Natalia Dabija: Medici şi pacienţi: looseri forever

M-a impresionat o istorie de peste Prut. Soţia unui DJ, la câteva zile după naştere, a făcut un atac cerebral, iar la spital nu au putut să-i facă decât un calciu. Bărbatul plângea, aşa cum la noi plâng mii de cetăţeni, şi spunea ceea ce de fapt este caracteristic şi pentru sistemul nostru de sănătate: cum e posibil să plăteşti ani la rând cotizaţii, impozite, asigurări şi o dată, o singură dată, să ai nevoie de serviciu medical de urgenţă şi să nu-l primeşti?

Suntem prinşi cu toţii, pacienţii şi medicii, într-un cerc vicios, în care devenim looseri (eng. perdanţi), oriceai face. Plătim asigurarea medicală, dar de fapt nu primim nimic în schimb. Milioane de lei se adună în fiecare an, undeva, ca apoi să fie împărţiţi spitalelor şi punctelor medicale, după care se împart şi aici încă o dată – ajunge şi medicul să primească ceva. Este ridicol să mergi la medic şi să-i spui: ştiţi, eu am plătit poliţa mai mulţi ani, deci şi salariul dvs., acum – trataţi-mă. Banii nu sunt ai lor, şi nici ai noştri.

Cei mai mulţi aleg calea cea mai sigură, atunci când ajung să aibă nevoie de un serviciu medical: plătesc cash pentru a fi siguri că au făcut tot ce au putut ca să iasă sănătoşi de la medic.

De ce acest sistem, atât de costisor, an de an, nu dă rezultate? De ce noi ne simţim umiliţi când stăm sub uşa medicului cu poliţa în mână, iar de partea cealaltă – auzim doar nemulţumiri? De ce plătim pentru o hârtie care se numeşte poliţă de asigurare, dar de fapt nu ne simţim şi nu suntem asiguraţi deloc?

Am plâns când plângea bărbatul, povestind cum soţia lui era inconştientă, cu sânge la gură. Medicul se pare că nu era interesat de soarta acelui pacient, care, în mod normal, a fost exemplar ani la rând şi a plătit mii de lei, iar acum avea nevoie de un serviciu achitat deja.

Cui, de fapt, îi foloseşte această asigurare, dacă bolnavul nu se poate însănătoşi pe baza ei, iar medicii nu pot supravieţui?

În anul 2010, veniturile companiei de asigurări se ridicau la trei miliarde de lei, iar pentru achitarea salariilor lucrătorilor medicali, care sunt destul de modeste – peste un miliard de lei. Totuşi, acest sistem este mai mult pe hârtie, decât unul practic. Ar putea fiecare să răspundă sincer: de câte ori şi la ce i-a folosit poliţa? Doar la neachitarea zilelor-pat, în cazul internării în spital.

În rest – la pediatru plăteşti, dacă vrei un copil sănătos, la naştere – plăteşti, că doar nu vrei să-ţi rişti viaţa ta şi a bebeluşului, la un tratament în spital – plăteşti medicului care te-a tratat, la o intervenţie chirurgicală – plăteşti că te-a salvat. De bunăvoie. Nu mai zic de cei cărora li se cer bani cu forţa, căci sunt şi asemenea cazuri.

Nu ştiu dacă există persoane mulţumite în acest sistem de asigurare medicală. Până una alta, subiectul se dezbate doar neoficial, aruncându-se acuzaţii anonime dintr-o parte în alta: un medic a fost prins cu mită, un pacient acuză medicul de neglijenţă în serviciu etc.

De curând, a fost Ziua profesională a lucrătorilor medicali şi aş fi vrut să văd oamenii adevăraţi din această profesie, care fac lucruri minunate, cu şi fără poliţă de asigurare. Aş fi vrut să-i văd pe cei care mai salvează vieţi, mai vindecă oameni, doar de dragul meseriei. Ei sunt, dar tot mai puţini, tot mai obosiţi, tot mai decişi să plece din sistem.

Natalia Dabija

Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

1 comentariu

  1. nomatterwho

    Ma mira faptul ca aici nu am gasit inca nici un comentariu, aceasta tema este destul de stringenta, de altfel in Rep MOldova:
    Vreau sa mentionez doar citeva momente, ajustind putin articolul,
    – a privit cineva in ochii medicului atunci cind ii da aceasta multumire financiara , sau cum obisnuiesc unii sa zica- mita: aceste sume, taxe, sau ziceti-le cum doriti sunt date de pacienti din cauza ca n-au incotro, ei singuri recunosc ca salariul pe carre medicii il primesc este insuficient pentru a hrani o familie
    – pe de alta parte, medicul primeste acesti bani din cauza ca asa treuie, toti iau , de ce eu sa nu iau (poate fi mai rau – daca un medic din departament refuza, colegii sai il atentioneaza ca nu se lucreaza asa, daca nu vei lua o data, a doua oara, vor incepe sa nu ne propuna nici noua), sau ii primeste din cauza ca nu are incotro – sotia este tot medic, au copii, dar cu doua salarii de medic nu ajungi prea departe
    – si uite care-i problema, chiar daca pe parcursul a toti anii de universitate sunt invatati sa ajute, sa-si aplice cunostintele si sufletul, sa lucreze zi de zi, cu tot entusiasmul intru binele pacientului, venind fata-n-fata cu viata reala isi da seama ca tre cumpere piine pentru cina – si iata aici pacientii se transforma in “clienti”, entusiasmul dispare de-a lungul anilor, iar aceasta profesia care presupunea o placere sufleteasca zi de zi, devine o sursa de contradictii interioare cu sine insusi:”…dar oare fac bine ce fac, da parca toti iau, si n-as vrea sa primesc acesti bani da n-am ce face, tre si eu sa maninc ceva…” – si iata asa dispare moralitatea profesiei de medic,
    – vorbeam o data cu un prieten, care absolvind medicina in Rep Moldova , a facut tot posibilul sa o practice peste hotarele tarii – pai el zicea ca medicul nu tre sa-si faca griji de partea financiara a vietii, tre sa fie platit suficient pentru a nu avea ginduri despre aceasta necesitate; si mai zicea ca:”in ziua cind , activind ca medic, ma voi duce la serviciu si , uitindu-ma la paciant , ma voi gindi – oare cit imi va plati acesta, pai iata in aceasta zi ar trebui sa-mi schimb profesia, pentru a lucra pentru bani”…iata asa-i multstimatilor, sistemul e mult ai complicat, si chiar mi-i interesant in cite decenii se va ameliora situatia 😉

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *