Mumia secretelor politice şi presa liberă
Ultimii 7 ani sunt, practic, cei mai prolifici ani de asociere cu Uniunea Europeană şi cu standardele de deschidere a informaţiilor pentru o guvernare transparentă. Dar evaluările libertăţii informaţiei arată mai mult decât îngrijorător. Potrivit Indicelui Libertăţii Presei pentru anul 2017, Republica Moldova ocupă locul 80 din 180 de state. Mai rău e că acest indice a coborât cu 4 trepte în comparaţie cu anul trecut. Practic, începând cu 2012, ratingul libertăţii presei în Republica Moldova scade non-stop, ajungând de la poziţia nr.53 la nr.80.
În această perioadă s-au deschis cele mai multe baze de date şi, rând pe rând, au fost închise. Totodată, legislatorii au umblat la Legea cu privire la secretul de stat de mai multe ori, adăugându-se noi şi noi categorii de funcţionari care sunt plătiţi lunar să păstreze secretul de stat. S-au făcut ajustări în 2011, apoi în 2016, iar acum – alte categorii de „secretomani plătiţi” urmează să fie introduşi în lege.
R.Moldova e denumită de o vreme „stat capturat”. Orice ar spune oponenţii acestei sintagme, chiar şi membrii Guvernului, şi cei ai Parlamentului recunosc faptul că justiţia nu este independentă, la fel şi organele procuraturii, că majoritatea funcţiilor înalte în stat sunt partajate pe criterii politice şi multe sunt deţinute de persoane membre de partid, sau care fac partizanat politic. În cazul în care justiţia, Guvernul, Parlamentul sunt controlate de o forţă politică, “secretul de stat” e sub acelaşi control. Iar secretele unui partid obscur, cu probleme de integritate şi transparenţă, pot fi de maxim interes public.
În baza noilor modificări propuse de Guvern la Legea cu privire la secretul de stat, preşedintele Curţii de Apel ar trebui să primească 2500 de lei pentru păstrarea secretului de stat. Un personaj implicat în vânătoarea ucigătoare din Pădurea Domnească va fi remunerat lunar cu o sumă mai mare decât pensia medie doar pentru menţinerea unor secrete. Ce fel de secrete pot păstra persoanele publice care au probleme de integritate?
În acelaşi timp, un reporter de investigaţie cheltuie lunar până la 2500 de lei, uneori şi mai mult, plătind statului pentru acces la informaţii, care potrivit legii sunt publice. Este vorba despre informaţii privind firmele, palatele, veniturile demnitarilor.
Deoarece Guvernul R. Moldova se declară tot mai ahtiat de Asocierea cu UE, trebuie să menţionăm că secretizarea datelor cu privire la corupţie nu face parte din standardele UE. Recent, Uniunea Europeană a decis chiar desecretizarea datelor bancare în cazurile de spălări de bani şi s-a ajuns până la icoana şi raiul secretului bancar, Elveţia, care a acceptat să desecretizeze datele cu privire la conturile off-shore sau alte tranzacţii bancare care ar fi suspectate de implicări în crime financiare. Fenomenul deschiderii datelor, în UE, se mişcă non-stop spre transparenţă, ceea ce părea un secret sacru ieri, azi este evaluat ca informaţie de interes public şi desecretizat. Şi nu doar în UE.
În acest context vreau să aduc un exemplu. În vestitul Mausoleu al lui Lenin din Piaţa Roşie de la Moscova, trupul fostului lider sovietic a fost menţinut timp de aproape o sută de ani în condiţii speciale, fără ca publicul să fi avut dreptul să cunoască vreodată costurile întreţinerii acestei mumii. Recent, F.Rusă a decis că aceste date nu sunt un secret, făcând publice sumele: în anul 2016, din bugetul public au fost cheltuiţi circa 200000 de dolari pentru întreţinerea corpului lui Vladimir Lenin, iar acum societatea rusă discută dacă aceste costuri sunt justificate sau nu. Trebuie să acceptăm, nu doar în baza acestui exemplu, faptul că ceea ce azi e considerat un secret sacralizat, mâine poate fi văzut doar ca o mumie deşartă, care nu merită banii noştri.
Jurnalismul de investigaţie este în acest moment ca o păpădie care a crescut pe o vale situată între două dealuri, de pe care vin cu viteză două tăvăluguri: Legea secretului de stat şi cea a protecţiei datelor cu caracter personal. Informaţii publice pentru jurnalismul de investigaţie rămân tot mai puţine. Alegerea e tot mai limitată.
