Nu mai pozați cu ei, ajutați-i
Vin sărbătorile de iarnă. Perioada în care cu toții vrem să ne bucurăm: mici și mari, săraci și bogați, veseli și triști, sănătoși și bolnavi, fericiți și necăjiți… Uneori, bucurii ajung pentru fiecare. Alteori, bucuriile se sparg pe undeva, nemaiajungând în sufletele celor care, poate, au cea mai mare nevoie de ele.
În tumultul evenimentelor din ultimele zile, poate nu m-aș fi gândit la acest subiect, dacă ieri, dintr-un comunicat de presă, nu aș fi aflat că noul primar general al Chișinăului, Ion Ceban, a vizitat un târg de caritate, organizat la Centrul republican pentru copii și tineret „Artico”, unde erau expuse lucrări confecționate de persoane cu necesități speciale și de copiii din centrele comunitare. Cu problemele de sănătate pe care le au, acești copii demonstrează, zi de zi, poftă de viață, își pun în valoare imaginația: pictează, brodează, cioplesc în lemn sau modelează în lut. Uneori, după de își depun truda, toată energia și toată dragostea în ceea ce fac, se găsește câte un politician, câte un om de stat sau câte un bogătan, care le cumpără aceste lucrări, motivând că o fac întru binele lor, ca să le înnobileze viața. În schimb, acești oameni cu bani le cer să pozeze cu ei, invocând că și astfel le poartă de grijă. După aceste întâlniri, însă, viața lor nu se schimbă în bine. Și așa an de an, de la o sărbătoare la alta.
Ieri, noul primar recunoștea în fața unor astfel de copii și a părinților lor că ar mai fi „multe lucruri de făcut la nivel de infrastructură, în special pentru asigurarea accesului persoanelor cu mobilitate redusă în instituțiile de stat, dar și în alte clădiri, în sensul atragerii lor în instruiri, activitate de muncă, pentru susținerea oamenilor cu necesități speciale la toate nivelurile”. Ceban a promis „consolidarea eforturilor pe acest segment cu toate structurile de stat, să colaborăm cu Parlamentul și Guvernul”.
Evenimentul a avut loc cu prilejul Zilei Internaționale a Persoanelor cu Dizabilități, marcată anual pe 3 decembrie, începând din 1992. De atunci, an de an, la fiecare început de iarnă, persoanele cărora le este destinată această zi specială, au tot auzit promisiuni despre consolidarea eforturilor și despre asigurarea accesului în instituții educaționale, medicale sau la oficialii acestui stat. Sunt 27 de ani de când R. Moldova marchează ziua de 3 decembrie ca fiind ziua persoanelor cu nevoi speciale. În 27 de ani, copiii cu nevoie speciale de atunci au devenit maturi în toată legea, dar nu au ajuns încă să trăiască într-un stat care le respectă demnitatea de om.
În ajun de Revelion, la fel ca și în ajun de Crăciun sau de Paști, politicienii devin „generoși” și atenți la tristețea și la nevoile acestei lumi. Rumeni la față, ei ajung în fața lor, palizi și flămânzi, mimând că le fac și le doresc tot binele din lume, cerșind, în schimb, poze și secvențe video alături de ei, punând astfel de o campanie de promovare. Internetul păstrează în vasta sa memorie poze și texte languroase despre pomenile lui Igor Dodon, ale lui Vlad Plahotniuc, ale lui Vladimir Voronin sau Ilan Șor. Ce a urmat în viața familiilor vizitate de acești (și alți) politicieni după vizitele, de obicei singulare, ale politicienilor? Dulciurile au fost consumate rapid, jucăriile au avut o viață nu prea lungă, cărțile și-au întâlnit cu greu cititorii, iar făina, zahărul, orezul și hrișca donate s-au consumat neînțeles de repede. În schimb, pozele mai pot fi găsite. Cel puțin în Internet. Ce am avea de spus acestor oameni avizi de putere? Nu mai pozați cu ei, ajutați-i.
