Natalia Dabija: Unguent de la bunica
Îmi place să o ascult cum povesteşte istoria pe care eu am învăţat-o din cărţi. Bunica s-a născut în România Mare, a trecut războiul, foametea, sovietizarea şi democraţia. Astăzi, auzind ştirile senzaţionale de la televizor, nu se mai miră de nimic. Oameni săraci, care nu au ce mânca, taie câini, pentru a avea ceva hrană în casă. Ne mirăm cu toţii, însă ea îmi zice senin că pe vremea foametei o mamă şi-a mâncat fiul.
Acesta murise de foame, iar mama nu-l îngropase, dar l-a ţinut mort după o sobă. Când au descoperit grozăvia, femeia mâncase deja mai mult de jumătate din corpul băieţelului. Îi era foame şi tăia câte o bucată din el, în fiecare zi. Atunci era după război, dar acum? Avem state democratice, economii moderne, tehnologii avansate, însă oamenii se pierd în sărăcie. Nu au cu ce plăti înmormântarea şi riscă să rămână cu mortul pe laiţă. Aşa era şi atunci, îmi spune bunica. Biserica cerea doi boi, pentru un ritual de înmormântare. Dădeau oamenii şi ultima lor avere, animalele, pentru a beneficia de serviciile bisericii. Mă întreb: ce s-a schimbat după război? Sunt mai buni oamenii, sunt mai toleranţi sau mai buni creştini? Dacă atunci, sute de copii morţi de foame erau luaţi de o mânuţă sau de un picior şi aruncaţi în beciurile spitalelor, astăzi copiii mor ucişi de părinţi sau de rude. Şi apoi stau zile întregi, goi şi reci, pe o masă din morgă, în aşteptarea mamei.
Nu suntem după război, dar ducem o altfel de luptă. Cu sărăcia şi mizeria, cu justiţia şi corupţia, cu migraţia şi depopularea. Nu ştiu dacă acestea sunt mai goaznice decât foametea şi dacă noi am fi putut supravieţui atunci. Noi, adică o societate divizată, intolerantă, degradată şi bolnavă. Care ar fi acel unguent sau pastilă miraculoasă, ce ne-ar readuce la normalitate? Când vom putea afirma că trăim mai bine? Mă întreb şi vă întreb: am fi mai fericiţi, am zâmbi mai des, am ajuta nevoiaşii din plăcere, nu ne-am abandona copiii, nu ne-am mai bate soţiile, dacă mâine ar cădea o ploaie de bani? Or, acesta e motivul cel mai frecvent invocat de cetăţeni, la toate problemele din ţara asta. Mă îndoiesc că, având o mie de dolari în buzunar, bărbatul nu-şi mai omora soţia în faţa copiilor. La fel cum nu sunt sigură dacă mărirea salariilor la judecători ar nimici cu totul corupţia din acest sistem. Depinde de om, de principii morale, de educaţie, de verticalitate, de omenie şi de multe altele. E lucru ştiut, însă, că, pe la noi, în secolul 21, alte valori stau în capul mesei, diferite de cele ale bunicii.
Natalia Dabija, natalia@zdg.md
