Moscova, pe două fronturi electorale

Anticipatele se anunţă a fi mult mai fierbinţi decât runda electorală din 5 aprilie. Şi nu doar din cauza verii. După pierderea duelului postelectoral cu liberalii, comuniştii pretind să se revanşeze.

În această ambiţie acerbă a lor, ieşită din limitele decenţei politice, aceştia insistă să meargă la anticipate sfidând, de data aceasta, nu doar opoziţia, ci şi electoratul. Modificarea arbitrară a Codului electoral, fără asentimentul opoziţiei, fixarea datei alegerilor pentru mijloc de săptămână, «evadarea», destul de simptomatică, a lui M. Lupu de la comunişti şi numirea neaşteptată a liderului PPCD, Iu. Roşca, în funcţia de viceprim-ministru, sunt doar câteva probe la vedere, care dau de înţeles că Voronin se pregăteşte de regruparea forţelor pe toate fronturile electorale. Liderul comuniştilor îşi doreşte să scoată partidele liberale din preferinţele alegătorilor prin antrenarea electoratului în curse false cu opoziţie anticomunistă dirijată.

Lupu(l) roşu şi «oile albastre»

Lumea noastră rămâne romantică. Excesiv de romantică. Uneori, chiar regretabil de romantică. Pe unii evenimentele electorale şi post-electorale, inclusiv 7 aprilie, aşa şi nu i-au învăţat nimic sau, dimpotrivă, i-au dezvăţat şi de ceea ce ştiau până pe 5 aprilie. Nu a dovedit M. Lupu să-şi schimbe bine părul (dacă cumva şi l-a schimbat) că «oile albastre» (electoratul visător) au şi început a-l demoniza, căutându-i loc şi rol «nou» la «stâna politică» a R. Moldova. Mă întreba zilele acestea cineva, ocazional, dacă nu ar fi bine ca lumea care a mers în alegerile din 5 aprilie cu opoziţia liberală să voteze cu Lupu? Pentru că, – zicea doamna, – «Voronin face probleme de imagine opoziţiei cu evenimentele din 7 aprilie, iar gestul lui Lupu este unul proaspăt şi poate prinde, pentru că e un gest de mare curaj». Am îngheţat de atâta logică. În replică, am întrebat-o, de ce crede că cele 3 partide liberale, care au rezistat «ispitelor» două luni în şir, refuzând colaborarea cu un regim criminal şi votarea, repetată, a unui preşedinte comunist, sunt mai puţin curajoase decât gestul fariseic al lui Lupu, care, de două ori consecutiv, în mod organizat şi disciplinat, şi-a dat votul pentru «crăiţa» PCRM-ului, Z. Greceanâi? Şi de ce nu şi-a permis Lupu acest «gest de mare curaj» până a deveni clar că vom avea anticipate? Adică, până în momentul în care comuniştii (şi el inclusiv) nu au fost nokaut-aţi de liberali? Interlocutoarea s-a şifonat, cerându-şi scuze pentru ce-mi vorbise.

Mult mai surprinzătoare decât aceste opinii accidentale ale unor oameni departe de politică, sunt, însă, vocile unor europarlamentari români sau occidentali, romantici şi ei, care caută să-i facă lui Lupu aură de «carte grea» în politica de la Chişinău şi de personaj «bine cotat» în cercurile occidentale. Da, M. Lupu are mai multă şcoală, e mai manierat, garnisit, pe alocuri, cu mai mult «accent dâmboviţean», ceea ce-l ajută să producă altă impresie decât Ostapciuc, Stepaniuc, Postoico, Ţurcan, Petrenco, Mişin etc. Dar asta nu înseamnă că e altul. Cel puţin n-a demonstrat vreodată în cei 4 ani de şefie în Parlament.

Dacă scoatem machiajul şi scuturăm pudra de pe el, descoperim că Lupu este purtător de aceiaşi viruşi ca şi toţi colegii lui de «clasă» (politică). Nu cred că e cazul să ne grăbim cu aclamaţiile şi bătutul tobelor. Parada abia începe. S-a mai grăbit, acum câţiva ani, şi Băsescu să-i facă imagine lui Voronin şi a ajuns să adune pietrele.

Are Lupu intenţia să devină oponentul comuniştilor sau «plecarea» sa este o nouă rocadă electorală, pusă la cale de comunişti? Cred că e prea devreme şi nici Lupu nu ne-a oferit vreo probă plauzibilă să credem că este altceva decât ceea ce-a fost până mai ieri: un copil de trupă, docil, lipsit de caracter şi de idealuri. Că Lupu s-a simţit marginalizat de propriul partid după alegerile din 5 aprilie, da, s-ar putea să fie. Posibil că l-a supărat şi lipsa candidaturii sale de pe lista pretendenţilor la funcţiile supreme în stat. Până şi V. Ţurcan a devenit mai «cineva» decât Lupu. Dar o supărare personală nu te poate face să devii, peste noapte, altcineva decât cel care ai fost. Personal nu cred că între Voronin şi Lupu a trecut pisica neagră, chiar dacă, în opinia, neoficializată, a lui Voronin, Lupu este leneş, nu are vână de om politic şi e amorf. Mai degarbă este vorba de o nouă strategie electorală a comuniştilor pentru 29 iulie. Unde a poposit Lupu? La D. Diacov. Nu a mai cooperat Voronin cu Diacov? Cine dacă nu Diacov declara recent că, în cazul în care PD ar fi ajuns în Parlament, nu ajungeam la anticipate? Altfel zis, precedentul 4 aprilie 2005 nu ar fi fost imposibil.

Constrâns de noul context politic de după 5 aprilie, Voronin şi patronii şi-au dat seama că doar pe contul PCRM nu vor putea «ajunge la mal». Câştigul doar pe un singur front electoral e prea puţin pentru o victorie generală. Situaţia cerea deschiderea unui nou front electoral, cu un aliat nedeclarat, dar favorabil comuniştilor, pe contul forţelor de centru-stânga, dar ghidat de un personaj de încredere al lui Voronin, cu posibile cotaţii şi pe segmentul electoral de dreapta. Şi acest front a fost deschis, Lupu urmând să preia conducerea acestuia. De fapt, a şi preluat-o, de ieri, devenind cap de listă la PD. Lucrurile, însă, nu se opresc aici. Lupu nu a exclus că s-ar putea să mai aibă şi alţi adepţi din partea PCRM şi că, paralel, poartă negocieri şi cu alte partide de centru-stânga. Până unde vor vrea să ajungă comuniştii cu acest al doilea front electoral, nu e clar, ceea ce a lăsat, deocamdată, Lupu să se subînţeleagă e că îşi doreşte o regrupare generală a spectrului politic din R. Moldova, ceea ce înseamnă că acesta va căuta să-şi facă «aliaţi» pentru scrutinul din 29 iulie şi printre partide politice, pretins, de dreapta, pentru a debusola electoratul şi a diminua ponderea opoziţiei de dreapta în viitorul Parlament. Va reuşi, nu va reuşi? Depinde. În orice caz, Voronin a aruncat momeala. Voronin şi Lupu au înţelegerea să fie pescuitorii celei mai mari prinsori pe 29 iulie.

Cartea PPCD în jocul electoral al PCRM

Pasul lui Voronin cu Roşca în guvern e şi ăsta un truc electoral. Şi nu doar. Voronin trebuia să ajungă la anticipate, practic, să piardă campania electorală din 5 aprilie, ca să înţeleagă că decizia sa de a veni la guvernare doar pe contul PCRM a fost un risc echivalent cu fatalitatea. Unii zic că venirea lui Roşca în guvern ar fi «recompensa» pe care i-ar întoarce-o Voronin pentru fidelitatea cu care l-a slujit în campania electorală. Eu înclin să cred că este mai degrabă o «scuză politică» pentru că a lăsat PPCD-ul în afara Parlamentului. Voronin a înţeles, fie şi cu întârziere, că Iu. Roşca i-a lipsit în Parlamentul de după 5 aprilie şi ca partener politic pe plan local, dar şi ca imagine pe plan extern. Prezenţa lui Roşca în Parlament l-ar fi salvat de la multe rele, şi asta nu pentru că Roşca ar fi înamorat de Voronin sau viceversa, ci pentru că Roşca reprezintă un partid care are altă imagine în exterior. Unbrela lui Roşca le-a lipsit comuniştilor mai mult decât «votul de aur». Posibil că Voronin se reabilitează. Sigur, ar fi o naivitate să credem că numirea lui Roşca în guvern e doar recompensa unor merite trecute. Voronin are nevoie de Roşca şi de imaginea acestuia şi în continuare. Şi pe plan local, şi pe plan extern, în special în refacerea relaţiilor cu Europa, după recenta victorie repurtată de PPE la europarlamentare. Pe contul vechilor relaţii şi noii numiri în funcţie, Voronin va încerca să exploateze din nou, sau în continuare, cartea bunei conlucrări cu opoziţia «constructivă». S-ar putea ca recenta «numire» a lui Roşca să fie doar un preludiu la ceea ce ar putea urma pe lista de viitoare numiri sau alegeri.

Nu ştiu dacă e cazul să ne consumăm prea mult în întrebări interminabile şi presupuneri despre sinceritatea gestului făcut de Lupu sau despre motivele reale ale numirii ad-hok a lui Iu. Roşca în guvern. Indiferent de faptul ce ar spune Lupu, trecutul lui de până mai ieri este împotriva lui Lupu. Iar modul şi felul de a fi al lui Voronin nu se poate răsfrânge în niciun caz pozitiv asupra lui Roşca.

Petru GROZAVU

Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

2 comentarii

  1. n + 5

    d-l lupu ar fi avut credibilitate daca s-ar fi inscris pe locul “n + 5” intr-un partid liberal,unde n=ultimul loc validat la ultimele alegeri…poate ma insel,aceasta este o parere.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *