Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Nicolae Cuşchevici: Referendumul limbii discriminatorii

Nicolae Cuşchevici: Referendumul limbii discriminatorii

SPERANŢĂ. Iarăşi suntem în aşteptare. În aşteptarea unui referendum în care, ca de obicei, ne punem prea multă speranţă, şi de la care, tot ca de obicei, avem aşteptări mult prea mari faţă de ceea ce ne oferă, iarăşi, ca de obicei, clasa politică, cum a fost în cazul actualei guvernări, dar şi în cazul Raportului comisiei Nagacevschi. Dar apare…

KLIMENKO. Cel care se vrea a fi o portavoce a minorităţilor naţionale (rusofone) iese la rampă şi solicită guvernării să introducă încă două întrebări la referendum: prima, despre acordarea statutului de a doua limbă de stat limbii ruse şi a doua — despre reprezentarea populaţiei vorbitoare de rusă în organele puterii executive de toate nivelele. Dar…

PRIMA. În motivarea primei chestiuni, Valeri Klimenko aduce rezultatele ultimelor sondaje de opinie, potrivit cărora, peste 50% din respondenţi ar fi de acord ca rusa să fie instituită drept a doua limbă de stat. Nu vreau să reproşez acum nimic realizatorilor sondajelor respective, dar nu am nicio cunoştinţă, şi nici cunoştinţele cunoştinţelor mele nu au cunoştinţe, care să fi răspuns vreodată la astfel de întrebări. Până la urmă, însă, nu asta contează, din moment ce tot aceleaşi sondaje arată că peste 60% dintre cei chestionaţi consideră că R. Moldova ar trebui să aibă doar o singură limbă de stat (!?). Acum…

A DOUA. Reprezentarea populaţiei vorbitoare de rusă în organele puterii executive de toate nivelele. Sună frumos, dar ce facem cu democraţia, şi logica, în ultimă instanţă, dacă… Să luăm un exemplu imaginar: din 10 fotolii de procuror, 3 sunt destinate minorităţilor naţionale şi, cum ar fi „frumos”, se organizează un concurs. La finele concursului, se observă că al 8-lea candidat din partea majorităţii naţionale este mai potrivit pentru fotoliul râvnit decât al 3-lea candidat din partea minorităţii naţionale. Aceeaşi situaţie poate avea loc şi viceversa şi, în acest caz, cum procedăm? Îl angajăm pe unul mai prost doar din simplul motiv că ar fi din partea minorităţii sau majorităţii etnice? Sau scopul solicitărilor e cu…

TENTĂ ELECOTORALĂ. Pentru că declaraţiile lui Klimenco par a fi mai mult o încercare de a face o farsă din referendum, tind să-i dau dreptate lui Ghimpu, care consideră că readucerea în discuţie a statutului limbii ruse ar avea o tentă electorală. Spun asta nu pentru că mi-i tare drag preşedintele interimar, dar dacă e să privim rezultatele obţinute de Mişcarea social-politică „Ravnopravie”, lider al cărei şi este Klimenko, la parlamentarele din 2001 (0.44% voturi, nu a trecut pragul electoral) şi 2005 (2.83% voturi, nu a trecut pragul electoral) (la ultimele două scrutine mişcarea nu a participat), atunci formaţiunea chiar are nevoie de un „as”. Iar, după aproape două săptămâni, lui Klimenko „i se alătură”…

ETNIILE. Acestea, printr-o scrisoare deschisă, adresată preşedintelui Ghimpu, au cerut aceleaşi lucruri ca şi liderul „Ravnopravie”, invocând aceleaşi motive. Lăsăm la o parte expresiile gen „societate polietnică” (aş vrea să aud un exemplu de ţară monoetnică) şi menţionăm că, în opinia etniilor, faptul că rusa nu are statut de limbă oficială le creează incomodităţi în viaţa cotidiană. Intuiesc că incomodităţile în cauză sunt legate de necunoaşterea sau cunoaşterea proastă a limbii române. Şi, din fericire pentru ei, sunt susţinuţi, (in)direct, de către…

LEGEA CETĂŢENIEI. Art. 10 – Cetăţenia R. Moldova se dobândeşte prin naştere, recunoaştere, înfiere, redobândire, naturalizare. Tot în această lege găsim şi nivelul cunoaşterii limbii „de stat” de către solicitant: art. 18. – Se consideră că persoana cunoaşte limba de stat, dacă înţelege suficient limba uzuală, informaţiile cu caracter oficial, discută şi răspunde la întrebări despre viaţa cotidiană, poate citi şi înţelege suficient orice text cu caracter social, orice lege sau alt act normativ, poate scrie o expunere la o temă despre viaţa cotidiană. Dar, din fericire pentru unii, această prevedere se referă doar la cei care dobândesc cetăţenia R. Moldova prin naturalizare. Cu toate acestea, în Legea Supremă toţi cetăţenii R. Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă etc. Şi, dacă situaţia se prezintă în felul ăsta, atunci cine ar trebui de fapt să vorbească despre…

DISCRIMINARE?

Nicolae Cuşchevici,
n.cuschevici.zdg@gmail.com