O scrisoare cu surprize
Marţi, 20 decembrie, mi-am început ziua încercând să desluşesc o scrisoare venită la redacţie special pentru mine. Din informaţiile de pe plic, în chirilică, am aflat că scrisoarea vine tocmai de la Ineşti, Teleneşti, de la Afanasie Druţă. Numele nu-mi spunea nimic, la început.
În interiorul plicului, nu am găsit o simplă scrisoare, aşa cum ZdG primeşte cu zecile, săptămânal. Scrisoarea asta a fost una cu totul specială, din toate punctele de vedere. Pe una dintre foi era un mesaj de mulţumire pentru articolul “O viaţă de eroină”, scris de mine încă în martie 2009. Atunci mi-a revenit memoria. Articolul era despre familia Druţă, dar în special despre Zenovia Druţă, din satul Ineşti, Teleneşti. Aceasta, împreună cu soţul său, Afanasie, au crescut 10 copii. Articolul din 2009 relata lupta celor doi cu statul, în încercarea de a obţine cei 50 de lei pe care Zenovia Druţă îi merită pentru că a adus pe lume, a crescut şi educat mulţi copii. Deşi lucrurile erau evidente, ea nu primea acei bani pentru că pierduse documentul care demonstra că ar fi “mamă eroină”. Femeia era felicitată în fiecare an de 8 martie de Taisia Voronin pentru că este “mamă eroină”, dar când venea vorba de 50 de lei, statul, condus pe atunci de soţul Taisiei, o respingea.
În fine, am aflat din prima scrisoare că problema s-a rezolvat, poate şi datorită articolului din ZdG, iar familia Druţă a primit toţi banii care i se cuveneau, chiar şi cei care nu i-a primit timp de câţiva ani, perioada în care s-au judecat cu statul. Cei doi soţi au primit în final 4500 de lei. Cu siguranţă, o sumă foarte mare pentru doi bătrâni care trăiesc doar din pensii.
Pe o altă foaie, diferită de prima, ruptă dintr-un caiet, dar scrisă în acelaşi stil, era un alt mesaj, pe care, cu ajutorul colegilor, am reuşit să-l desluşesc. În cea de-a doua scrisoare era descrisă o altă problemă a familiei Druţă, legată de compensaţiile pentru perioada de iarnă, bani care îi primesc pensionarii care au un venit mai mic de 805 lei pe lună. Afanasie Druţă cerea ajutorul Valentinei Buliga, ministra Muncii şi Protecţiei Sociale, căreia ne ruga să-i transmitem că are nevoie de cei 200 de lei, pentru a supravieţui.
Şi asta nu e tot. Învelită cu o copertă de caiet albastră, am găsit o inimă de hârtie, roşie, pe care o primeşti şi o dăruieşti de obicei la 14 februarie, atunci când eşti mic. Pe ea, alături de urările pentru anul 2012, este specificat că îmi este adresată anume mie. Numele, spre deosebire de toate celelalte mesaje, este scris în grafie latină, româneşte. Pe versoul inimii e un alt mesaj: “Te port mereu în inima mea”.
În plicul din Teleneşti a mai încăput o copie a unui certificat care demonstrează că Afanasie Druţă a fost cândva decorat cu o medalie de “veteran al muncii”, dar şi copia unui abonament pentru un an la ZdG. Ăsta, da, exemplu de urmat.
Am telefonat ulterior la Primăria din Ineşti, pentru a afla detalii despre problema familiei Druţă. Reprezentanţii autorităţilor locale mi-au spus că Afanasie Druţă are o pensie care depăşeşte cu puţin suma de 805 lei, şi, în consecinţă, nu poate beneficia de compensaţie. “Ştim că această familie o duce greu, mai ales pe timp de iarnă. Dar nu prea avem ce face. Când avem cu ce, îi ajutăm. Bătrânul cheltuie foarte mulţi bani pe ziare. Este singurul om din sat care este abonat la toate ziarele din Moldova. Ultima dată când a fost la poştă, a lăsat vreo mie de lei pentru că s-a abonat la toate ziarele care se tipăresc”, mi-a spus reprezentanta Primăriei Ineşti, care a promis că aleşii locali vor verifica situaţia şi că, cel mai probabil, măcar Zenovia Druţă, care are o pensie mai mică de 805 lei, se va învrednici de multaşteptatele compensaţii.
După ce am citit scrisoarea şi după discuţia cu reprezentanta Primăriei, am fost cuprins de două stări. Una – de satisfacţie, că mai există în R. Moldova oameni care citesc ziare, care se abonează la ele din proprie convingere, care doresc să fie informaţi pentru a nu fi manipulaţi. Pe de altă parte, m-am simţit incomod faţă de un om care îşi dă ultimul ban pe ziare. Un om care preferă să îngheţe de frig, să mănânce modest, doar pentru a citi un ziar. Asta în contextul în care sunt absolut sigur că există atâţia oameni cu milioane în ţara asta care evită să dea 140 de lei pentru a se abona pentru un an, măcar la un singur ziar. Sunt la fel de sigur că există milionari care nici măcar nu ştiu ce fel de ziare apar în R. Moldova, care nu au idee de ZdG sau de alte publicaţii de la noi. Şi ce e cel mai trist e că aceşti oameni, care nu citesc ziare, ne conduc. Iar ei nu au nevoie de un articol de ziar pentru a-şi rezolva o problemă, a unei compensaţii de 200 de lei, bunăoară. Ei au alte modalităţi de a le rezolva.
Victor Moşneag, victor@zdg.md
