Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   O prietenie băută cu ruşii

O prietenie băută cu ruşii

„…În 2005, Voronin îi jura prietenie lui Băsescu şi României („… nu e bine ca două state vecine să fie în relaţii îngheţate sau semiîngheţate”, zicea liderul PCRM)…  Aceeaşi „prietenie” i-a fost jurată şi lui Saakaşvili. Uite, însă, că 2013 nu mai e ca şi 2005″.

După ce, săptămâna trecută, s-au repezit să-l “muşte” pe Saakaşvili, comuniştii (care în 2005 îi pupau mâinile până la coate georgianului) au trecut la Băsescu, cu aceeaşi intenţie: “muşcat” şi gata. Alături de alţi doi “voluntari” ai Rusiei la Chişinău – Liga tineretului rus din Moldova şi Partidul “Patrioţii Moldovei”, comuniştii au scandat, în stradă, de ochii lumii, câteva lozinci anti-Băsescu, deşi preşedintele României, la fel ca şi cel al Georgiei, fusese primit, tot în 2005, cu mari onoruri de către liderul comuniştilor, V. Voronin – pe atunci preşedinte al R. Moldova. După ritualurile diplomatice de la Palat, au urmat cele din beciurile de la Mileştii Mici. Câteva zile mai târziu, Voronin, în semn de respect pentru Băsescu, îi expedia pentru Cotroceni 11 mii de sticle cu tot felul de vinuri din Moldova. Se întâmplau toate în campania electorală din 2005. Voronin nimerise la strâmtoare, îşi cam epuizase resursele de imagine în mediul electoral şi avea nevoie de nişte “prietenii” care să-i ridice imunitatea şi ponderea pe piaţa politică de la noi. Ceea ce s-a şi întâmplat. La Chişinău, spre stupefierea dreptei politice, au venit, rând pe rând, doi dintre greii timpului de atunci: mai întâi Saakaşvili, după care şi Băsescu. Preşedinţii şi-au dat mâna, s-au îmbrăţişat, şi-au zâmbit reciproc, au făcut poze în faţa camerelor de luat vederi şi au dat declaraţii de presă. Din înţelegerile făcute atunci de liderii de la Chişinău şi Bucureşti, Voronin i-a jurat prietenie lui Băsescu şi României („…nu e bine ca două state vecine să fie în relaţii îngheţate sau semiîngheţate”, zicea liderul PCRM) şi, la solicitarea lui Băsescu, a promis să dea curs unei campanii electorale “libere, corecte, cu un mesaj public proeuropean”. Aceeaşi “prietenie” i-a fost jurată şi lui Saakaşvili. Urmare a celor două vizite a fost preluarea de către Voronin a celui de-al doilea mandat prezidenţial. Uite, însă, că 2013 nu mai e ca şi 2005. Marile graţii pentru cei doi preşedinţi au trecut în mari dizgraţii. În loc să-şi întâlnească, cu flori, “salvatorii politici”, pe care timpul, întâmplător sau nu, i-a readus, rând pe rând, la Chişinău, Voronin i-a luat în furci.

Două Osetii

Prin ce nu le-a convenit comuniştilor Saakaşvili? Liderul georgian, sosit în R. Moldova la cel de-al III-lea Summit al Partidului Popular European (la nivelul şefilor de stat şi de guvern din cadrul Parteneriatul Estic), a fost acuzat de “crime de război”, deşi Georgia nu a fost aliatul Rusiei în războiul de la Nistru, d in 1992, şi nici după, Saakaşvili, spun comuniştii, s-ar face vinovat pentru faptul că, preşedinte fiind, a opus rezistenţă armată, în 2010, invaziei militare ruse în Osetia de Sud. Curios, ce ar fi făcut Putin dacă Saakaşvili era cel care ar fi ordonat intrarea tancurilor georgiene în Rusia? Ar fi ieşit în faţa armatei cu pâine şi sare, aşa cum a înscenat Moscova, pe 28 iunie 1940, intrarea trupelor sovietice în Basarabia? Nu cred că e nevoie să comentăm aici “cazul Osetia de Sud”. Noi avem “Osetia” noastră, din 1992. Georgia şi R. Moldova au fost marcate, în acest sens, de războaie similare, cunoaştem ce-a fost, cine, de ce şi pe seama cui a pus aceste războaie. Incriminarea “crimei”, în cazul Osetiei-2008, la fel ca şi în cazul războiului de la Nistru, din 1992, nu ţine. Invectivele comuniştilor, la fel ca şi protestele disperate ale PSD şi ale Ligii tineretului rus din Moldova, sunt pure speculaţii politice, din care motive ele nu au schimbat cu nimic nici percepţia publică la Chişinău şi nici relaţiile oficiale Chişinău-Tbilisi. Saakaşvili, aşa după cum a venit în R. Moldova, dominat de ideea că “Rusia este stat agresor şi în raport cu Georgia, şi în raport cu R. Moldova,” aşa a şi plecat înapoi, convins că “locul R. Moldova, alături de Georgia, e în UE” (declaraţie făcută presei la Chişinău). Puteau comuniştii, PSD-iştii lui Şelin sau Liga tineretului rus a lui Tuleanţev să zică “da” acestei vizite, dacă ea nu este pe placul ţării lor mame?

Amiciţia cu “dracul” te schimbă

Aşteptările comuniştilor că ar putea produce la Chişinău o stare de spirit anti-Saakaşvili sau anti-Băsescu nu s-au împlinit. Declaraţiile comuniştilor, potrivit cărora Saakaşvili şi Băsescu “nu sunt modelele de la care avem ce învăţa”, au rămas doar declaraţii. Vorbele şi probele sunt lucruri diferite, iar în cazul Băsescu-Saakaşvili, şi unul şi altul sunt tipajele politice cu cerbicea tare şi reguli de viaţă, în care nu încap jocurile de-a independenţa sau de-a Uniunea Europeană, NATO, sau de-a relaţiile “frăţeşti” cu Rusia. Regula este una: interesul naţional. E adevărat, în politică, nu e simplu să joci cu cărţile pe masă, dar nici nu poţi juca la nesfârşit cu ele pe sub poale, aşa după cum a intrat în obişnuinţa cârmacilor de la Chişinău. De aici, probabil, şi frustrarea comuniştilor şi a stângii filoruse, care se opun să accepte pentru Chişinău influenţe şi relaţii de mare anvergură politică. Preferinţele lor rămân liderii clonaţi “cu capul plecat” – cerc în care nu se înscrie nici Saakaşvili şi, cu atât mai mult, Băsescu. Ce-i reproşează Voronin şi aliaţii săi lui Băsescu? Unu: că nu recunoaşte istoria URSS, aşa după cum au învăţat-o comuniştii şi în care Basarabia este “pământ rusesc”. Doi: că în accepţia lui Băsescu, România şi R. Moldova sunt două state independente, cu acelaşi popor. Trei: că Transnistria este parte organică a R. Moldova, aşa “după cum i s-a recunoscut pe plan internaţional”. Şi patru: că locul R. Moldova e în UE. “Nu au moldovenii ce să caute în Uniunea Euroasiatică… opţiunea lor de suflet e cea de a reveni acasă, adică în Europa”, spune Băsescu. Nimic rău, dar nici pe placul celor care se culcă în toată seara şi se trezesc pe la mijloc de noapte cu gândul la “euroasiatizarea” R. Moldova, adică reîncolonarea ei în graniţele ex-URSS. Liga tineretului rus bate alarma. Tinerii ruşi consideră că venirea la Chişinău “a unei întregi pleiade de stele politice controlate de Washington (Băsescu şi Saakaşvili, n. red.) vorbeşte despre multe”. Nu ştiu dacă despre multe, dar despre o relaţie pragmatică între state cu interese comune – da. Înţelegerile convenite la Chişinău nu sunt nici de război şi nici de agresiune. Şi în 2005, înţelegerea dintre Băsescu şi Voronin a fost una bună, păcat doar că Voronin, mai târziu, a băut-o cu ruşii. Bine a zis-o Nae Cernaianu: “Când eşti amic cu dracul, nu se schimbă el, te schimbi tu”.