Nicolae Cuşchevici: Filat, pe urmele lui Tarlev?
Fondul de rezervă al Guvernului e un sac cu bani (ai contribuabililor, adică, ai noştri), aflat la deplinul cherem al autorităţilor, chiar dacă acestea trebuie să bage mâna în el doar atunci când se află „la ananghie”. Or, „ananghie”, în sensul Regulamentului privind utilizarea mijloacelor fondului de rezervă al Guvernului, adoptat prin lege, presupune înlăturarea efectelor calamităţilor naturale şi avariilor, efectuarea alegerilor anticipate şi a referendumurilor, ajutorul financiar acordat altor state, ajutorul financiar destinat construcţiei şi reparaţiei obiectelor de valoare istorică şi culturală, diverse cheltuieli cu caracter imprevizibil şi încă multe altele.
În perioada guvernării comuniste, câmpul semantic al cuvântului „ananghie” s-a mărit considerabil. Presa a relatat în repetate rânduri cum fondul respectiv era cheltuit pentru tot ce vrei (diverse călătorii ale oficialilor, ceremonii de învestitură, procurare de apartamente, reparaţii ale diferitor clădiri, care nici măcar nu adie a monument istoric etc.), dar mai puţin pentru ceea ce prevede legea. Ce a urmat? Guvernarea a continuat să cheltuie banii şi mai departe, după cum îi ducea capul (sau mai bine zis – mâna).
Se pare, însă, că actuala guvernare preferă unele cărări bătătorite de predecesoarele sale. Or, la şedinţa Executivului din 10 februarie curent, acesta a alocat, printro decizie, „pentru organizarea spectacolului literar-muzical «Strigat-am către tine» şi instalarea bustului poetului Grigore Vieru pe Aleea Clasicilor”, 650 mii de lei. De unde? Aţi ghicit! Din Fondul de rezervă al Guvernului.
Recunosc că Vieru merită mai mult, mult mai mult, dar faptul că actualul Guvern calcă pe aceleaşi greble, pe care au călcat şi predecesorii săi, mă face să nu văd nicio diferenţă între roşu şi alte culori. Tot culori sunt.
Nicolae CUŞCHEVICI, n.cuschevici.zdg@gmail.com
