Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Natalia Dabija: Electorala însărcinată

Natalia Dabija: Electorala însărcinată

Campania electorală a venit peste mine odată cu primele pungi de plastic produse de PLDM şi odată cu primul apel telefonic, primit pe neaşteptate de la Marian Lupu: “Bună ziua, sunt Marian Lupu, preşedintele PDM şi vreau să vă spun că a venit timpul…”

Până acum, nu băgam în seamă puştii care fluturau steaguri cu numele lui Dodon, tinerii de la PLDM care invadau terenurile de joacă din parcul Ştefan cel Mare, anunţurile necontenite despre întâlnirile cu alegătorii la ora 21.00, în faţa magazinului… Am hotărât de mult cu cine voi vota. Am luat decizia încă înaintea electoralei şi cred că mai multţi alegători au făcut acelaşi lucru. Concurenţii şi liderii de partid, însă, fac abstracţie de la această stare de fapt şi devin din ce în ce mai agasanţi. Dacă la magazinul de lângă bloc vânzătoarea îmi dă o sacoşă “Eu votez PLDM”, asta nu înseamnă că până acasă eu voi încerca să îmbrăţişez candidatura acestui partid. Dacă Marian Lupu mă sună seara acasă, noi nu facem altceva decât să ne amuzăm, deoarece o astfel de abordare nu poate fi considerată drept una serioasă. Nemaivorbind de puştii angajaţi de comunişti să stea pe bulevardul Ştefan cel Mare, topindu-se de căldură şi făcându-şi vânt cu drapele alb-roşii. Zilele trecute, am fost martoră la o întreagă scenă de dragoste între agitatorii PCRM. Fata plângea, iar tânărul comunist a lăsat şi drapelul, doar ca să o ajungă din urmă şi să o oprească din plâns. Sigur că eforturile acestor tineri nu pot reprezenta pentru mine un mod serios de a informa electoratul, la fel cum şi sfârtecarea încontinuă a panourilor electorale de către agitatori nu poate determina alegătorii să voteze în favoarea cuiva anume.

Sunt sigură că oamenii raportează electorala la starea de lucruri de la noi, aşa cum fac şi eu. Mă interesează transportul public, grădiniţele, starea drumurilor, facturile, locurile de joacă pentru copii, programele pentru familiile tinere, maternităţile, medicina… Pe bătrâni s-ar putea să îi preocupe altceva, iar pe tineri – nu ştiu dacă s-a gândit cineva la ei. Sacoşele, panourile, telefoanele cu tot cu voci nu ne dau răspunsurile pe care le aşteptăm în fiecare zi. Dacă nu găsim printre candidaţi niciunul care să fi soluţionat vreuna dintre aceste probleme, votăm pe cel care, cel puţin, ne dă o speranţă. Sincer, nu mă interesează că maşinile din oraş sunt murdare, fiindcă nu am ajuns, în piramida lui Maslow, la acel nivel. Îmi fac griji mai degrabă pentru faptul că părinţii mei nu au un loc de muncă. Mă gândesc dacă la anul voi putea eu să o ajut pe bunica să cumpere lemne şi cărbuni. Iar ea va vota cu gândul la pensie. Vă garantez că nu se va gândi la elucidarea crimelor de la Durleşti şi Ialoveni, pentru care un candidat electoral a promis o sumă de bani. Vom vota cu gândul la ce au făcut sau ce fac aceşti oameni ca să ne schimbe viaţa în bine. Conferinţele lor, în apropierea MAI sau a Procuraturii, nu schimbă nimic. Doar alegătorul are puterea de a decide cine va rezolva lucrurile, de acum înainte. Pe 5 iunie, sunt însărcintă să votez cu gândul la cei de lângă mine.

Natalia Dabija, 
natalia@zdg.md