Natalia Dabija: Taxatori pentru copiii din internate

Numeroase voci susţin că dezinstituţionalizarea copiilor nu ar însemna o decizie favorabilă pentru ei. Argumentul principal e cel potrivit căruia ei revin în familiile lor biologice, unde dispun de condiţii mai rele de trai. Pe de altă parte, organizaţiile non-guvernamentale ne tot învaţă cum să evităm stigmatizarea copiilor care cresc în internate şi orfelinate. Numai că, de multe ori, realitatea arată altfel, cu oameni răi şi nepăsători, cu părinţi alcoolici şi copii bătuţi, cu familii vulnerabile şi destine frânte prea devreme. Ar fi bine ca niciun copil să nu fie pus în situaţia să aleagă între un orfelinat şi un tată beţiv.

Zilele trecute, lângă un liceu, am observat două tinere care se plimbau în afara curţii. Râd mult şi aşteaptă să sune la recreaţie. În mână ţin o sacoşă, prea grea pentru vârsta lor. Nu au genţi sau ghiozdane, doar o pungă, în care duc o cutie tetrapak, de doi litri, cu vin. Din discuţia lor, înţeleg că le este frică să intre în şcoală şi se gândesc pe unde să o ia. Eleve care au părinţi, nu sunt stigmatizate de societate, dar beau vin. De cealaltă parte sunt copiii care nu au părinţi. Vreo douăzeci de pici de la un internat din Chişinău s-au urcat în troleibuz, pentru a ajunge până la teatrul de păpuşi. După câteva minute, apare taxatoarea, care se ia la ceartă cu cele două însoţitoare. Era nemulţumită că s-au urcat copiii în troleibuz. Că îi ocupă tot spaţiul. Picii stăteau în picioare şi ascultau cuminţi. Haină, că altfel nu pot să spun, taxatoarea a început a-i îmbrânci, ca să-şi facă loc. Îi întreb unde se duc, iar un băieţel de vreo zece ani îmi răspunde calm: la teatru. Altul, mai îndrăzneţ, spune că nu divulgă locul destinaţiei, deoarece s-ar putea ca eu să fiu un maniac. Iată aşa am aflat că şi copiii instituţionalizaţi au o părere preconcepută despre oamenii din jurul lor, nu doar noi despre ei. Ne văd ca pe nişte pericole pentru viaţa lor, străinii din afara gardului de la internat. Nu sunt toţi ca taxatoarea din troleibuz, cred eu, dar din moment ce avem încă opt mii de copii care cresc în orfelinate şi şcoli internat,  înseamnă că există destui oameni haini, care hotărăsc destinele lor. Care îi lasă fără părinţi sau care îi sortesc la o viaţă fără copilărie. În afară de asta, mai suntem şi noi. Societatea în care nu poţi să călătoreşti cu troleibuzul fără a fi huiduit. Ne întrebăm: ce şanse ar fi avut aceşti copii într-o familie normală? Să fi urcat, cu mama de mână, în transport? E greu să ne imaginăm, pentru că, probabil, ar fi fost mai buni decât noi.

Natalia Dabija


Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

2 comentarii

  1. tanea

    Ar fi mai bine, daca nu am incepe cu taxatoarea, dar sa incepem cu parintii copiilor din internate. este stringent nevoie, ca societatea sa ia atitudine fata de asa zisii parinti, se incepe de la vecin, apropiatii, preotul, politistul si desigur PRIMARIA. ideia cu plasarea copilor in internete nu a rezolvat problema, din contra a impulsionat parintii iresponsabili sa-si ia de-o grija, se duce la stat ,zice, ca nul poate intretine sil da, ca pe un pui de mita,cred, ca acesti parinti trebuie sa fie obligati de catre stat sa compenseze acest gest inuman, sa fie impusi de organele locale, in colaborare cu politia sa munceasca in folosul societatii, sa curete, sa mature, sa repare fie strazile satului, fie aceiasi scoala internat, fie primaria, orice, ce ar compensa responsabilitatea de asi educa si creste copilul, cred, ca daca societatea sar implica, sar gasi si metode de ai mai pune sa raspunda, pentru , ca aleg intre un pahar de vin si copilul lor, tot la fel trebuie de procedat cu alcoolicii, luati, verificati si pusi la munca in folosul societatii, chiar daca vor primi un ceai si o bucata de pine – sa fie muncita, noi societatea trebuie sa fim mai activi, incepind cu observatia si treminind cu sesizarea organelor abilitate sa ia masuri, pina la urma, daca vom sta pasiv si numai din cind in cind vom discuta, acesti cetateni vor ajunge pericol public!

  2. galina

    eeeeeeee nu mai este socializmul,la pàpat lupul trecutului…s’a terminat benzina sistemului socialist…
    ce mentalitate comucomucomucomunistà…mama dragà…
    cu democratia si libertatea vine si individualitatea,iar societatea nu are nici o responsabilitate comunà…a socializa problemele e un stil comunist…
    làsati ca fiecare sà aibà asa cum doreste si ii place…si nu judecati…poate le place sà fie sàraci si dezordonati,poate le place sà cinsteascà….sunt doar liberi nu…fiecare is alege felul de comportament si stilul de viatà in democratie,fiecare e asa cum decide individual…nui asa???
    astai democratie…ce nu và place…votati comunistii si veti avea controlul sufletelor nenorocite…
    unul decide sà fie nenorocit doar pentru a se rebelà contra controlului societàtii…cu kit mai mult societatea o sà reprezinte morala cu atit mai multà dezordine o sà fie…
    libertatea inseamnà si acceptarea persoanelor asa cum sunt si cum decid ei sà fie…nu numai lupta pentru fotolii…
    vreti sà dati jos comunistii dar aveti mintre comunistà…uau

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *