Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Natalia Dabija: Dedicat soţiei muncitorului…

Natalia Dabija: Dedicat soţiei muncitorului de la Nemţeni, care lucrează la poştă

În una din casele inaugurate şi sfinţite la Nemţeni, vreo opt bărbaţi transmiteau paharul de la unul la altul. Văzusem afară o căldare cu vin, însă acolo era prea frig şi prea în văzul tuturor. În timp ce premierul Filat dansa hora, ei se felicitau că au terminat de zidit casa.

Spuneau că ei sunt cei care au pus temelia locuinţei şi acum merită să sărbătoarească. La apariţia obiectivului aparatului de fotografiat, cel care întindea paharul a rămas nemişcat câteva secunde. Din cauza că celălalt, căruia îi venise rândul, nu vroia să apară în fotografie cu paharul în mână. Unul dintrei ei era “servit” de-a binelea, se vede că chefuise pe la mai multe case sfinţite. După ce au lăsat paharul, pentru câteva minute, mă întreabă unde vor apărea. Le spun că sunt de la ziar, însă ei nu sunt protagoniştii mei. Eroina mea era în camera cealaltă, despachetând genţile aburind de mâncare.

„Care ziar, că sunt multe?”… „Ziarul de Gardă”, spun eu. Se uită miraţi unul la altul şi recunosc că nu au auzit de aşa ceva în viaţa lor. Unul dintre muncitori iese în faţă şi declară mândru că soţia lui munceşte la poştă. “Niciodată nu mi-a adus să citesc ziarul ista”. Ceilalţi se iau cu vorba şi mă întreabă ce avem bun în ziar, despre ce scriem. Sigur că reveniseră deja la activitatea anterioară.

Ziare sunt multe, zic eu. Poşta nu poate să-i facă pe oameni să citească unul sau altul. Însă de ce atunci alege în locul lor? De ce omul, când vine la poştă, nu ar vedea câte un titlu din toate şi ar decide ceea ce-l interesează. Desigur, asta nu e problema cea mai stringentă la Nemţeni, însă, de multe ori, eu când plătesc facturile la poştă, nu văd pe raft niciun ziar scris în grafie latină. Nu vreau să nominalizez celelate denumiri, ca să nu fac agitaţie electorală.

Pe de altă parte, atunci când ajungi să spui câteva cuvinte despre ziar, ei se miră sau râd când aud „independent”. Zilele trecute, vorbeam cu mătuşa care apare în „investigaţia” cu bomba care a spart digul. După lungi explicaţii, ea mă întreabă: Da ce ziar e ZdG. Eu zic: Independent. Ea: Am în vedere de la ce partid? Repet încă o dată: De la niciunul. Ea face o pauză, apoi începe să-mi spună ziarele care le ştie şi cărui partid aparţin.

Natalia Dabija