Noua inchiziţie
Recent, un sondaj Rasmussen din SUA arată că ”doar o minoritate a respondenţilor” ar susţine pedepsele pentru persoanele sceptice faţă de teoriile schimbării climatului. Faptul că deja se formulează astfel de întrebări într-un studiu serios demonstrează că pregătirile pentru condamnarea ”ereticilor” ecologici deja se desfăşoară. Or, niciun institut serios de demoscopie n-a inclus până în momentul de faţă întrebări de genul: ”Aţi susţine pedepsirea cu închisoarea a fanaticilor manelelor sau a celor care consumă ciocolată?”
Cu toată propaganda publică, campaniile pentru ”democraţie”, ”drepturile omului”, ”libertatea exprimării”, starea reală a drepturilor civice tradiţionale se deteriorează. Pe de o parte, Europa trebuie să facă faţă unui influx de imigranţi care provin, în marea lor majoritate, din ţări ce sunt departe de tradiţiile americane şi europene de justiţie. Faptul că presupuşii terorişti de la Paris proveneau anume din cadrul imigranţilor stabiliţi de mai mult timp în Belgia arată că succesele integrării nu sunt deloc automate. Pe de altă parte, elitele economice şi politice se folosesc de starea de panică din rândul populaţiei pentru a împinge lumea spre idealul lor, al unui stat poliţienesc, în care fiecare cetăţean este monitorizat 24 de ore din 24 cu scopul de a ne proteja împotriva terorismului, care, deseori, este creat de propriile elite. ”Statul Islamic”, Al-Qaeda, Talibanii din Afganistan şi alţii erau, nu demult, ”luptătorii pentru libertate”, care trebuiau susţinuţi militar şi financiar. Dar, ca şi la noi, elitele politice mizează pe amnezia oamenilor.
În timp ce religiile tradiţionale pierd teren, apare un nou canon de credinţe, propovăduit prin intermediul vedetelor, ”intelectualilor” de curte, anumitor ONG-uri şi ”actori ai schimbării”. Cei care deviază de la ”linia de partid” sunt acuzaţi de ”crime ale gândirii”, ca şi în distopia lui George Orwell, ”1984”. Iată, în continuare, o listă a aspectelor esenţiale ale noii credinţe, pentru ca nimeni să nu fie persecutat de ”poliţia gândirii”.
Schimbarea climatului devine tot mai catastrofică. Vinovat este omul, şi nu soarele sau natura. Ca să salvăm planeta, trebuie să ne încredinţăm soarta politicienilor, dar şi mai bine, unui guvern planetar, care va introduce impozite noi – „ecologice”. Pe oamenii de ştiinţă care ridică dubii îi aşteaptă, ca şi pe timpul lui Galilei, o inchiziţie în faţa Curţii Mondiale de Justiţie.
Valorile familiste sunt o relicvă din trecutul nostru barbar. Da, căsătoria între cupluri de homosexuali reprezintă un mare progres şi trebuie încurajată, în timp ce între heterosexuali căsătoria nu prea se recomandă – mai bine promiscuitate şi relaţii de scurtă durată. Doar femeia de carieră reprezintă o valoare, pe când ”femeia casnică” devine o insultă. Or, lumea este deja suprapopulată, care este sensul să mai producem copii?!
Cultura şi sentimentul naţional sunt, iarăşi, lucruri demodate; mai ales dacă e vorba de culturi şi naţiuni europene. Războiul poate fi un lucru foarte bun în promovarea democraţiei, drepturilor omului şi a egalităţii de gen.
Decizii de tot felul, economice, politice, se iau cel mai bine la un nivel înalt şi centralizat. Orice tendinţă de a încerca să rezolvăm probleme la nivel local trebuie privită cu suspiciune, ca prima încercare de separatism sau autoizolare.
