Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   O revoluţie care nu va…

O revoluţie care nu va mai fi

Dacă V. Voronin este tentat să devină, cu adevărat, liderul unei revoluţii, mai ales proletare, varianta de succes pentru el ar fi să accepte modelul Petru Groza, pe care Moscova, pentru a-l face eroul marilor idealuri comuniste în România, l-a convins să renunţe la toate averile pe care le deţinea…

Deşi toamna nu a ajuns nici la jumătate de sezon şi la sate lumea nu îşi vede capul de treabă, comuniştii au dat curs unei noi revoluţii, zic ei „de catifea”. Ameninţările cu revoluţia sunt mai vechi, dar ziua şi începutul ei a fost anunţată oficial la sfârşit de săptămână, la reuniunea liderului PCRM, V. Voronin, cu bătrânetul din Chişinău, 90 la sută dintre ei vorbitori de limba rusă – oastea electorală şi miza ideologică a comuniştilor. Potrivit lui Voronin, revoluţia lansată de PCRM va fi una paşnică şi se va manifesta prin proteste publice în toată republica, atacul fiind îndreptat asupra instutuţiilor statului, implicate direct în nelejiuiri ori care fac jocul puterii în tot genul de tranzacţii dubioase, privatizări suspecte, hoţii, tâlhării, jafuri şi alte rele antisociale. Luni de dimineaţă – după cum a şi fost anunţat, primele „trupe de revoluţionari” (câteva zeci de manifestanţi în roşu şi cu steaguri roşii, ce-i drept fără Voronin în faţă(?!) au şi ieşit în stradă la Chişinău. Primul „atac revoluţionar” a fost făcut asupra Procuratuirii Generale. S-au scandat lozinci împotriva liderilor şi partidelor de la guvernare, acuzaţi de corupţie şi banditism economic, procurorii fiind traşi în „ţeapă” pentru că ar fi protejat tranzacţiile suspecte în cazul Băncii de Economii (BEM), Aeroprtului Internaţinal Chişinău (AIC) şi la tot genul de alte tâlhării şi hoţii, de pe urma cărora cei de la guvernare continuă să se îmbogăţească tot mai repede şi mai mult, iar ceilalţi tot atât de repede şi de mult – să sărăcească. „Revoluţionarii” au cerut Procurorului General intentarea dosarelor penale pe numele celor implicaţi în tranzacţionarea afacerilor scandaloase cu BEM şi AIC. Până aici, parcă nu ar fi nimic de reproşat „revoluţionarilor”. şi, totuşi, unde-i revoluţia, pentru că ceea ce fac comuniştii este, până la urmă altceva, e o simplă pichetare, iar cei acuzaţi de corupţie şi alte rele, practic, sunt zi la zi pe gura presei şi a înaltelor curţi europene şi occidentale care monitorizează R. Moldova. Întrebarea vine: ce vor comuniştii, totuşi: o revoluţie proletară, pentru cei săraci sau o revoluţie de imagine, pentru dânşii? Ori, şi mai rău: se vor portdrapelul formal al unei lovituri de stat, înscenate din afară şi camuflate, în aparenţă, sub steagurile unei opoziţii politice răzbunătoare şi a revoltelor mimate de stradă?

V. Voronin, un nou Petru Groza?

Dacă comuniştii vor o revoluţie pentru cei oropsiţi, atunci rebuie să ne întrebăm pe cât de mult drept moral au ei pentru o astfel de revoluţie?. Au fost ei mai buni la momentul în care au avut puterea în stat? Sunt mai curaţiîn faţa lui Dumnezeu, a mulţimilor năpăstuite de nevoi, sunt mai oneşti? Din lozincile pe care le scandează, trebuie să înţelegem că nu le place Plahotniuc, Filat, Lazăr şi mulţi alţii din cercurile mafiei de la guvernare. Dar cine, dacă nu comuniştii şi cine altul dacă nu Voronin este părintele mafiei de stat, rachetului de stat, banditismului politic în R. Moldova? Este V. Voronin altfel decât cei pe care-i huleşte? Nu este V. Plahotniuc produsul lui V. Voronin? Sau Marian Lupu? Sau Zinaida Greceanîi? Sau Igor Dodon, Mark Tcaciuk, Oleg Reidman, Vadim Mişin?… Cine altul de până la Voronin a fost în stare să-şi încoroneze nepoata drept cel mai tânăr milionar din R. Moldova (e vorba de Catuişa, fiica feciorului Oleg Voronin) dacă ea abia făcuse liceul?. Dacă bunelul Voronin, în calitatea sa de lider de partid comunist, este, cumva, tentat să devină, la modul serios, şi liderul unei revoluţii pentru milioanele de „oropsiţi ai soartei” (după cum pretinde în mesaje) atunci nu are de făcut decât un singur lucru: să-şi asume curajul şi să renunţe (în numele dreptăţii şi adevărului) la tot ce a agonisit din muncă necinstită, ca să nu zicem din furt şi hoţie, mai ales în cei 8 ani de preşedinţie. De ce nu ar merge V. Voronin, să zicem, pe varianta lui Petru Groza, pe care Moscova, pentru a-l face eroul marilor idealuri comuniste în România, l-au convins să renunţe la toate averile pe care le deţinea. şi Groza a cedat. În numele idealurilor comuniste (intereselor ruseşti în România). şi-a pierdut moşiile, dar a ajuns şef de guvern. Groza a plătit cu marile sale latifundii preţul (politic) pe care i l-au cerut ruşii, ca să compară în ochii societăţii româneşti drept un Hristos al românilor, capabil să urce şi pe cruce. Este gata să plătească V. Voronin tribut încrederii pierdute? Va merge la sacrificu?

Rusia a calculat greşit

La nici 5 zile de la anunţarea revoluţiei se pare că Voronin a intrat în panică şi îşi regretă decizia. Nu de alta, dar este la a doua revoluţie de catifea, anunţată de PCRM în ultimii 2 ani, şi se pare că şi a doua, la fel ca şi prima, a murit înainte de a se naşte. Dacă ţinem cont că decizia lui Voronin pentru această revoluţie (revoluţiile de catifea sunt, de regulă, proiecte politice provocate şi sponsorizate din afară) a coincis în timp (coincidenţă oare?) cu embargoul Rusiei la vinurile moldoveneşti şi ameninţările lui Rogozin cu îngheţurile la iarnă, e greu să excludem implicarea Rusiei în acest proiect politic al comuniştilor. Cel puţin, aceştia au mizat foarte mult, în revoluţia lor, să profite de pe urma supărărilor Rusiei şi războiului economico-comercial, declarat Chişinăului. Mai ales că PCRM-ului li s-au alăturat, fie şi cu anumite condiţii, socialiştii lui Dodon, social-democraţii lui şelin şi regionalii lui Formuzal de pe aceeaşi filieră politică filorusă cu PCRM. Între timp, însă, situaţia pe frontul ruso-moldovenesc s-a schimbat. Brusc şi dramatic. La nici două săptămâni de „război» cu R. Moldova, Moscova a acceptat prelungirea cu încă un an contractul la gaze, şeful administraţiei de la Cremlin, S. Ivanov s-a grăbit să declare că Rusia nu va mai face nici un fel de presiuni asupra statelor membre ale Parteneriatului Estic, iar vicepremierul rus D. Rogozin, care era gata să intre cu armatele în R. Moldova, a anunţat că în cel mult două săptămâni Rusia va relua importurile de vinuri moldoveneşti, deşi embargoul fusese anunţat de Rosspotrebnadzor-ul rus pe termen nelimitat. Se pare că Rusia s-a grăbit cu deciziile. Până la urmă s-a întâmplat ceea la ce Cremlinul s-a aşteptat cel mai puţin: UE, la insistenţele României şi nu numai, şi-a deschis de ieri piaţa pentru vinurile moldoveneşti şi nu-i exclus că dacă Cremlinul va recurge şi la expulzarea gasterbeiterilor moldoveni, aşa după cum a ameninţat, R. Moldova s-ar putea să obţină, în termeni mult mai restrînşi, şi un regim liberalizat de vize pentru Europa. Războiul Rusiei cu Chişinăul s-a întors împotriva Rusiei. Situaţia revoluţionară, pe care a mizat atât de mult Voronin (şi Rusia) se amână, iar asta înseamnă că revoluţia comuniştilor s-a încheiat înainte de a începe.