratul sens al cuvântului. O ţară în care profesioniştii sunt marginalizaţi, iar diletanţii cu abilităţi de a se transforma în slugi sunt promovaţi. O ţară în care cei care gândesc sunt nevoiţi să fie simpli executanţi, iar cei cu impertinenţa în sânge – şefi.

O ţară în care dacă mergi la un medic şi nu eşti recomandat de cineva din anturajul acestuia, ar trebui să-ţi fie frică de ce ar putea urma. O ţară în care salariul e doar de formă, pentru că aproape nimeni nu trăieşte din el. O ţară în care fiecare să gândeşte doar cum să-şi asigure spatele. O ţară în care călcatul peste cadavre este sport naţional, iar trădarea – sinonimă cu succesul.

R. Moldova e o ţară în care banii fac regula. O ţară în care judecătorii pot motiva o sentinţă, de achitare sau de condamnare, după cum, cine şi cât plăteşte. O ţară în care procurorii pot găsi sau nu motive rezonabile pentru a porni sau nu urmărirea penală după cum le dictează superiorii, sau, şi în acest caz, banii. O ţară în care funcţionarii mediocri, cu salarii de câteva mii de lei, locuiesc în castele ce valoarează zeci de milioane de lei şi nici măcar nu roşesc atunci când îţi spun că le-au cumpărat ba din vânzarea apartamentelor lor, ba ale soacrelor sau ale altor rude, şi, bineînţeles, prin muncă asiduă şi, evident, cinstită.

Trăim într-o ţară în care bunul simţ, onestitatea, loialitatea sau curajul nu doar că nu sunt apreciate, ci dimpotrivă, respinse şi curmate la cei care îndrăznesc să le afişeze. R. Moldova e o ţară în care primul lucru la care se gândeşte aproape oricine ajunge şef e cum să fure, iar al doilea, cum să-l mulţumească pe cel care l-a ajutat să ajungă atât de sus. Şi nicidecum la binele oamenilor simpli. Pentru că, să ajungi singur în vârf, fără ajutorul rudelor sau prietenilor şi fără promisiunea de a fi la mâna cuiva, e mai mult o utopie în această ţară.

Probabil că aceste concluzii şi această abordare pesimistă sunt rezultatul unei săptămâni departe de ţară, în care am încercat să stau departe de toată mocirla în care se zbate R. Moldova, mocirlă evidentă mai ales în aceste zile. O săptămână în care am văzut cum funcţionează Uniunea Europeană. Uniune Europeană la care R. Moldova aspiră, iar cei care ne conduc ne-o promit în fiecare discurs şi campanie electorală. Uniune Europeană, însă, de care, în realitate, suntem mai departe decât crede chiar şi cel mai cinstit şi naiv politician din R. Moldova.