Natalia Dabija: Poliţia Rutieră: de la 50 de lei în sus
Chiar dacă ştim cu toţii sau ne imaginăm cum arată mita oferită de un şofer care a încălcat regulamentul circulaţiei rutiere, acest fenomen, până la urmă, are mai multe faţete.
Am adunat câteva istorii, cazuri total diferite, pentru a ilustra că reforma poliţiei, mult discutată şi invocată, pare a fi una de hârtie. La fel ca şi căsătoria, la aniversarea de un an, când, în calitate de cadouri sunt oferite agende, calendare, cărţi – toate de hârtie. Primim comunicate, agende ale evenimentelor şi calendare cu imaginea poliţiei aflată, bineînţeles, în slujba cetăţenilor. De fiecare dată când cineva povestea despre o experienţă, în special cu agenţii poliţiei rutiere, încercam să-i conving că lucrurile pot fi schimbate şi că cetăţenii nu ar trebui, în niciun caz, să alimenteze corupţia. Nu ştiu câţi interlocutori am reuşit să conving, însă mai important este cât de convinşi sunt colaboratorii poliţiei rutiere de reforma demarată de MAI.
Într-un caz, şoferul, oprit de doi poliţişti, a urcat direct în maşina lor. Se înţelege că locul este pregătit pentru şoferul cu musca pe căciulă, căci unul dintre colaboratori stă în spate, iar scaunul din faţă e liber. Nu-l întreabă nimic, doar despre datele tehnice ale maşinii. O sută de lei şi toţi sunt mulţumiţi. Un alt caz, cu un şofer mai disciplinat. A încălcat. Este oprit. Poliţistul îl anunţă că trebuie să scrie proces-verbal. Şoferul cade de acord. Va plăti amenda şi va suporta consecinţele. Aşteaptă ca acesta să competeze mai repede procesul. Dar, surpinzător, poliţistul este cel care începe să-i spună că nu ar fi bine să “murdărească” hârtia. Şoferul se pricepe şi îi spune că nu are bani. Pentru a demonstra, scoate portofelul şi-l deschide. Acolo – doar o bancnotă de 50 de lei. Poliţistul, exaltat, o scoate din portofel şi-i zice: vezi, dar tu ziceai că n-ai bani. Şoferul, cu buzunarul gol, dar fără proces-verbal, merge mai departe.
Sunt doat câteva istorii pe care le-am auzit, dar sunt convinsă că există mult mai multe, deoarece, cu părere de rău, ne place sau nu, acest fenomen încă nu a dispărut. Îi întreb pe mulţi ce riscau dacă li se făcea proces-verbal. Câteva sute de lei amendă şi câteva puncte de penalizare. De obicei, şoferii sunt bucuroşi că există această portiţă de evadare, adică găsesc agenţi de circulaţie dornici şi ei de un bonus la salariu. Succesul reformei, după mine, poate fi asigurat doar cu schimbarea atitudinii şi a comportamentului persoanelor care intră în contact direct cu cetăţenii. Doar în astfel de condiţii oamenii ar deveni mai corecţi. Îmi amintesc de o vorbă a unui şofer, care trecuse vama în România: “Gata, aici nu mai mergem cu viteză, respectăm regulile de circulaţie. De ce? – întreabă cineva. Fiindcă poliţiştii nu iau mită şi dacă încerci să le propui, poţi ajunge la închisoare”. Deci, comportamentul şoferilor poate fi schimbat. Cu o singură condiţie – să nu mai fie niciun poliţist ieşit la drumul mare cu motivaţia că astăzi vrea şi el să mănânce un salam mai scump.
Natalia Dabija, natalia@zdg.md
