Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   O altfel de Alianţă?

O altfel de Alianţă?

Şansele ca PAS şi PPDA să participe pe aceeaşi listă la alegerile din 2018 sunt mari dar şi ispitele, la fel de mari. Răspunsul Maiei Sandu din 16 octombrie, pe care PPDA l-a aşteptat, potrivit lui Andrei Năstase, perioadă de un an (din 12 octombrie 2016), nu e încă o decizie. E o aprobare doar. Şi aceea condiţionată… De-a lungul anilor, partidele care s-au aliat la alegeri au ţinut morţiş să împartă între ele doar locurile pe listă, fără să pună în discuţie şi candidaţii

Gata? Decis? Bătut în cuie? Maia Sandu şi Andrei Năstase şi-au dat mâna şi sunt gata înţeleşi să meargă pe o listă comună la alegerile parlamentare din 2018? Nu se ştie încă mare lucru, dar, cel puţin, asta reiese din declaraţiile pe care le-au făcut la începutul acestei săptămâni şi Sandu, şi Năstase. Şi chiar dacă mariajul lor electoral încă nu s-a produs (mai este timp), şi PPDA şi PAS şi-au făcut publică, cel puţin, intenţia unui parteneriat comun pentru viitoarele alegeri parlamentare, spre deosebire de PDM (democraţii lui V. Plahotniuc) şi PSRM (socialiştii lui Ig. Dodon), care de aproape un an, de când Dodon e preşedinte, se joacă de-a ascunselea: în public se războiesc, „se bat”, se acuză şi se ameninţă reciproc, „îşi sparg capul”, „îşi scot ochii” şi o fac pe rivalii, iar în spatele scenei fac joc comun şi joacă după aceleaşi scenarii, având doar distribuţii diferite pentru avanscenă: unii pe rol de pro-ruşi şi anti-europeni, ceilalţi – anti-ruşi şi pro-europeni. Până la urmă, nu avem nici cine ştie ce anti-ruşi şi nici cine ştie ce proeuropeni. Teatru. Bălăceală politică. Circ. Nu au dovedit Maia Sandu şi Andrei Năstase (cu echipele) să ajungă luni la Bruxelles (pentru noi consultări, evident) că marţi, la Chişinău, s-a dat un nou spectacol. Curtea Constituţională (CC) l-a găsit pe Ig. Dodon, preşedintele, vinovat de încălcarea mai multor articole din Constituţie şi l-a suspendat temporar din funcţie, după ce Dodon a refuzat, în mod repetat, să accepte candidatura guvernului (un oarecare Eugen Sturza) pentru funcţia de ministru la Apărare. Mai mult, prin decizia Curţii, „parlamentului i-a fost deschisă calea pentru a iniţia procedura de suspendare din funcţie a preşedintelui”. O spune fostul preşedinte CC, Alexandru Tănase, dar şi actualul, Tudor Panţâru. De mers, s-a mers departe de tot. Întrebare: de ce acum această decizie a Curţii, dacă scandalul în jurul candidaturii noului ministru la Apărare durează de aproape două luni? De ce această decizie a Curţii Constituţionale la o zi după ce Maia Sandu a anunţat public că acceptă oferta lui Andrei Năstase de la PPDA de a face front comun în alegerile parlamentarele 2018? Coincidenţă? Puţin probabil. Joc? Un nou spectacol din repertoriul teatrului Plahotniuc-PDM, pentru a sustrage atenţia partenerilor euro-occidentali de la „noua alianţă” Sandu-Năstase şi a o refocusa pe noua sa coliziune cu Dodon? Mai degrabă, da. S-ar putea ca Sandu să-i fi provocat o criză de gelozie politică coordonatorului, din momentul în care a ales să facă alianţă cu PPDA şi nu cu PDM (ofertă respinsă acum două săptămâni) şi imediat au şi reapărut pe orbitele de interese ale Bruxellesului. Pentru Plahotniuc şi PDM, care, cu mare greu, dar reuşise, de bine, de rău, să-şi creeze în Occident imaginea de singura forţă politică capabilă să reziste lui Dodon şi pro-rusismului agresiv al lui Dodon, este foarte importantă poziţia occidentalilor faţă de noua, deşi încă nenăscută, alianţă politică Sandu-Năstase, la care mai râvneşte şi Cibotaru, cu tot ce a mai rămas din PLDM. Plahotniuc nu vrea să îşi piardă „statutul” şi s-ar putea să fie nevoit să forţeze la modul real anumite note anti-Dodon. Şi are toate şansele să reuşească, după decizia de marţi a CC. Cum se va manifesta alianţa Sandu-Năstase? Lucrurile sunt încă în faşă, înţelegerile sunt doar orale, iar până la alegeri e încă departe. Se poate întâmpla orice. Într-o singură noapte, dacă-i să ne amintim, a fost dat peste cap o făcătură atât de diabolică ca „planul Kozak”, dar într-un an de până la alegeri e timp încă prea mult. În politică, lucrurile se schimbă mult mai repede. Artileria mediatică a lui Plahotniuc a şi început să bage deja tot felul de pile între Sandu şi Năstase. Şi e abia începutul. Şansele ca PAS şi PPDA să participe pe aceeaşi listă la alegerile din 2018 sunt mari, dar şi ispitele la fel de mari. Răspunsul Maiei Sandu din 16 octombrie, pe care PPDA l-a aşteptat, potrivit lui Andrei Năstase, timp de un an (din 12 octombrie 2016), nu e încă o decizie. E o aprobare doar. Şi aceea condiţionată. Nu cred că va fi simplu să se ajungă la un numitor comun asupra listei (că lupta, până la urmă, se va da pentru locuri pe listă), în situaţia în care Maia Sandu punctează clar în răspunsul pentru PPDA că „lista electorală va fi formată de o comisie din care vor face parte reprezentanţi din societatea civilă, pentru a se asigura că vor fi incluşi cei mai potriviţi şi integri candidaţi”, în timp ce Năstase pledează pentru „reciprocitate şi paritatea” locurilor pe listă din partea celor două partide (1 la 1). Este interesantă ideea enunţată de Maia Sandu, cu implicarea societăţii civile în formarea listelor, însă puţin probabil să treacă. Ca text, e bine spus, însă în practica politică de la noi acest lucru nu a mers niciodată. De-a lungul anilor, partidele care s-au aliat la alegeri au ţinut morţiş să împartă între ele doar locurile pe listă, fără să pună în discuţie şi candidaţii. De fiecare dată s-a insistat că „persoanele-candidaţi sunt problema internă” a partidelor. Şi de fiecare dată s-a călcat cu stângul. Lume întâmplătoare şi îndoielnică. Fiecare lider a intrat în parlament cu gaşca sa. Şi politica pe care au făcut-o a fost tot una de gaşcă. Nicio alianţă nu a rezistat postelectoral până la capăt. A fost şi rămâne. Ceea ce s-a întâmplat cu alianţele şi post-alianţele de la 2009 încoace, este şi asta un exemplu de parteneriat politic. Fie şi postelectoral. În prim-plan au fost scoase algoritmele. „Daţi-ne locurile, funcţiile şi ministerele şi mai departe e treaba noastră ce facem cu ele”. A fost şi rămâne poziţia şi modul de a face politică al liderilor partidelor de la guvernare. Unde am ajuns şi de cine şi cum am fost şi mai suntem guvernaţi, e la vedere. Va fi altfel? Vor reuşi Sandu şi Năstase să iasă din acest cerc vicios? Nu e simplu. Consultarea societăţii civile e bine spus, dar societatea noastră civilă – e la fel de ghidată de interese de grup ca şi partidele politice.