Nimeni nu vrea președinte
Ce facem? Ne dăm și mai departe cu părerea în jurul Curții? Și a deciziilor Curții? Și ce rost ar avea s-o facem, dacă decizia este una irevocabilă, iar prezidențialele bat la poartă. Ce e mai bine: să căutăm nod în papură acestei decizii, sau să ne pregătim de alegeri? Potrivit unor sondaje neoficiale, peste 80,0% din populație e gata să iasă și mâine la vot.
Lumea iarăși s-a împărțit în tabere. Mă refer la lumea politică și la cea din jurul politicului. Deși azi avem exact două săptămâni de la pronunțarea hotărârii Curții Constituționale (CC) din 4 martie, prin care s-a decis restabilirea procedurii de alegere a șefului statului de către întreg poporul, lucrurile, în loc să se simplifice, se complică: mai mulți lideri de partide, parlamentare și neparlamentare, fruntași ai societății civile, diplomați întâmplători și de carieră, comentatori angajați și experți în tot genul de materii continuă să se dea, în contradictoriu, cu părerea de la ecrane și microfoane, unii salutând decizia, alții făcând cârpă de podele din ea. În timp ce pentru primii alegerea președintelui prin vot direct (ca urmare a acestei decizii) este un pas înainte în demontarea „sistemului oligarhic”, pentru cei din urmă decizia este privită ca „un abuz”, „o depășire a atribuțiilor” Curții, o „comandă politică” de „sus”, „un târg dintre Plahotniuc și Tănase”. S-ar putea (în politica moldovenească nu e nimic imposibil) să fi existat o anumită „înțelegere”, nu, însă, și „abuz”. Altfel nu am fi avut opinii „pro” și „contra” la acest subiect. Cred că este vorba mai degrabă de interpretări, în cazul nostru, decât de conjurație, iar motive și variații de interpretare în politică au existat și există tot atâtea, câte interese sunt. Ceea ce ridică, cu adevărat, semne de întrebare și ceea ce nu poate fi negat (și nici nu trebuie negat) e că această decizie ne-a fost „servită” pe nepusă masă, în pripă, cu nici trei săptămâni înainte de expirarea mandatului actualului președinte și lansarea în parlament a procedurii de alegere a unui nou șef al statului. Curtea ne-a surprins. Deruta a fost mare. A fost un șoc, mulți dintre care nu-și pot reveni din el nici după două săptămâni. Iată ce zice, cu referire la acest caz, analistul politic și ex-consilierul președintelui Băsescu, Iulian Chifu, într-un editorial postat de deschide.md. „Decizia Curții Constituționale, privind revenirea la alegerile prezidențiale prin vot direct şi secret, a aruncat în aer calcule, alianțe, proiecte politice şi a împins clasa politică din R. Moldova în haos, confuzie, nesiguranță…”. Din păcate, asta e. Confuziile rămân mari și în continuare. Deși avem jumătate de lună de la decizia Curții, Parlamentul așa și nu s-a pronunțat pe marginea acesteia. În niciun fel. Lucrurile rămân în suspans. Ce-i cu această decizie a Curții Constituționale? Sau a celor care au cerut Curții această decizie? (că toate pietrele se aruncă în ograda lui V. Plahotniuc). Este o replică nervoasă dată Platformei „DA” pentru îndrăzneala de ași asuma declanșarea unui referendum privind alegerea șefului statului prin vot direct, contrar voinței regimului oligarhic, care mai are nevoie doar de Președinție ca să monopolizeze toată verticala puterii în stat? Sau este o agonie a acestui regim care, la momentul în care se considera tare și mare, s-a pomenit încolțit din toate părțile (și pe interior și pe exterior) și vrea să „muște”, dar nu poate. Și atunci seamănă derută, confuzie și disperare în societate, pentru că astea sunt „apele” în care el se simte bine, cel puțin, dacă nu confortabil. Partea proastă a lucrurilor e că partidele politice, mă refer la opoziție, nu au o strategie clară pentru această stare de fapt, ceea ce amplifică și mai mult confuziile în societate. Doar pe durata celor două săptămâni de la decizia Curții, opțiunile opoziției parlamentare și neparlamentare (mă refer la mișcarea protestatară) s-au schimbat de câteva ori, fluctuând de la „da” la „nu” și invers. Igor Dodon. Prima reacție la decizia CC a fost „da, voi merge la alegeri și voi câștiga”, ca după câteva zile (după o consultare suplimentară, probabil, cu Moscova sau cu altcineva) să ceară altceva: avizul Comisiei de la Veneția la decizia Curții și, din nou, alegeri parlamentare anticipate. Renato Usatîi. Supărat că nu întrunește censul de vârstă (40 de ani) pentru a candida la președinție (deci, nu are anii, dar decizia Curții i-a convenit ca și lui Dodon), a declarat mai întâi că-l va sprijini în campanie pe Andrei Năstase, de la „DA”, ca, la o săptămână, să anunțe că are un alt candidat, iar peste alte 3 zile să nu mai vrea prezidențiale, dar anularea alegerilor parlamentare din 2014, din care a fost eliminat „pe nedrept” și organizarea unui nou scrutin parlamentar. Partidul „DA” al lui Andrei Năstase. Prima reacție la decizia Curții a fost una de aprobare. Năstase a declarat că decizia Curții este o cedare a regimului Plahotniuc în fața Mișcării protestatare și a sutelor de mii de semnături pentru susținerea referendumului de alegere a președintelui prin vor direct. Deși declarase inițial că va candida la prezidențiale, luni, în cadrul unei conferințe de presă, Năstase a anunțat că decizia trebuie să aparțină Consiliului Politic, iar marți se solidarizase deja cu Usatîi și înclina mai mult către anticipate decât către prezidențiale. Curios: să pledezi timp de jumătate de an, la toate acțiunile de protest și de la toate microfoanele și ecranele posibile, alegerea președintelui de întreg poporul, să faci o muncă enormă de colectare a peste 410 mii de semnături în susținerea acestui demers prin referendum, să ai la dispoziție o decizie a Curții care s-a pronunțat deja în problema alegerii președintelui de către întreg poporul și să nu profiți de ea, e cel puțin de neînțeles. Întrebare: ce facem? Ne dăm și mai departe cu părerea în jurul Curții? Și a deciziilor Curții? Și ce rost ar avea s-o facem, dacă decizia este una irevocabilă, iar prezidențialele bat la poartă. Ce e mai bine: să căutăm nod în papură acestei decizii, sau să ne pregătim de alegeri? Potrivit unor sondaje neoficiale, peste 80,0% din populație e gata să iasă și mâine la vot. Că nu vrea Dodon, e clar. Dodon e cu învoire de la Moscova. Că nu vrea Usatîi, și aici e clar. Usatîi e și el cu învoire de la Moscova, în plus Usatîi e și prea „mic” pentru a fi președinte. Dar Năstase? Lui Năstase cine nu-i dă voie? Sau poate că nu e neapărat nevoie ca în toată treaba asta cu alegerile, toate să înceapă cu Dodon și să se termine cu Năstase?
