Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Nicolae Cuşchevici: Mândrie politică. (n-)Avem…

Nicolae Cuşchevici: Mândrie politică. (n-)Avem cu ce!?

De la evenimentele din aprilie şi până în prezent, expresia „societate divizată” s-a auzit cu regularitate. Cauza ar fi fost ba protestele anticomuniste, ba comunitatea LGTB, ba religia, ba limba română, ba limba rusă, ba nişte declaraţii, ba vreun decret, ba nişte ordine, ba un referendum, ba alegerile care se tot lasă aşteptate. Dacă e să credem în totalitate declaraţiilor respective, făcute de unii politicieni, atunci societatea moldovenească e devizată în comune primitive.

Cu toate acestea, predilecţiile, sau mai bine zis temerile lor faţă de subiectele „delicate”, sunt exagerate peste măsură. Da, e adevărat că, în cei aproape 20 de ani de (in)dependenţă, multă apă a curs prin lunca Prutului, aşa că cetăţenii chiar sunt în drept, cel puţin moral, să fie contrariaţi şi, totodată, reticenţi faţă de tot câmpul semantic şi lingvistic al termenului de „politică”. De ce?

Un post TV derulează o campanie care prezintă cetăţeni ai R. Moldova care au cu ce se mândri. Astfel mi-a apărut şi mie o întrebare: dar noi, cetăţenii, avem cu ce ne mândri la capitolul politică? Nu a fost nevoie să meditez prea mult ca să ajung la concluzia că Atatürk-ul Moldovei încă nu s-a născut sau e prea mic ca să se implice în politică. În schimb, avem politicieni care, la fel ca unii domnitori din ţările române din perioada Evului Mediu, fug la „poartă”, ca să solicite sprijin pentru a ajunge în tron, doar că, de această dată, „poarta” nu e la sud, ci la nord.

Am avut, în schimb, un mult prea blând Snegur pentru acea perioadă. Am avut şi un Lucinschi  „mâncat” de Parlament. Am avut şi încă mai avem un Roşca care a venit cu iniţiativa de a transforma Moldova într-o republică parlamentară, ceea ce s-a şi întâmplat în 2000, iar acum, acelaşi Roşca ne propune „calea a treia” în legătură cu referendumul din septembrie – nu să-l boicotăm, nu să votăm pentru, ci să votăm contra „spre binele nostru”. Ca să vezi, în cei opt ani de zile ne-a fost atât de bine, după ce verticala puterii în stat a devenit, în 2001, de sus până jos „roşie”, încât nici măcar nu ne-am dat seama cât de bine ne era. Am avut şi un Tarlev, și un Cozma, şi un Gurbulea, şi un Papuc. Avem un Lupu care, dupăm ţeapa pe care i-a tras-o Voronin în 2009, neînaintându-l la funcţia de şef de stat, pare că nu mai vede nimic în afară de clădirea Președinției. Avem un Filat care, acum nici doi ani, nu se visa nici măcar viceministru, iar acum parcă se şi vede şef suprem al forţelor armate. Avem un Voronin, mai avem un Tkaciuk, mai avem încă mulţi alţii care merită mult mai puţin decât ce li se acordă.

Ce mai avem? Mai avem tineri dornici de carte. Mulți, prea mulți, în raport cu locurile disponibile la instituțiile de învățământ superior și cu ceea ce oferă piața muncii. Avem și o groază de gasterbaiteri. Atât de mulți, încât politicienii nici nu știu măcar numărul lor cu o precizie minimă, ci doar cu o aproximație extensibilă. Mai avem 64% din populație care crede că în țară lucrurile merg într-o direcție greșită, aceasta fiind îngrijorată, preponderent, de sărăcie, prețuri și de viitorul copiilor, potrivit ultimului Barometru de Opinie Publică din mai 2010.

PS. Și pentru că tot e „la modă” să vorbeşti despre referendum, cred că, în cele din urmă, nu prea contează ce formă de guvernare avem, dar cine ajunge la guvernare. Iar cine va ajunge la guvernare decid contrariaţii.

Nicolae Cuşchevici,
n.cuschevici.zdg@gmail.com