Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Numărătoarea de spioni

Numărătoarea de spioni

Acum câteva zile, în R. Moldova, într-o vizită “de lucru”, a revenit general-colonelul Valeri Evnevici. Potrivit unor surse, acesta ar fi viceministrul rus al Apărării, iar potrivit altor surse, acelaşi Evnevici ar fi ajutorul ministrului Apărării al Federaţiei Ruse. Aşa sau altfel, Evnevici e cel care, din 1995 până în 2002, era comandantul grupului operativ al forţelor armate ruseşti în regiunea transnistreană.

Deci, timp de 7 ani, Evnevici a gestionat în Transnistria treburile Armatei a 14-a. S-a scris că, sub conducerea lui Evnevici, 95% din tehnica militară rusească ar fi fost distrusă sau evacuată. Tot atunci s-a scris că mai multe organizaţii din regiunea separatistă ar fi protestat în legătură cu evacuarea muniţiilor ruseşti sau cu distrugerea acestora, explicând că tehnica respectivă ar fi trebuit transmisă unităţilor militare transnistrene. Mai mult, pretinsa procuratură de la Tiraspol anunţase că a iniţiat un dosar penal legat de distrugerea unui număr de blindate, dar ulterior dosarul a fost închis, fără prea multe explicaţii.

Să revenim, însă, la recenta vizită a lui Evnevici în R. Moldova. Potrivit unor informaţii ale publicaţiilor ruseşti şi transnistrene, acesta s-a aflat la Chişinău pe 15 mai, având o întrevedere cu ministrul în exerciţiu al Apărării, Vitalie Marinuţă.

Cei doi ar fi discutat despre statutul tehnicii militare ruseşti dislocate în stânga Nistrului. De altfel, ministrul Apărării al R. Moldova a precizat că Rusia ar fi livrat în Transnistria 20 de camioane de tip Ural, dar şi armament, sub pretextul modernizării echipamentului militar pentru forţele de menţinere a păcii dislocate în stânga Nistrului. În timpul întrevederii, Evnevici ar fi recunoscut că Rusia a introdus armament greu, de infanterie, în regiunea transnistreană. El a dat vina pe un oficial din conducerea trupelor ruseşti staţionate în Transnistria şi i-a promis lui Marinuţă că, de acum încolo, orice deplasare de tehnică şi armament din dotarea contingentului rus din stânga Nistrului va fi comunicată în prealabil autorităţilor R. Moldova.

Deşi a trecut o săptămână de la acea întrevedere, pagina oficială a Ministerului Apărării nu a inserat niciun comunicat de presă despre întrevederea Marinuţă-Evnevici. Nu s-a scris niciun cuvânt despre dialogul purtat de cei doi sau despre eventualele înţelegeri la care au ajuns interlocutorii. De ce s-ar fi tăcut, dacă vizita nu a fost una privată?

La scurt timp după escapada sa de la Chişinău, general-colonelul a plecat la Erevan unde, pe 21 mai, s-a întâlnit cu oficiali ai Ministerului Apărării din Armenia, discutând despre dislocarea şi despre activitatea bazei militare ruseşti 102 în această ţară. Despre vizita sa în Armenia s-au scris mai multe ştiri, oricum, însă, adevăratele scopuri ale generalului care s-a apucat să viziteze zonele “mai speciale” ale spaţiului ex-sovietic rămân ascunse.

Evnevici nu a făcut declaraţii despre aceste misiuni ale sale, cu excepţia unor acuzaţii aduse R. Moldova şi Ucrainei în cadrul unei mese rotunde care s-a desfăşurat recent la Moscova. El a anunţat că aceste state ar bloca activitatea Misiunii Pacificatoare, îngrădind accesul unor unităţi de transport, importante pentru activitatea pacificatorilor ruşi.

Supărat, probabil, Evnevici a recurs la un truc, invocând că, pe 21 mai, autorităţile Federaţiei Ruse ar fi reţinut doi spioni străini în Transnistria, exact în regiunea depozitelor de muniţii de la Cobasna. Potrivit lui Evnevici, cei doi străini reţinuţi sunt militari din Marea Britanie şi Polonia, care activează sub acoperirea Misiunii OSCE. “Ei ne sunt cunoscuţi din 2008 când au fugit din Georgia în Osetia de Sud pentru a aduna informaţii militare”, a declarat Evnevici. Misiunea OSCE a infirmat declaraţiile lui Evnevici, precizând că, din componenţa misiunii, într-adevăr fac parte militari britanici şi polonezi, dar aceştia vizitează depozitele de muniţii de la Cobasna în conformitate cu mandatul lor şi că niciun militar nu a fost reţinut.

Să ne întrebăm, însă, de ce l-ar deranja pe Evnevici nişte militari străini, aflaţi în zona depozitelor de muniţii de la Cobasna, în situaţia în care, în repetate rânduri, Rusia a afirmat că tot ce este depozitat acolo e vechi, inutil, demodat, depăşit sub aspect tehnic, metal uzat, într-un cuvânt? Pe de altă parte, cât drept moral ar avea general-colonelul rus să dea lecţii de diplomaţie în condiţiile în care, întreaga sa activitate, pe parcursul a 7 ani, în stânga Nistrului, dar şi cea ulterioară, desfăşurată în mai multe zone de război din spaţiul ex-sovietic, poate fi interpretată ca misiune rusească de spionaj pe teritorii străine? De ce Rusia ar avea nevoie şi ar utiliza, în acest secol, astfel de sateliţi, în condiţiile în care există numeroase acorduri de parteneriat, semnate între Moscova şi Chişinău, care ar permite o colaborare pe cinste, fără iscoade? De ce, până la urmă, cineva nu ar număra şi spionii ruşi, infiltraţi în toate sferele vieţii R. Moldova: în educaţie, ştiinţă, cultură, politică sau societate civilă?