Natalia Dabija: Cât ne mai ascundem după deget?
Reacţia consultantei de la Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi a Familiei m-a uimit, apoi m-a distrat, după care m-a întristat de tot. Dacă ei, aceşti funcţionari, consideră că există vreo scuză pentru toate situaţiile în care asistenţii sociali acoperă sau nu reacţionează în niciun fel la violenţa domestică, nu ştiu care anume ar fi aceea. În niciun caz, însă, faptul că asistenta socială este tânără.
Vânătăile de pe chipul şi de pe corpul unei femei, sperieturile copiilor şi fuga de acasă, oriunde, în vreun loc mai liniştit, nu cer mari studii pentru a-ţi da seama că victima suferă şi că trebuie ajutată imediat. Iar dacă tot ascundem incompetenţa asistenţilor sociali în umbra numeroaselor seminarii şi training-uri ale organizaţiilor internaţionale, vom ajunge să nu mai ştim cine ne apără şi cine ne omoară în ţara asta. Cred că e suficient să tragi cu ochiul prin reportajele publicate de ZdG, ca să identifici cel puţin câteva cazuri alarmante, care puteau avea alt final, dacă asistenţii sociali îşi făceau cum trebuie datoria. Ştiu că acolo, sus, nu mai interesează pe nimeni cum trăieşte familia Nataliei Ciobanu, în care a apărut al patrulea copil, sau cum sunt trataţi copiii familiei Clipca, acasă, la mătuşa lor, după ce bunica, căreia i-a fost încredinţată tutela, nici până astăzi nu s-a întors acasă de la Moscova? Cine a decis soarta acestor copii, dacă nu asistena socială? Ea, împreună cu alţii, au hotărât că cel mai bine, după ce mama a fost omorâtă în bătăi de tata acestor copii, ar fi ca urmaşii să rămâna în familia tatălui, la bunica.
Cum este monitorizată situaţia copiilor, dacă tutorele, care ar trebui să aibă grijă de ei, lipseşte din Moldova de mai mult timp, fiind plecat la muncă peste hotare? Mă întreb cum a hotărât asistenta că cei trei micuţi care stăteau pe pat şi urmăreau speriaţi bătaia la care era supusă mama lor, nu sunt afectaţi şi nu au nevoie de asistenţă psihologică. Motivaţia ei este una înfiorătoare: copiii erau obişnuiţi cu astfel de scene, este una cel puţin lipsită de simţ.
Te sperie gândirea şi afirmaţiile acestui salariat, care primeşte bani pentru a oferi asistenţă familiilor, copiilor, mamelor. Nu condamn pe nimeni, deoarece majoritatea nu au studii necesare în acest domeniu. Nici experienţă. S-ar putea să nu aibă şi abilităţi, şi tragere de inimă, şi o cultură adecvată. Dar nu ne putem ascunde la nesfârşit după acest laitmotiv. Există o situaţie, două din care poate învăţa oricine, pentru a reuşi să prevenim repetarea lor.
Dar la noi, vrea sau nu să recunoască funcţionara de la Minister, nu există responsabilizare pentru acţiunile sau inacţiunile asistenţilor sociali. Ea zice că vor fi adoptate un set de măsuri pentru asistenţi şi poliţişti, care vor trebui să fie implementate în caz de urgenţă. Nu se ştie dacă acestea vor avea succes, la fel ca şi ordonaţele de protecţie. Atâta mediatizare şi cifre, dar se constată că poliţiştilor nu le prea plac ordonanţele şi nu prea vor să le execute. Trebuie să ştim că, pe viitor, nu vom putea schimba nimic în societate fără oameni cu o conştiinţă de fier. Ce folos de lege, dacă nimeni nu o respectă şi nu este tras la răspundere?
Natalia Dabija, natalia@zdg.md
