Natalia Dabija: Mamele cele mai sărace

“Dar din toată lumea întreagă
Una-mi este cea mai dragă.
Ştiţi voi oare cine-i ea?
Este scumpa mama mea!”

O femeie, împreună cu băieţelul ei de numai patru ani, s-a dus la Nistru. Au vorbit jumătate de oră, timp în care mama se gândea că nu are cu ce să-l crească, că e foarte greu să se descurce. L-a dezbrăcat de hăinuţe şi l-a aruncat în apa adâncă a râului. Copilul nu putea înota şi s-a înecat. Ea a văzut că fiul său nu mai iese la suprafaţă, a luat hăinuţele şi a plecat acasă. S-a bucurat că a scăpat de o povară, mai ales că încercase să-l vândă în sat cu 600 USD, dar nu reuşise.

Am vrut să dau un exemplu de o mamă din R.Moldova care este mult mai periculoasă decât orice străin. Şi sunt sigură că gândurile ei bântuie şi prin capul altor mame, apăsate de sărăcie şi mizerie. Acestea aleg ori să-şi omoare copiii, ori să-i părăsească, lăsându-i pe mâini necunoscute. De multe ori, soarta acestor micuţi ajunge subiectul unor ştiri, dar câţi încă aşteaptă să fie descoperiţi de cineva, să fie salvaţi de bătăile părinţilor, de abuzurile vecinilor sau chiar de moarte? Periodicitatea acestor cazuri nu este o întâmplare, aşa cum ne-ar plăcea să credem, ci o anomalie socială. De vină ar fi în primul rând cei care abuzează, dar şi noi toţi, deoarece trăim lângă aceste persoane care au nevoie de ajutor, dar nu le observăm. Fiindcă ne este mai convenabil să ignorăm aceste cazuri, să ne facem că nu ştim nimic, ca să putem dormi mai liniştit noaptea. Fiindcă în aceste sate ale noastre, mai degrabă te-ar izola undeva, decât să te integreze în comunitate. Fiindcă aşa suntem noi, începând de la asistenta socială, primar, consilier, deputat şi preşedinte.

Cred şi eu că viaţa acestei mame devenise insuportabilă în sat. Toţi ştiau că ea fusese traficată în Dubai, iar acum îşi creştea singură copilul, al cărui tată era prietenul surorii. Sunt sigură că nimeni nu a încercat să o întrebe cum se descurcă, dar au blamat-o pentru trecutul ei. La fel cum sunt sigură că nu a primit nicio asistenţă materială sau consiliere psihologică. Sunt sigură că autorităţile nu au încercat să o plaseze în câmpul muncii sau să o ajute în vreun mod. La fel s-a întâmplat şi în celelalte cazuri mediatizate în ultimul an – mamele au fost de vină pentru tot. Niciun cuvânt despre cei care ar fi trebuit să monitorizeze astfel de situaţii sau despre cei care, chipurile protejează drepturile copilului. Asta e o altă anomalie: nimeni nu se face responsabil de nimic. Doar cei care pătimesc – copiii violaţi sau omorâţi,  mamele decăzute din drepturi sau care privesc soarele printre gratiile penitenciarului de la Rusca.

Natalia Dabija,
natalia@zdg.md


Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *