O casă post-mortem

Am asistat, pe 17 noiembrie, la un eveniment inedit. Pe scena Sălii cu Orgă, unde se desfăşura o festivitate dedicată tinerilor, familia lui Valeriu Boboc, tânărul omorât de poliţişti în noaptea de 7 aprilie, a primit, de la Vlad Filat, cheile unui apartament cu două camere, dintr-un bloc din Chişinău, procurat din banii colectaţi în “Fondul 7 Aprilie”.

Nu ştiu dacă am observat vreo bucurie pe chipul tinerei femei care, într-o singură noapte, a rămas văduvă, cu un copil în braţe. Şi tatăl lui Valeriu Boboc a urcat stingher pe scenă şi a spus ceea ce îl doare mai mult acum – vrea să-i cunoască pe ucigaşii fiului său şi speră că aceştia vor fi identificaţi şi pedepsiţi.

Am avut, după acea ştire, ore lungi de frământări legate de acele zile. Despre omorul lui Valeriu Boboc, ZdG a aflat dimineaţa devreme, pe 8 aprilie, deşi nu-i cunoşteam încă numele. Recunoscuseră medicii de la Salvare, care ne-au spus cum, în plină noapte, într-un automobil NIVA, a fost adus un tânăr fără suflare. Îl transportaseră câţiva poliţişti. Tot ei l-au aruncat în curtea spitalului şi au dat bir cu fugiţii, motivând că nu au timp să aştepte experţii medico-legali.

Ulterior, aflasem că tânărul aruncat în curtea spitalului de poliţiştii care l-au omorât era Valeriu Boboc. Pe 7 aprilie, după ce terminase munca în piaţă, cumpărase ceva pentru fiul său şi, în drum spre casă, a dat şi pe la proteste, că îl interesa viaţa şi perspectivele democraţiei în R. Moldova. În PMAN a fost bătut şi, nu se ştie unde, a fost omorât. În vreun comisariat? În drum spre spital?

Dacă nu murea, ce ar fi făcut astăzi? Ar fi avut oare familia sa o locuinţă? Ce ar trebui să facă tinerii din R. Moldova ca să aibă un ungher, al lor, mai devreme decât la bătrâneţe?

După 7 aprilie, ZdG a scris, din număr în număr, despre victimele acelor zile. Este greu să-ţi imaginezi cum trăieşte mama lui Ion Ţibuleac, despre care poliţia a încercat să mintă că s-ar fi aruncat singur de pe un pilon electric (ce fantezie stupidă!)? Cum trăieşte familia lui Eugen Ţapu, băiatul vesel, în singura poză ajunsă în presă după moartea sa, despre care anchetatorii i-au spus familiei că s-ar fi strangulat cu şireturile de la adidaşi? De altfel, ZdG a căutat persoanele care ar fi văzut cum a fost scos, din podul blocului cu 9 etaje de pe str. Albişoara, cadavrul lui Eugen. Niciun martor adevărat. Câţiva au auzit, la televizor, dar nimeni nu a văzut.

Cum trăiesc astăzi părinţii şi fratele lui Maxim Canişev, inimoasa lui mamă, tatăl şi fratele său, care au fost sinceri şi ne-au spus că nu cred că băiatul, găsit în lacul Ghidighici, s-a înecat, pur şi simplu, având coloana fracturată şi pete de sânge pe cămaşă… De altfel, până a fi găsit cadavrul lui Maxim, părintele Savatie Baştovoi semnala, din surse veridice, că în acel lac ar fi fost aruncate mai multe cadavre ale tinerilor protestatari, omorâţi prin comisariatele de poliţie.
E minunat să ai o casă, chiar şi post-mortem, dar ce scump ar fi adevărul. Astăzi.

Aneta Grosu 
aneta.grosu.zdg@gmail.com


Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *