Natalia Dabija: Judecăm, că la asta ne pricepem

În ultimul timp, mă conving că cel mai mult oamenilor le place să judece. Nici un pic de toleranţă sau compasiune nu a mai rămas în societatea noastră, care se vrea a fi modernă şi europeană. Nu vorbesc despre cazurile de discriminare pe baza orientării sexuale sau pe baza apartenenţei religioase, fiindcă acestea mi se par cele mai sensibile şi mai dureroase. Întâmplări din viaţă, când oamenii simpli dau dovadă de lăcomie şi goliciune a minţii şi a sufletului.

Zilele trecute, o vecină îmi povestea că după ce a vizionat emisiunea Reporter de Gardă, în care a fost abordat subiectul asistenţilor parentali şi al caselor de copii tip familie, i-ar fi zis soţului că ar vrea să ajute un copil. Acesta i-a răspuns liniştit că mai bine ar face un copil al lor. Peste câteva zile, vecina ajunge în toiul unei serioase şi lungi discuţii cu rudele soţului. Mătuşile şi cumnatele au început să-i povestească cazuri care mai de care mai deocheate, despre copii luaţi de la orfelinate, pentru a o determina să renunţe la ideea sa. Desigur,  femeia a rămas cu un gust amar şi cred că nu va mai reveni vreodată la această temă. Mă gândesc la gurile rele ale mătuşilor, la clevetirea lor şi la priceperea de a judeca destinele altor oameni. În acest caz e şi mai grav, deoarece este vorba despre soarta nefericită a unor copii. Sunt sigură că nici una dintre ele nu are curajul să stea faţă în faţă cu fetiţa de la Budeşti pe care am întâlnit-o şi să nu le tremure carnea de pe ele când vor afla despre viaţa ei. Sunt sigură că nici una nu se încumetă să meargă la un orfelinat şi să stea în mijlocul copiilor care te strâng şi te îmbrăţişează, deoarece nu ar putea să doarmă noaptea după asta. Ce fel de toleranţă mai dorim de la această societate, care nu înghite nimic decât propria salivă veninoasă şi amară? Chiar dacă mulţi invocă neputinţa, sărăcia şi nefericirea din R. Moldova, se încearcă cu tot dinadinsul ca cei din jurul lor să se simtă la fel. Nimeni nu te obligă să fugi la orfelinat şi să iei copiii acasă, dar cel puţin să înţelegi situaţia lor şi să ai o atitudine pozitivă. Este vorba despre aceeaşi educaţie, despre aceleaşi valori şi principii. Dacă azi accepţi să-ţi susţii vecina care doreşte să devină asistent parental, mâine vei putea să-ţi vezi copilul în bancă cu un coleg de etnie romă. Dacă azi îţi faci un prieten din lumea arabă, mâine vei putea sta la masă alături de un cuplu de homosexuali.

Natalia Dabija,
natalia@zdg.md

Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

2 comentarii

  1. vlad

    ASA ESTE,STIMATA NATALIA DABIJA ,INSA AR FI BINE CA NOI ,acei deprinsi sa “jdecam” sa ne amintim de o ,maxima;”NICI O SOLUTIE NU POATE PRETINDE LA UNICA SOLUTIE”,dar cu toate acestea un ‘”MAESTRO” de la o publicatie tot TIMPUL judeca si tot judeca…de parca el ar fi mai mapele pe”tarisoricuta'”/NIC.DABIJA/

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *