O singură Germanie şi trei Românii

Pe 9 noiembrie, Europa şi toată lumea nouă consemnau, alături de Germania, 20 de ani de la căderea Zidului Berlinului – eveniment crucial prin care, acum două decenii, se punea capăt războiului rece dintre Est şi Vest. În consecinţă, cele două Germanii deveneau una, iar nemţii încetau să mai fie «două popoare».

Circa o sută de mii de persoane au participat la ceremoniile de la Berlin, organizate cu prilejul evenimentului, dacă ar fi să credem datelor oficiale. Fastul a fost unul de excepţie. Şefi de state şi de guverne, secretari de stat din Europa, dar şi de peste Ocean, şi-au dat mâna la Berlin, adunaţi în ideea de a reconfirma legitimitatea actului politic de acum două decenii, care viza nu doar destinele Germaniei, ci şi ale întregii Europe. Şi chiar mai mult.

Ceea ce surpinde cel mai mult din tot programul ceremonial de la Berlin este, totuşi, comportamentul ruşilor, care s-au arătat, cel puţin în discursul lor public, împăcaţi cu ceea ce se întâmpla acum două decenii în relaţia dintre cele două Germanii. Dacă pe 8 mai 1945 Kremlinul saluta căderea Berlinului, pe 9 noiembrie 2009 vocile oficiale ale aceluiaşi Kremlin salutau căderea Zidului Berlinului. Retorica Moscovei este astăzi alta chiar în raport cu cea de acum 8—9 ani. Să ne amintim că, în debutul intrării sale în politica mare, V. Putin califica căderea Zidului de la Berlin, alături de dispariţia URSS, drept cea mai mare catastrofă geopolitică a secolului douăzeci. La doar câţiva ani, actualul preşedinte rus, D. Medvedev, îi reproşează predecesorului său că a exagerat în aprecieri. «Da, zice Medevedev, a fost o catastrofă care a afectat Rusia, dar nu este una mai mare decât cel de-al doilea război mondial». Dar chiar şi Putin nu mai este atât de categoric. Deşi are «nostalgii pentru Germania de Est», de care-l leagă «mai multe amintiri» din perioada spionajului sovietic la Berlin, acesta declara, acum câteva zile, că este «bucuros» de felul «cum se dezvoltă astăzi Republica Federală» şi de «relaţiile bune, pe o bază nouă» dintre Germania şi Rusia.

Şi mai intrigante, în acest sens, par a fi declaraţiile ex-liderului sovietic, M. Gorbaciov, care la momentul căderii «zidului» avea mandatul de preşedinte (întâiul şi ultimul) al URSS şi consimţise «căderea». În pragul solemnităţilor de la Berlin, Gorbaciov anunţa de la ecran, absolut relaxat, că nu regretă căderea Zidului Berlinului şi că prin ceea ce a făcut el le-a dat nemţilor, precum a făcut-o ulterior şi cu polonezii, cehii şi slovacii, «ceea ce le lipsea». Adică, libertatea de a fi. Şi de a dispune de această libertate a lor. Până aici, «bravo» pentru Gorbaciov. Şi pentru succesorii săi. Numai că divizarea Germaniei şi unificarea, arbitrară, a Cehiei şi Slovaciei nu sunt singurele «răni geopolitice» lăsate Europei de ruşi. De ce ruşii nu au procedat la fel şi în raport cu România? De ce «problema Basarabiei» mai rămâne şi după douăzeci de ani de la căderea Zidului Berlinului o cicatrice pe harta Europei? De ce consecinţele Pactului Ribbentrop-Molotov rămân neanulate? De ce Prutul continuă să rămână un «zid berlinez», chiar dacă mai transparent, dar, totuşi, zid între lumea aceluiaşi neam şi pământurile aceleiaşi ţări, separate în două după cel de-al doilea război mondial şi, în trei, după dezmembrarea URSS? De ce trupele sovietice, retrase din Germania, nu au ajuns pe Volga, ci la Nistru? De ce Moscova refuză să dea popoarelor ex-sovietice «ceea ce le lipseşte», aşa precum le-a dat nemţilor, polonezilor etc? De ce? Nu vrea Moscova aceleaşi «bune relaţii» şi cu alte capitale, mai în vecinătate? Nu a venit timpul? Am ratat noi şansa «podurilor», crezând în «flori»? Nu suntem noi nemţii, cu care să se socoată ruşii? Ori nu sunt ruşii gata să renunţe la nişte teorii geoimperiale mai vechi? Îmi dau seama, prea multe întrebări pentru un singur răspuns. Şi, totuşi. Ar fi de remarcat, în acest sens, mesajul de la Berlin al Laureatului Premiului Nobel pentru Pace, Muhammad Yunus (Bangladesh) cu referire la «politica zidurilor». «Toate zidurile aflate în picioare astăzi pot să aparţină într-o zi unui muzeu», zicea el. Dar când? Câţi preşedinţi trebuie să se mai schimbe la Kremlin, Bucureşti sau Chişinău, până când «zidul Berlinului» de pe Prut ar deveni istorie, iar la solemnităţile ocazionate de acest eveniment ruşii, alături de alţi şefi de state şi de guverne, s-ar simţi la fel de confortabil, precum arătau la Berlin?

Petru Grozavu
petru.grozavu.zdg@gmail.com


Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

10 comentarii

  1. George Nicolae

    Felicitari pentru articol. Foarte bine punctat acoperind cele mai importante aspecte. Cu permisiune d-voastra am sa-l preiau pe blogul: demnitar.blogspot.com

    cu stima,
    George

  2. STEFANITA

    Dungaciu la RFI : Relaţia cu Chişinăul nu a ajuns nici măcar la punctul zero

    Audio player :Dan Dungaciu, despre vizita lui Vlad Filat în România pe situl Radio France International{rfi.ro}

    Relaţia dintre România şi Republica Moldova este pe calea cea bună, dar nu a ajuns încă nici măcar la punctul zero al normalităţii. Iată ce crede sociologul Dan Dungaciu (audio), cercetător la Institutul de Relaţii Internaţionale.

    El spune la RFI că vizita premierului moldovean, Vlad Filat la Bucureşti este un semn bun, dar insuficient.

    “Orice vizită şi desigur momentul ei, sugerează un tip de simbolistică în politica externă.
    Vizita este importantă, dar mai importante vor fi cu siguranţă rezultatele acestei vizite, pentru că relaţia dintre România şi Republica Moldova – cu toate că este incomparabil la altă temperatură decât ce a existat în timpul regimului Voronin – nu a ajuns astăzi, tehnic vorbind, nici la punctul zero, adică suntem sub relaţia de normalitate, pentru că ce s-a întâmplat în această relaţie, adică ridicarea vizelor pentru cetăţenii români, înseamnă un gest de normalitate între o ţară europeană şi vecina ei, nu s-a făcut nici o concesie pe asta”, declară Dan Dungaciu.

    • După Bruxelles, premierul moldovean se află la Bucureşti•
    Vlad Lupan la RFI : Ne aşteptăm la o deschidere şi mai mare a Chişinăului faţă de România
    “Acordul de mic trafic la frontieră este iarăşi o normalitate europeană, nu e nici o concesie pe linia Bucureşti – Chişinău. Nu am atins punctul de normalitate, pentru că deocamdată nu avem reprezentanţă diplomatică nici la Bucureşti, nici la Chişinău. Deci una peste alta, este un potenţial foarte bun, dar din nefericire, nu a fost deocamdată fructificat”.

    Premierul moldovean face prima sa vizită oficială în România. Vlad Filat reprezintă Republica Moldova la summit-ul Iniţiativei Central-Europene.

    Vlad Filat are programate întrevederi cu preşedintele României, Traian Băsescu, premierul în exerciţiu, Emil Boc, preşedintele Senatului, Mircea Geoană şi preşedintele Camerei Deputaţilor, Roberta Anăstase.

  3. STEFANITA

    Filat către oficialii europeni: La Bucureşti, permiteţi-mi să vorbesc în limba mea maternă – Română!

    „Fiindcă ne aflăm aici, la Bucureşti, permiteţi-mi să vorbesc în limba mea maternă – Română!” Declaraţia aparţine premierului Vlad Filat, lansată azi, 13 noiembrie, în cadrul summit-ul şefilor de guvern ai statelor-membre ale Iniţiativei Central Europene (ICE), scrie Unimedia, preluata de Romanian Global News.

    Premierul a mai precizat în cadrul alocuţiunii sale că „în acest an Republica Moldova a fost supusă unui test al democraţiei în urma alegerilor parlamentare din 5 aprilie, şi a evenimentelor dramatice din 7 aprilie”.

    „Integrarea europeană este declarată drept o prioritate fundamentală a politicii interne şi externe a Republicii Moldova”, a mai declarat Vlad Filat.

    „Doresc să reiterez mulţumirile Republicii Moldova pentru activitatea realizată de către România în procesul exercitării mandatului de deţinere a Preşedinţiei la ICE. Constatăm progrese atât la nivel sectorial cât şi cel politic. Au fost depuse eforturile necesare pentru realizarea scopurilor şi principiilor de bază ale ICE, precum şi asigurată continuitatea proceselor şi activităţilor din anii precedenţi, fapt care a permis consolidarea relaţiilor de cooperare pe diferite filiere”, a declarat Primul Ministru Vlad Filat.

    Bucuresti, Romania/Romanian Global News
    vineri, 13 noiembrie 2009

  4. STEFANITA

    Liderii romani spun acelasi lucru :”Pentru Traian Basescu Zidul Berlinului este Prutul”

    Traian Basescu : „Zilele trecute am fost la Berlin, unde s-au sărbătorit 20 de ani de la dărâmarea Zidului Berlinului, care a separat naţiunea germană.
    Noi nu avem un zid, avem un râu – Prutul – şi cred că îl vom trece prin intrarea RM în UE, adică să treacă UE peste Prut”.

    „Nouă ne-au trebuit 17 ani plini ca să devenim membri ai UE. A fost un efort mare al naţiunii. Clasa politică, indiferent în ce ideologie s-au aşezat partidele, a fost solidară cu acest obiectiv.
    În RM problema e dacă toate forţele politice doresc să atingă acest obiectiv în mod sincer. Nu e de neglijat importanţa PCRM, pentru că e o forţă politică extrem de puternică, în pofida faptului că acum a fost înfrântă”, a declarat Presedintele Romaniei citat de Timpul si preluat de Romanian Global News, la intalnirea cu tinerii basarabeni care au manifestat in 7 aprilie impotriva fraudarii alegerilor de catre comunistiin regimului lui Voronin.

    El a avertizata tinerii sai oaspeti asupra pericolelor care nu au trecut „Vă spun din experienţă, structurile retrograde sunt extrem de rezistente. Să nu vă amăgiţi dacă există un guvern majoritar democratic.
    El nu va reuşi să schimbe abordările tuturor instituţiilor şi ale oamenilor foarte rapid. Nu subestimaţi forţa celor care doresc blocarea RM în statutul ei actual sau cel de satelit al altor puteri, pentru că aţi face o mare eroare.

    Mai ales acum, într-o situaţie economică destul de dificilă, nu numai a RM, propaganda mincinoasă înfloreşte mult mai uşor”, a spus Băsescu.

    Traian Băsescu i-a felicitat pe tinerii din RM pentru că, la protestele din aprilie, au „refuzat să accepte soluţii politice contrare interesului ţării şi tinerei generaţii”, precizând că aderarea la UE a RM va reprezenta pentru România ceea ce a însemnat căderea Zidului Berlinului pentru Germania. „Zilele trecute am fost la Berlin, unde s-au sărbătorit 20 de ani de la dărâmarea Zidului Berlinului, care a separat naţiunea germană. Noi nu avem un zid, avem un râu – Prutul – şi cred că îl vom trece prin intrarea RM în UE, adică să treacă UE peste Prut”, a conchis el.

    Bucuresti, Romania/Romanian Global News
    vineri, 13 noiembrie 2009

  5. Simona

    .Cătălin Predoiu: Moldova poate fi povestea de succes a dimensiunii estice a U.E.

    “Negocierea privind acordul UE – R.Moldova să poarte denumirea de acord de asociere”, a susţimut ministrul de externe Cătălin Predoiu, care a adăugat că “Molodva poate fi povestea de succes a dimensiunii estice a politicii europene de vecinătate”.

    “Viitorul său este în interiorul UE şi România pledează constant pentru oferirea unei perspective de aderare pentru R.Moldova”, a spus Predoiu după întrevederea cu Iurie Leancă, vicepremier şi ministru al Afacerilor Externe şi Integrării Europene al Republicii Moldova. Oficialul român a mai arătat că România face demersuri constante atât în dialogul cu UE, cât şi cu celelalte state membre ca noul cadru juridic de cooperare UE – R.Moldova “să fie cât mai cuprinzător şi să răspundă astfel aspiraţiilor legitime ale Chişinăului”.

    “Susţinem ca negocierea privind acordul UE – R.Moldova să poarte denumirea de acord de asociere. Totodată, susţinem ca R.Moldova şi UE să lanseze în curând dialogul privind liberalizarea regimului de vize şi să iniţieze negocierea asupra unui cadru cuprinzător şi aprofundat de liber schimb”.

    El a menţionat că i-a transmis omologului de la Chişinău “un mesaj puternic de sprijin pentru aspiraţiile europene ale R.Moldova într-un moment important pentru evoluţia relaţiei dintre R.Moldova şi UE”. “Am exprimat sprijinul României pentru Guvernul R.Moldova în atingerea obiectivelor sale principale: integrare europeană, stat de drept, securitate şi prosperitate. Interesul major al României pentru sprijinirea acestor obiective derivă nu doar din legăturile speciale bazate pe identitate de limbă, cultură şi istorie ci şi din necesitatea de a avea la frontiera estică a României care este în acelaşi timp şi frontiera estică a Uniunii Europene o R.Moldova stabilă şi prosperă”, a spus Predoiu, citat de Mediafax.

  6. STEFANITA

    Conferinta de presa a premierilor celor doua state romanesti

    Primul-ministru în exerciţiu Emil Boc a avut vineri la Palatul Victoria, o întrevedere oficială cu omologul său din Basarabia, Vladimir Filat, aflat în România într-o vizită de lucru. Cei doi premieri romani au tinut o conferinta de presa comuna, preluata de Romanian Global News.

    Emil Boc:

    Domnule prim-ministru,

    Doamnelor şi domnilor,

    Aşa cum v-am spus la intrarea în Palatul Victoria, bine aţi venit la Bucureşti!

    Vreau să vă asigur încă o dată că, indiferent de cine se află la un moment dat la Palatul Victoria, indiferent de cine din România va câştiga alegeri parlamentare sau prezidenţiale, Republica Moldova întotdeauna va avea la Bucureşti un adevărat prieten, va avea la Bucureşti un adevărat susţinător al dimensiunii europene a Republicii Moldova, pentru că avem atât de multe lucruri care ne unesc, de la unitatea de limbă, de credinţă, istoria comună, la dimensiunea europeană pe care o au cele două state; sunt convins că acest lucru va reprezenta şi viitorul colaborării între România şi Republica Moldova.

    În al doilea rând, domnule prim-ministru, sunt convins că vizita dumneavoastră de astăzi, la Bucureşti, este momentul relansării în forţă a relaţiilor bilaterale dintre România şi Republica Moldova.

    Astăzi, am semnat câteva acorduri importante pentru cetăţenii celor două state, începând cu acordul privind micul trafic de frontieră, care va da posibilitatea cetăţenilor celor două state, în limita acordurilor internaţionale şi a celor 30 de kilometri, să poată desfăşura activităţi specifice, ca un prim semn al relansării relaţiilor noastre economice şi politice.

    De asemenea, prin discuţiile pe care le-am avut astăzi, am relansat cooperarea la nivel economic, la nivel cultural, la nivel diplomatic, prin proiectele comune pe care le avem. În acelaşi timp, am relansat comisiile mixte în diverse domenii de activitate – în domeniu energetic, în domeniul întreprinderilor mici şi mijlocii, în domeniul cultural. Nu în ultimul rând, în privinţa aspectelor diplomatice, am stabilit punerea imediată în aplicare a funcţionării consulatelor de la Cahul şi Bălţi unde deja miercurea trecută Guvernul României a desemnat consulii care să reprezinte România.

    Nu în ultimul rând, vă mulţumesc, domnule prim-ministru, pentru politica de deschidere pe care aţi arătat-o imediat faţă de România prin revocarea acelor decizii ale fostului guvern, care îl vizau pe fostul ambasador al României în Republica Moldova.

    Sunt convins că prin sarcinile pe care le-am stabilit pentru miniştrii din cabinetele noastre am făcut paşi temeinici pe calea consolidării relaţiilor dintre România şi Republica Moldova. Domnule prim-ministru, vă rog.

    Vladimir Filat:

    Domnule prim-ministru,

    Domnilor miniştri,

    Onorată asistenţă,

    Am spus la începutul întâlnirii de astăzi, domnule prim ministru, că am avut emoţii deosebite atunci când am trecut Prutul. Suntem conştienţi de responsabilitatea care ne revine, nu numai la capitolul relansării relaţiile noastre, care trebuie să fie unele fireşti, dar şi la capitolul de asumare a acţiunilor din partea Republicii Moldova care ţin de integrarea europeană, în sensul în care cetăţenii din ţara noastră să aibă drepturi, libertăţi şi să beneficieze din plin de valorile europene.

    Ţin să mulţumesc frumos pentru modul în care am fost primiţi aici, la Bucureşti, pentru modul în care am avut discuţiile cu dumneavoastră, domnule prim-ministru, cu colegii din guvern.

    Vreau să vă spun că se simte din totdeauna când se poată discuţii de dragul discuţiilor şi când sunt discuţii pentru a rezolva problemele care sunt în relaţiile bilaterale.

    Eu am certitudinea că viitorul nostru este unul care să fie în beneficiul cetăţenilor.

    Vă asigur domnule prim-ministru, domnilor miniştri, că prin acţiunile pe care le vom întreprinde la Chişinău vom redirecţiona, vom eficientiza relaţiile între ţările noastre, în beneficiul cetăţenilor.

    Emil Boc: Vă mulţumesc domnule prim-ministru. Dacă sunt întrebări.

    Reporter: În ultima perioadă aţi făcut foarte multe pentru facilitarea redobândirii cetăţeniei. Care este următorul pas în această direcţie? Intenţionaţi să ridicaţi taxele consulare pentru studenţi şi elevi?

    Emil Boc: Vă mulţumesc foarte mult pentru două întrebări extrem de concrete şi pertinente. În privinţa cetăţeniei: România respectă legislaţia pe care a adoptat-o. În acelaşi timp, din punct de vedere administrativ am decis şi am adoptat un memorandum în guvern ca, începând cu 2010, să restructurăm activitatea agenţiei care acordă cetăţenia, astfel încât să scurtăm la maxim cinci luni durata acordării cetăţeniei de la momentul depunerii cererii până la momentul finalizării întregii proceduri, având în vedere mecanismele birocratice care au stat, în decursul timpului, în calea acordării mai rapide a cetăţeniei potrivit, repet, prevederilor legale.

    În privinţa taxei consulare, este o problemă birocratică. Am discutat-o astăzi şi cu ministrul de externe, care a primit mandat expres din partea mea ca, mâine, să studieze cu colegii din Ministerul Afacerilor Externe interpretarea textului respectiv. Pentru că la prima abordare se pare că e vorba de o interpretare a unui text şi că, în fapt, acest lucru poate fi rezolvat fără nici o altă intervenţie guvernamentală sau legislativă. Dacă va fi nevoie, însă, de o modificare legală, o vom face, pentru a asigura, pe de-o parte, egalitate de tratament iar, pe de altă parte, un cuantum decent – aşa cum a fost şi până acum – în privinţa taxelor consulare pentru studenţii Republicii Moldova care studiază în România.

    Vă asigurăm că vom reveni la normalitate şi că vom evita apariţia unor asemenea unor situaţii precum cele sesizate astăzi la Universitatea Dunărea Galaţi. Colegii mei studiază, în acest moment. La prima vedere, avem doar o interpretare extensivă de către cei de acolo cu privire la prevederile legale.

    Reporter: În legătură cu situaţia ambasadorilor, atât a ambasadorului român la Chişinău, cât şi invers, la Bucureşti, ce se va întâmpla? Ce aţi mai discutat?

    Emil Boc: Urmăm procedurile legale.

    Vladimir Filat: Şi mai mult decât atât, în viitorul apropiat vom avea ambasador la Bucureşti, iar Bucureştiul va avea ambasador la Chişinău.

    Reporter: S-a pus problema de nişte nume sau aţi discutat?

    Emil Boc: Le veţi aflaţi foarte curând.

    Reporter: O întrebare adresată domnului Filat. Domnule prim-ministru, aţi putea să ne spuneţi care sunt şansele ca la următoarele alegeri preşedintele Republicii Moldova să fie ales?

    Vladimir Filat: Şansele sunt mari însă, dincolo de acest aspect, noi urmează să administrăm ţara cu multă grijă, pentru a depăşi multitudinea de probleme pe care le avem la ora actuală. Sperăm ca la următoarea încercare să reuşim să alegem preşedintele Republicii Moldova.

    Emil Boc: Vă mulţumim mult tuturor.

    În contextul vizitei primului-ministru Vladimir Filat, au fost semnate o serie de acorduri bilaterale, menite să faciliteze colaborarea dintre cele două state romanesti :

    Acordul între Guvernul României şi Guvernul Republicii Moldova privind micul trafic de frontieră, semnat de către primul-ministru în exerciţiu al României, Emil Boc, şi primul-ministru al Republicii Moldova, Vladimir Filat.

    Acordul instituie un regim favorizant pentru cetăţenii care domiciliază în zonele situate de ambele părţi ale frontierei comune, simplificând deplasarea lor peste graniţă. Astfel, cetăţenii moldoveni beneficiari ai prevederilor Acordului vor putea intra în România fără viză, doar pe baza unui permis de mic trafic la frontieră. Acordul permite rezidenţilor din ambele ţări, care locuiesc legal în localităţi situate în proximitatea frontierei, de regulă până la 30 de km (în anumite situaţii până la 50 de km) de linia de frontieră, să circule fără vize, în zona similară ca întindere situată în cealaltă ţară, pe baza permiselor de mic trafic de frontieră şi a paşaportului valabil. Valabilitatea permiselor este de la 2 la 5 ani.

    Acordul între Guvernul României şi Guvernul Republicii Moldova cu privire la punctele de trecere a frontierei de stat dintre România şi Republica Moldova, semnat de către ministrul interimar al Afacerilor Externe din România, Cătălin Predoiu, şi viceprim-ministrul, ministru al Afacerilor Externe şi Integrării Europene din Republica Moldova, Iurie Leancă.

    Acordul reglementează aspecte precum: modalităţile de deschidere, schimbare a caracterului transportului, a categoriei, regimului de funcţionare şi orarului de lucru a punctelor de trecere a frontierei; efectuarea controlului de către autorităţile de frontieră; limitarea sau sistarea traficului etc.

    Protocolul de amendare a Acordului între Guvernul României şi Guvernul Republicii Moldova privind promovarea şi protejarea reciprocă a investiţiilor, semnat la Bucureşti, la 14 august 1992, semnat de către ministrul interimar al Afacerilor Externe din România, Cătălin Predoiu, şi viceprim-ministrul, ministru al Afacerilor Externe şi Integrării Europene din Republica Moldova, Iurie Leancă.

    Protocolul a fost modificat ca urmare a faptului că textul semnat anterior prezenta clauze neconforme cu dreptul comunitar.

  7. costică

    DESPRE SUFERINŢELE FRAŢILOR BASARABENI ŞI ALE NOASTRE ALE CELORLALŢI ROMÂNI AVEM OBLIGAŢIA SĂ NU UITĂM NICIODATĂ, NICIODATĂ, NICIODATĂ, SĂ LE REPETĂM PÎNĂ LA PAROXISM TUTUROR NEAMURILOR PĂMÂNTULUI, PENTRU CEI 3 MILIOANE DE MORŢI, TORTURAŢI, SCHILODIŢI(BUNICA MEA CATINCA ZAVALICHE SCHILODITĂ ÎN BĂTAIE CĂ A REFUZAT SĂ-ŢI ÎNSCRIE PĂMÎNTUL LA COLECTIVĂ) ŞI A MULTOR ALŢI EROI ANONIMI, CINSTE LOR, CINSTE LOR, CINSTE LOR ROMÂNILOR:
    Colectivizarea

    Colectivizarea in Basarabia sovietica, 1944-’52

    Vineri 22 Iulie 2005

    Vadim Pirogan, presedinte al Asociatiei victimelor regimului comunist si al veteranilor de razboi ai Armatei Romane din R. Moldova, delegat la Simpozionul de la Pitesti (septembrie 2004) din partea Basarabiei romanesti…
    La 28 iunie 1940 Basarabia romaneasca a fost ocupata cu forta de Uniunea Sovietica. Molotov, unul din conducatorii URSS, a mintit in fata lumii intregi, declarand ca “Basarabia e locuita in majoritate de ucraineni”. Rusii au mintit ca intotdeauna, ei n-au respectat niciodata drepturile altor natiuni, au luptat mereu pentru acapararea de pamanturi straine si pentru suprematia imperiului lor. Din primele zile de ocupatie au inceput asupririle neamului romanesc. Oamenii nu doreau aceasta robie si se straduiau sa plece din URSS, din Basarabia si Bucovina ocupate acum. Asa, la Chisinau, la sectia de vize, veneau mii de oameni sa se inscrie legal, dorind sa paraseasca “raiul sovietic”. Dar la fiecare pas li se puneau piedici. Unii incercau sa treaca ilegal noua granita, dar erau prinsi, aruncati in inchisorile sovietice, acum pline de detinuti politici. Din primele zile de ocupatie a inceput teroarea rosie. Oamenii care o viata intreaga s-au straduit sa-si injghebe o gospodarie, sa-si creasca copiii sa traiasca omeneste, acum erau arestati, deportati, alungati de pe pamanturile stramosesti. Aceasta tragedie a romanilor basarabeni va ramane in istorie ca o pata rusinoasa asupra acestei tari sangeroase cu regim totalitar comunist care a fost URSS. A inceput si schimbarea demografica a populatiei romanesti din Basarabia si Bucovina. Aici soseau mereu neamuri straine, rusi, ucraineni, bielorusi, mongoli, pentru a rusifica populatia romaneasca. Niciodata in istoria popoarelor nu s-au infaptuit asa acte de violenta, faradelegi si crime ca impotriva neamului nostru. Trebuie spus ca in primii 30 de ani de ocupatie sovietica nici un basarabean nu a fost in conducerea Republicii Socialiste Moldovenesti. Numai strainii, veneticii veniti din toate colturile tarii asupritoare, aveau dreptul de a-i conduce pe moldovenii bastinasi. Biroul Politic in 1940 era condus de Borodin, Brovko, Bessonov, Mordovet, Zelenciuc, Constantinov, Sazachin, Fesen Sologub… Nici un moldovean! Abia in 1971 a izbutit sa intre in conducere moldoveanul D. Cornovan si acela casatorit cu o rusoaica. Apoi in 1976 si Petru Lucinschi, bastinas, din neam polonez, a reusit sa ajunga conducator. In aceste conditii de asuprire a romanilor moldoveni, istoriografii de la Chisinau, Afteniuk, Lazarev si altii vorbeau despre “lupta poporului moldovean”, care in fine a ajuns stapan in propria-i tara. Si azi se mai gasesc istorici care pentru un blid de linte, pentru un fotoliu, promoveaza o istorie falsa a neamului nostru, o limba moldoveneasca aparte de cea romaneasca si alte falsuri…
    Colectivizarea in Basarabia a inceput din primele zile de ocupatie. Cei veniti sa faca colectivizarea aveau o mare experienta capatata in Ucraina, unde in anii 1933 au fost exterminati prin foamete artificiala 7 milioane de oameni, majoritatea tarani. Oamenii mureau de foame iar Stalin exporta graul in alte tari pe un pret derizoriu. Colhozurile nu erau acceptate de popor in Basarabia si Bucovina. Multi dintre romanii moldoveni au inceput sa paraseasca Republica Sovietica Moldoveneasca.
    La Chisinau, ca si la Cernauti oamenii se inscriau la sectiile de vize conform acordului romano-sovietic, incercand sa se repatrieze in Romania in anul 1940. La inceput, odata cu ocupatia Basarabiei, sovieticii au nationalizat pamantul si l-au impartit la cei saraci. Au stabilit impozite mari, asa numita “postavca”: oamenii trebuiau sa predea la stat oua, carne, lapte, unt, fructe, cereale, in cantitati mari, pentru ca proprietarul sa renunte la pamantul sau si sa intre in colhozuri.
    Dar razboiul inceput in 1941 pentru eliberarea Basarabiei si Bucovinei a stopat infiintarea colhozurilor si pamantul a fost reintors gospodarilor. Totul a fost reluat dupa sfarsitul razboiului care a adus la inrobirea multor popoare, unde comunistii sovietici si-au instalat conducatorii lor. Trebuie spus ca la 13 iunie 1941 rusii au deportat din Basarabia si Bucovina zeci de mii de familii romanesti, ducandu-i in Siberia si in alte regiuni. Asa ceva nu mai vazuse Basarabia niciodata, chiar nici in timpul Tarilor, care-i momeau in alte regiuni, fagaduindu-le pamant mai mult. Dupa razboi, teroarea rosie a continuat. La conducere au aparut din nou acei dusmani ai neamului romaneasc, care continuau faradelegile si crimele: arestari, deportari. Basarabia a fost lipsita de pamanturile sale, sudul si nordul ei au fost date Ucrainei. A continuat infiintarea colhozurilor. Conducatorii venetici nu s-au uitat ca in 1946-’47 au fost ani de seceta, ei au stabilit impozite mari. Taranii erau obligati sa dea la stat cereale, fructe, legume, alimente pentru diferite motive: ba pentru Armata Rosie, pentru fondul apararii, ba pentru ajutoare internationale, pentru tarile socialiste, pentru China sau altele unde erau revolutii comuniste…
    Aceste impozite lasau fara hrana familiile taranilor care se straduiau sa ascunda ceva rezerve din productie. Atunci veneau zibrii sovietici de la raion cu activistii din sat, rascolind totul, pana si pamantul. Daca gaseau ceva, ii pedepseau pe oameni, luandu-le totul, chiar si condamnandu-i la ani grei de puscarie. In acei ani au murit de foame peste 250.000 de tarani cu copiii lor. Era mai mult de doua ori decat pe front. Asa urgie nu fusese niciodata pe acest pamant. In 1948, dupa un an cu roada bogata, poporul si-a revenit putin. Dar a inceput colectivizarea fortata la sate. Oamenii se impotriveau, doreau sa aiba gospodaria lor. Atunci sovieticii au organizat marea deportare de la 6 iulie 1949, cand 13 mii de familii au fost smulse de la bastina si trimise sub paza inarmata in Siberia, Kazahstan si alte regiuni indepartate ale imperiului. Propaganda sovietica anunta ca moldovenii pleaca de buna voie in alte regiuni. Dupa aceasta deportare, taranii au fost nevoiti de frica sa intre cu totii in colhoz, unde lucrau pentru statul sovietic, care la inceput le dadea cate 100 de grame de paine pentru ziua de lucru. Colhozurile s-au mai imbogatit cu averea celor deportati, care a fost confiscata, o parte fiind furata de activistii din sat. Taranii au fost fortati sa predea in colhoz tot ce aveau in gospodarii: caii, boii, utilajul agricol…
    Cu timpul, viata in colhozuri s-a mai imbunatatit, datorita firii moldovenilor de buni muncitori. Din cauza platii mizere, oamenii s-au invatat sa fure tot ce le cadea in maini, caci acum nu era gospodaria lor, ci a statului, care ii exploata in mod nemilos. La sate s-a format elita comunista-presedinti, mecanizatori, brigadieri, slujbasi, care traiau mult mai bine decat taranii colhoznici, folosindu-se de bunurile produse de ei.
    Furtul, betia, minciuna, ateismul, slugarnicia s-au raspandit peste tot, otravind viata omului. Conducerea de la sate era nevoita sa intretina si pe alti mancai, sefi din centrele raionale si de la orase, cu alimente si alte bunuri. Majoritatea colhozurilor nu erau rentabile, erau sarace, nu puteau iesi din impas. Cu timpul, oamenii au inceput sa plece din colhozuri, mai ales tineretul, care nu dorea sa lucreze degeaba, pentru o plata mizerabila. Cu toate piedicile puse, tineretul pleca la oras, la invatatura sau la constructii numai sa scape de “fericirea colhoznica”. Unii dintre ei, neavand documente necesare, erau fortati sa se intoarca in colhoz, fiind pedepsiti cu ani grei de inchisoare, umpland puscariile si lagarele cu mana de lucru ieftina. Milioane de oameni erau detinuti permanent in lagare de munca fortata, unde, pentru o hrana mizerabila, erau nevoiti sa lucreze fara plata. Colectivizarea, ca si educatia comunista au distrus morala oamenilor. Notiunile de onoare, adevar si dreptate au disparut, oamenii erau crescuti in minciuna si servilism. Asa s-a infaptuit colectivizarea in Republica Socialista Moldoveneasca. Oamenii batrani isi mai aduc aminte si azi de “postavca” sovietica si de faradelegile acelor conducatori. Cu timpul, viata in colhozuri a devenit ceva mai buna, datorita faptului ca moldovenii au fost si sunt un popor foarte muncitor si staruitor. In alte regiuni ale URSS-ului majoritatea colhozurilor s-au prabusit, tragand la fund aceasta tara mare, bogata dar saraca datorita ideologiei comuniste antiumane si antinationale, promovata insistent de niste conducatori lipsiti de minte. Destramarea URSS a dovedit lumii intregi ineficienta economiei planificate si a ideologiei comuniste, a proprietatii de stat si a celei colective fata de cea privata, a regimului totalitar comunist fata de statul de drept. Au trecut multi ani de cand s-a distrus imperiul sovietic, care a adus mari nenorociri multor popoare, care si azi organizeaza provocari in diferite tari, nedorind sa inteleaga ca traim in veacul 21 si ca fiecare popor are dreptul la libertate, adevar si la pamantul stramosesc. Ocupantii sovietici au exterminat zeci de milioane de oameni nevinovati de diferite nationalitati, au adus mari prejudicii poporului roman. Genocidul infaptuit de ei nu va fi sters din istorie niciodata cu toate staruintele lor de a ascunde adevarul. Romanii au indurat teroarea sovietica cu jertfe imense, cu constiinta mutilata, cu averea si viata pierdute sau traita zadarnic. Ocupantii sovietici impreuna cu cozile de topor si-au batut joc de romanii basarabeni si bucovineni, furandu-le limba, istoria, trecutul, onoarea, demnitatea, religia, tot ce a fost sfant candva. Dar si in acele grele timpuri s-au gasit oameni care s-au ridicat si au luptat impotriva asupritorilor. Noi nu avem dreptul sa-i uitam, ei sunt eroii nostri, slava noastra. S-au format organizatii, grupe care au luptat impotriva colectivizarii si ocupatiei sovietice. Asa au fost “Arcasii lui Stefan”, “Sabia dreptatii”, “Partidul libertatii”, “Armata Neagra” si multe altele, grupuri de rezistenta, care nu stiau unele de altele…
    Majoritatea acelor tineri au fost judecati, aruncati in inchisori si lagare pe termen de 10-25 de ani, unii au fost impuscati. Conducerea sovietica a ascuns acest adevar, trambitand ca eliberarea a adus fericire poporului nostru din Basarabia. Unul din acesti luptatori a compus si Imnul Arcasilor. Acest imn imbarbata tinerii patrioti in lupta lor impotriva ocupantilor. Acest imn a fost compus de Vasile Batranac, sef al Arcasilor.
    Terminand acest referat nu pot sa nu citez versurile scrise de acest erou:
    Copii cu suflete curate
    cuprinsi de sfanta-nfiorare
    cantati cantarea biruintei
    arcasi de-ai lui Stefan cel Mare!

    Eroilor ce se jertfira
    zdrobind armatele barbare,
    prinos le-aduceti prin cantare,
    traiasca Romania Mare!

    Tresar in cripte voievozii,
    caci lanturile seculare
    sunt rupte si din cer se-aude:
    traiasca Romania Mare!

    Patruns de maretia vremii
    din Bucovina pan-la mare
    juram ca vom lupta cu totii,
    arcasi de-ai lui Stefan cel Mare!

    Colectivizarea in Teleorman (1949-1962). Rezistenta si acceptare fortata

    Vineri 22 Iulie 2005
    FRAŢI ROMÂNI BASARABENI UNIREA FACE PUTEREA, TRĂIASCĂ ROMÂNIA MARE, COSTICĂ, PIATRA NEAMŢ, TEL. 0040740531519.

  8. Simona

    Acţiunea 2012: un proiect european al naţiunii române

    Acum o săptămână vorbeam de la Berlin la această rubrică despre semnificaţia căderii zidului berlinez pentru Omenire, pentru Europa, pentru naţiunea germană şi pentru noi. Încercam să evaluez şi câştigurile pe care le-a avut fiecare dintre aceste entităţi geopolitice.
    Omenirea a avut de câştigat o pace după un crâncen râzboi rece care a durat mai bine de patruzeci de ani. Căderea Cortinei de fier a eliberat Europa de comunism, anulând prin mişcări populare de masă şi prin revoluţii anticomuniste efectele ruşinosului Pact de la Ialta din 1944. Naţiunea germană a realizat reîntregirea sa şi a ţării şi a căpătat şansa să îşi trateze rănile adânci provocate de regimurile nazist şi comunist. Căderea zidului de la Berlin a însemnat, de fapt, sfârşitul perioadei de ocupaţie sovietică care s-a aşternut peste o bună parte a continentului european în perioada de după cel de-al doilea râzboi mondial. Din păcate numai naţiunea română, împărţită în două state, nu a putut să îşi valorifice şansele aşa, precum au făcut-o multe alte popoare de pe bătrânului continent.

    Adepţii cauzelor obiective spun cu foarte multă convingere că unificarea românilor nu a fost posibilă atunci pentru că România a ieşit extrem de extenuată şi dezorientată de sub regimul ceauşist. Cei care invocă factorul subiectiv afirmă cu tot atâta înfocare, că aceasta nu s-a întâmplat pentru că nici România şi nici Republica Moldova nu au avut personalităţi pe cât de lucide, pe atât de responsabile şi curajoase ca să fructifice situaţiile istorice favorabile. Probabil, au dreptate şi unii şi alţii, dar dacă privim mai atent filmul evenimentelor putem distinge fără putinţă de tăgată rolul şi importanţa lui Leh Walessa pentru răsturnarea comunismului în Polonia şi a lui Vaclav Havel, în Cehoslovacia. Ei sunt astăzi eroii Europei dezrobite, dar atunci, cu douăzeci de ani în urmă, nu erau decât emanaţii qvasi-anonime ale luptei pentru libertate a popoarelor pe care aceştea le-au reprezentat cu riscul asumat până la urmă şi cu mare demnitate. Din păcate, la 1989-1991 noi nu am avut nici oameni ca Walessa şi Havel, nici un alt Constantin Stere, alt Ion Buzdugan sau Ion Inculeţ.

    Fără să fie preluată de o forţă promotoare autohtonă, unda de şoc a mişcărilor de eliberare şi de unificare, provocată de căderea zidului berlinez s-a oprit la Prut, acolo unde el a fost ridicat cu mult înaintea celui construit în centrul capitalei germane. Şi în România, şi în Republica Moldova societăţile s-au mulţumit cu jumătăţile de măsură. Mişcarea de eliberare de sub comunism, trunchiată la rândul ei pe ambele maluri ale Prutului, s-a oprit speriată, şi la Chişinău, şi la Bucureşti, în faţa efortului de unificare naţională, cu explicaţia laşă precum că ea, reîntregirea, nu este în puterea generaţiilor de azi, şi trebuie lăsată moştenire generaţiilor care vin. Frumoasă evadare colectivă de la muncile istoriei. Prezentul crud nu a ezitat să se răzbune, căci morbul dihoniei naţionale, dacă nu a fost ajutat să moară definitiv, atunci când trăgea să moară, nu ne-a lăsat mai apoi să trăim bucuria împlinirii de neam.

    În dosul zidului de la Prut, au apărut forţe noi, plămădite din dospeală stalinistă, care între 2001 şi 2009 ne-au arătat de care lucruri este capabilă. Regimul comunist în interpretarea lui Voronin şi a ciracilor săi a încercat să clădească între Prut şi Nistru o naţiune băştinaşă distinctă, dar nu una paşnică şi zâmbitoare, ci una războinică faţă de România şi duşmană naţiunii române. Aceste trăsături de caracter a aşanumitei noi naţiuni moldave, s-au manifestat din plin în timpul evenimentelor din aprilie de la Chişinău şi nu se ştie cum aveau să se dezvolte, dacă nu era efortul comun al tuturor forţelor anticomuniste din 29 iulie. Un mic, dar foarte convigător crâmpei din acest, am vrea să credem, virtual scenariu de viitor, l-am văzut joi, în distribuţia solitară şi extrem de scandaloasă a liderului comunist Vladimir Voronin. Şarikov, eroul principal din romanul lui Mihail Bulgakov „Inimă de câine”, pare, pe fundalul tiradelor şi a expresiilor extrem de colorate ale contemporanului nostru, un biet şi sărman bolşevic lipsit de ură cu adevărat bolşevică şi de imaginaţie proletară. Deosebirea dintre cei doi eroi este că primul, Şarikov, bolşevic transformat chirurgical din câine, nutrea o ură animalică, ereditară, faţă de pisici, pe care nu obosea să le stranguleze cu cea mai mare satisfacţie în timpul misiunilor lui de partid, pe când eroul zilelor noastre, Voronin, provenit din bolşevici, urăşte cu aceeaşi tărie animalică oameni ca el: dintotdeauna pe români, dar, din acest an, şi pe liberalii autohtoni, dimpreună cu democratul Marian Lupu, care, unindu-se, l-au alungat pe buldog din cuşca puterii. Şi această ură nu are leac. Este o stare clinică pe care o poate vindeca doar mormântul.

    Pe malurile Prutului, Voronin şi regimul lui nu a fost un fenomen întâmplător, nu a fost, cum se pare, un accident. El este o forţă cultivată să sugrume şi să erodeze, în timpul şi în spaţiul concret, elementul românesc. Este santinela bolşevică a imperiului de la Est, lăsată aici şi hrănită să ţină în picioare, să proptească zidul care îi desparte pe români. Degrabă se vor împlini două sute de ani de când acest zid durează în pofida încercărilor, uneori reuşite, de a-l dărâma. Însă, în ciuda tuturor obstacolelor aparente, alteori de o complexitate imposibil de depăşit, lucrurile bune pot fi realizate foarte uşor şi simplu de tot. Ne-au demonstrat-o cu douăzeci de ani în urmă popoarele Europei de Est, ne-au arătat germanii cum se face reîntregirea: pragmatic, metodic şi fără jumătăţi de măsură. O acţiune comună a societăţii din Republica Moldova şi din România, un angajament clar al conducerilor politice din cele două state româneşti, o voinţă comună îndreptată către un scop comun, poate şi trebuie să fie fructificată. Acţiunea civică şi populară 2012 trebue să devină nu doar un imperativ naţional, el trebue să se realizeze întrun proiect european al naţiunii române, proiect menit să pună capăt unei nedreptăţi care durează de două sute de ani. La această temă vom mai reveni.

    Valeriu Saharneanu, Vocea Basarabiei

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *