Nicolae Cuşchevici: Veşnicii sinistraţi
Deşi nivelul apei din râul Prut a scăzut, nesemnificativ, pe unele segmente, în special la nord, în zona de sud situaţia este încă incertă, există riscul că şi alte sate din zonă vor fi inundate.
Între timp, campania de colectare de fonduri e în plină desfăşurare. Ministerul Finanţelor anunţa ieri că, pe conturile deschise pentru sinistraţi, într-o singură zi, au fost viraţi peste 500 mii de lei, suma totală a donaţiilor fiind de peste 14 milioane. Tot ieri a fost desfăşurat şi un concert de binefacere pentru ajutorarea sinistraţilor sub patronajul prim-ministrului (!). Concerte practic similare, dar şi diverse acţiuni cu acelaşi scop, au mai avut loc şi zilele trecute. Felul în care s-a mobilizat societatea moldovenească la durerea celor năpăstuiţi este una de laudă. Dar felul în care au procedat unii politicieni, dar şi partide, este unul cât se poate de urât.
Nici n-a reuşit bine apa să treacă pragul primelor case inundate, că ştabii deja erau la faţa locului. Mai cu mâna plină, mai cu mâna goală, aceştia au ţinut neapărat să „defileze” prin faţa sinistraţilor, să-şi declare sprijinul şi, evident, să promită că la iarnă nu vor dormi pe la vecini sau pe la rude. Nu vreau să fiu rău, dar dacă ar fi fost atât de afectaţi de durerea oamenilor, ar fi renunţat la vizite „de documentare”, cu camere de televiziune după ei (la urma urmei, câteva minute de discuţii la telefon cu autorităţile locale te pot pune la curent cu ultimele noutăţi, dar aşa nu te vede electoratul!), iar banii cheltuiţi pentru a-şi alimenta cu benzină „tancurile”, i-ar fi virat sinistraţilor. Da, e adevărat, deputaţii au renunţat la salariul lor de o zi, donându-l năpăstuiţilor, lucru făcut şi de alte instituţii de stat, dar asta nu le justifică modalitatea josnică de a-şi mai spori popularitatea, speculând durerea oamenilor.
În timp ce PCRM acuză guvernarea de neprofesionism care a cauzat inundaţiile (logic ar fi să spunem că şi inundaţiile din 2008 tot din cauza guvernării au avut loc) şi propune „soluţii de urgenţă” (după ce „o jumătate” din Moldovă e sub ape), partidele din AIE îi tot dau înainte cu ajutoarele. „Campania de ajutorare a sinistraţilor „Apa trece, oamenii rămân”, iniţiată de Organizaţia de Tineret a Partidului Liberal, s-a încheiat la 18 iulie 2010″; „Organizaţia Teritorială Botanica a PDM oferă ajutor sinistraţilor din Ungheni”; „Partidul Politic Alianţa Moldova Noastră se adresează către fiecare dintre Dvs. cu îndemnul de a fi alături de cei care au de suferit ca urmare a inundaţiilor devastatoare din anul acesta” etc. Totuşi, trebuie să recunosc că, la acest moment, orice ajutor acordat sinistraţilor, fie el într-o pungă verde, albastră sau galbenă, este binevenit.
Dar, dacă e să fim obiectivi, R. Moldova, în totalitatea ei, e o ţară de sinistraţi, produşi de calamităţile politice. Potrivit ultimului Barometru de Opinie Publică (mai 2010), 80% dintre moldoveni spun că sunt săraci şi foarte săraci, nemulţumirile lor fiind legate de insuficienţa banilor (85% se declară nu prea mulţumiţi sau deloc mulţumiţi) şi viaţa politică din ţară (82%) (!). Şi, dacă situaţia se prezintă astfel, nu pare ridicol faptul că deputaţii, o dată în an (dacă avem „noroc” să fie secetă sau inundaţii sau vreo altă calamitate naturală), renunţă la salariul lor de o zi? De ce ei nu-şi donează lunar salariul lor de o zi pentru o cauză nobilă, să zicem pentru copiii bolnavi de cancer, de leucemie, pentru familiile sărace, pentru pensionari (lista ar putea continua la infinit), mai ales că o bună parte dintre ei nu „supravieţuiesc” din remunerarea „mizeră” de deputat? De ce aceştia, dar şi partidele ai căror membri sunt, îşi aduc aminte de bătrâni, invalizi, orfani doar de trei ori pe an – de Anul Nou, de Paşte şi de Crăciun?
Nicolae Cuşchevici, n.cuschevici.zdg@gmail.com
