Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Natalia Dabija: Viaţa satului

Natalia Dabija: Viaţa satului

Cu mare plăcere plec prin sate. Acolo oamenii mi se par mai deschişi, mai amabili şi mult mai oneşti. Mă impresionează  cumsecădenia lor. De data asta, am sunat la primăriile câtorva sate. Secretarele de la primăriile rurale sunt mult mai amabile chiar cu mult superioare celor din anticamerele de la Chişinău. Dacă în capitală poţi să te pomeneşti cu ziua stricată de la un prim contact telefonic cu vreo secretară, la sat oamenii sunt bucurosi să răspundă, să ajute, să contribuie, fie şi cu o vorbă.

Căutam familii bune şi cu mulţi copii. Am găsit mai multe, diferite, şi impresionante. O familie de gospodari din Răculeşti, r. Criuleni. Au patru copii şi se descurcă. Cresc cartofi şi îi vând la Chişinău. La ora trei noaptea, piaţa este împânzită de ţărani. Adevarata piaţă începe dupa ora 12 noaptea, când vin oamenii cu dubiţe pline de cartofi, roşii, castraveţi şi fructe. Vând totul la un preţ simbolic, iar a doua zi „realizatorii” vând marfa la un preţ pe măsură.

Alţi oameni, în floarea vârstei, au lăsat apartamentul din capitală şi s-au mutat la ţară, împreună cu cele patru fete. Şi-au făcut casă şi o moară. Satul are unde măcina făină acum. La Ialoveni, o familie de oameni blajini cu 5 copii de care nu mai credeam că mai există. Ascultă parinţii, lucrează şi sunt buni la carte.

O altă familie are trei copii. Mămica are doar 23 de ani, dar împreună cu copiii şi soţul merge la prăşit cu ziua, asta e munca din care se întreţin. Sunt diferiţi, dar îşi iau viaţa în serios.

Natalia Dabija