Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   (Neo)procurorul Pârlog e doctor

(Neo)procurorul Pârlog e doctor

În ultimele săptămâni Vitalie Pârlog a trăit mai multe confuzii, dar şi certitudini. La 15 martie 2013 şi-a susţinut teza de doctor în drept. Cei prezenţi la ceremonia publică spun că n-a strălucit, că a avut un mesaj confuz şi încâlcit. Dar e cert, a devenit doctor. Peste trei zile Pârlog a trăit o altă confuzie. La 18 martie Comisia pentru desemnarea candidaturii la postul de procuror general l-a eliminat din lista candidaţilor. A doua zi Pârlog a trăit o certitudine. A fost reamplasat imediat în lista comună. La 1 aprilie Vitalie Pârlog a trăit o certitudine şi mai mare. A devenit singurul candidat la poziţia de procuror general.

Votul parlamentului pentru doctorul Pârlog care l-ar instala în fotoliul de procuror general este incert, dar relaţiile sunt o certitudine. Vladimir Voronin îl laudă cu drag pentru trecutul său comunist. Merită. A fost ministru comunist. Prim-ministru comunist. Şi candidatul cu nr. 67 pe listele PCRM în alegerile parlamentare din 2010. Şi în actualul sistem judiciar Vitalie Pârlog e un om respectat. Are câteva lucrări ştiinţifice semnate împreună cu Mihai Poalelungi, preşedintele Curţii Supreme de Justiţie. Cărţile lor sunt despre “dreptul la un proces echitabil” şi “libertatea de expresie”. În general, ex-ministrul comunist este acum doctor în drept specializat “în materia libertăţii de exprimare”.

Dar, expert şi doctor fiind, ba chiar aproape procuror general, Vitalie Pârlog se pare că trăieşte din nou o mare confuzie. Recent, CSJ, apoi CSM au emis 2 comunicate aproape similare vizând careva atacuri din partea societăţii civile şi mass-media asupra sistemului judiciar. Ştiind că CSJ e condusă de Mihai Poalelungi, co-autorul doctorului Pârlog la capitolul “Libertatea de exprimare” din Manualul judecătorului, m-am gândit să nu existe vreo contradicţie între ceea ce spun cei doi autori în cărţi, citând jurispudenţa CEDO, şi ceea ce spun ei în declaraţii de presă. Căci în cărţi ambii scriu că CEDO dă câştig de cauză în majoritatea cazurilor ce ţin de limitarea libertăţii de exprimare. De ce atunci conducerea CSM şi CSJ judecă atât de aspru prin declaraţii pe cei care încearcă să îşi exprime această libertate în faţa batimentelor judiciare?

Chestia cu libertatea de exprimare faţă de judecători a luat o turnură şi mai gravă în ultimele zile. Panouri cu doi (primii doi, deocamdată) judecători cu mesaje neplăcute au împânzit oraşul. În fond, a fost expresia cuiva despre modul în care percepe justiţia. Dar această libertate de expresie nu a plăcut profund exponenţilor de vârf ai justiţiei moldoveneşti. Procuratura Generală a fost solicitată imediat să deschidă dosar penal pe acest caz de exprimare a libertăţii de expresie prin panouri.

În fond, nu susţin exprimarea anonimă a libertăţii de expresie. Dar, aş putea să o admit şi să o accept, şi dr. Pârlog mă va înţelege. În perioada comunistă, când el era ministru, am acceptat în ZdG sute de exprimări anonime împotriva judecătorilor, procurorilor şi liderilor comunişti. Dacă dădeam numele acelor persoane, erau pedepsite de nişte justiţiari defectuoşi, şi nu am vrut aceasta. În cazul cu panourile e puţin altfel. Se pare că e cam acelaşi scenariu şi poate chiar aceiaşi autori care au emis clonele “Ziarului de Gardă”. Cei care au falsificat în 2011 ZdG nu şi-au exprimat o opinie, ci au operat o manipulare şi un fals. Zadarnic am depus plângeri la poliţie şi la Procuratură. Clonatorii au fost găsiţi şi lăsaţi să plece. Fără nicio pedeapsă.

Ce va fi acum cu autorii panourilor care au expus o expresie, fie şi nu prea delicată, despre doi judecători? Dacă doctorul în libertate de exprimare Vitalie Pârlog devine procuror general – va face o anchetă pe placul co-autorului său Poalelungi sau pe placul CEDO?

Nu cunosc răspunsul la această întrebare. Pot doar să citez din teza dr. Pârlog. El indică printre “principalele rezultate” obţinute la efectuarea cercetării ştiinţifice în cadrul tezei de doctor că “Libertatea de exprimare face parte din nucleul dur al protecţiei drepturilor omului, fiind un drept fundamental al individului şi condiţia realizării sale într-o societate democratică”. Să vedem, chiar cât de dur va fi nucleul?