Natalia Dabija: Criminalii sunt printre noi
Când se întâmplă ceva grav, declaraţia poliţiştilor e aceeaşi: organele de urmărire penală desfăşoară ancheta şi din acest motiv nu pot să ofere mai multe detalii. Totuşi în mai multe cazuri a trecut ceva timp şi nu se mai anunţă nimic. Înţeleg că poliţiştii în acest timp lucrează, dar totuşi impresia unui cetăţean este că nu se mai face nimic, pentru a prinde asasinul, hoţul sau tâlharul.
Impresia mea este că organele competente aşteaptă mai degrabă ca presa să uite şi să nu mai răscolească subiectul. Aşa cum mi-a spus un purtător de cuvânt al unei instituţii publice: „Nu mai trebuie să scrieţi atâta. Lăsaţi anchetatorii să-şi facă treaba”. Noi îi lăsăm, dar care e termenul limită şi, în genere, există vreo limită în această activitate? Unde-s persoanele care au legătură cu omorul lui Igor Basarab, despre care ministrul Catan anunţa că există probe şi urmează a fi stabilite? Unde-i agresorul care a împuşcat poliţistul pe dealul de la Ialoveni? Unde-s criminalii celor două asasinate, de la Durleşti şi Ialoveni? Cine stă în spatele falsificării ziarelor şi cine conducea grupul de lucru de la Chişinău? Au fost condamnaţi tinerii care au ucis cu bestialitate două surori la Cahul? Cine a împuşcat totuşi în satul Tudora: contrabandiştii pe ofiţeri sau invers? Există, la urma urmei, un asasin al lui Valeriu Boboc?
Multe alte cazuri stau prăfuite, uitate şi îndurerate, însă odată cu trecerea timpului, aşa cum spune proverbul – rănile se vindecă. Am impresia că asta se doreşte, să ne vindecăm cu toţii de teroarea care ne-a cuprins în zilele ulterioare omorului celor doi adolescenţi de la Durleşti şi să uităm cu toţii despre chinurile familiilor jefuite şi torturate cu fierul de călcat. Să nu mai punem întrebări şi să lăsăm ca timpul că le rezolve pe toate. Aşa cum s-a şi întâmplat în cazul celor două eleve decedate într-un accident rutier la Orhei: timpul a trecut, iar poliţiştii nu au făcut altceva decât să-l scoată pe şofer de sub urmărire penală. Când am dorit să obţinem informaţii prima dată, ni s-a invocat secretul anchetei. Poftim rezultatul: au “murat” dosarul, mă scuzaţi de expresie, până au expirat toate termenele. Numai anchetatorii ştiu ce au lucrat în acest an şi jumătate şi cum au asigurat atât de bine taina urmăririi penale. Sub acest pretext, se închide orice dosar, departe de ochii presei şi ai altor curioşi. Totuşi, oamenii care au săvârşit aceste fapte există. Sunt printre noi şi se bucură de libertate, petrec sărbătorile, se uită la ştiri, cumpără ziare, merg pe stradă şi ne privesc. Datorită secretului anchetei.
Natalia Dabija, natalia@zdg.md
