Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Moralitatea striptease-ului politic

Moralitatea striptease-ului politic

După vizita lui Barroso, un cunoscut comentator din R. Moldova şi-a arătat indignarea faţă de cei care, ”cu maliţiozitate”, au ridicat problema costului respectivei vizite pentru contribuabilul moldav. Aparent, valorile ”europene”, din care face parte mult invocata ”transparenţă”, nu trebuie aplicate în circumstanţe speciale. Amintiţi-vă de celebra frază din cartea ”Ferma animalelor” de George Orwell: ”Unii sunt mai egali decât ceilalţi”.

Alte valori occidentale ar părea complet deplasate în contextul actual. Campaniile internaţionale pentru eradicarea corupţiei sau pentru respectarea ”statului de drept” presupun, de obicei, că tot ce este lege este sfânt. Ce consultant internaţional în democraţie mai rosteşte cuvintele lui Thomas Jefferson, cel de-al treilea preşedinte american: “În cazul în care o lege este nedreaptă, omul nu doar are dreptul să o ignore, el este chiar obligat să facă acest lucru”? Sau cine îl citează pe acelaşi preşedinte în contextul separatismului mondial: “Dacă există vreunul printre noi care doreşte să dizolve Uniunea sau să fie schimbată forma republicană, să stea netulburat”. Sau care şef de stat, ales în mod ”democratic” desigur, se conduce în practică de recomandările primului preşedinte american, George Washington, care în ultima sa adresare către poporul american îndemnase SUA să aibă în domeniul afacerilor externe relaţii comerciale cu alte naţiuni, dar “cât mai puţin posibil legături politice”? SUA înseşi întreţin actualmente baze militare în peste 150 de ţări.

Recent, mi-am dat seama că la aeroportul din Frankfurt persoanele care trec cu paşaportul electronic sunt automat fotografiate. Ziarul britanic ”The Guardian” a raportat că în Regatul Unit există peste 1,85 milioane de camere de supraveghere, 11 000 doar pentru metroul de la Londra. Site-urile Google şi Youtube oferă statistici privind cererile statelor de a elimina anumite materiale. Astfel, Raportul Google pentru Transparenţă arată că Federaţia Rusă, în perioada ianuarie-iunie 2012, a cerut să fie scoşi 176 itemi; statul german 1903 itemi, iar Coreea de Sud 219 itemi. De asemenea, în statele europene sunt de mult ”monitorizare” poşta electronică şi convorbirile cetăţenilor. În scopul de a ne proteja mai bine de noi înşine, bineînţeles.

Din câte ştiu, în R. Moldova sunt interzise camerele web prin care domnişoarele să se dezbrace online pentru clienţii care plătesc. Dar un alt tip de conţinut, cu tehnică similară, ar fi foarte moral şi chiar necesar pentru stricta îndeplinire a cerinţelor internaţionale de ”transparenţă”. Astfel, am putea asigura monitorizarea video şi audio a tuturor deputaţilor şi a altor demnitari importanţi 24 de ore din 24. Cetăţeanul, pe Internet sau prin televiziunea prin cablu, ar putea oricând să se conecteze cu reprezentantul său şi să observe cu ce se ocupă acesta. Actualmente, situaţia este exact inversă: cetăţenii de rând sunt în vizorul clasei de la putere.

Luând în considerare numărul victimelor făcute de politicieni în sec. XX, mai ales în statele totalitare (peste 100 de milioane, potrivit “Cărţii Negre a Comunismului” sau cercetătorului şi promotorului expresiei “democidului”, Rudolph Rummelt), am putea presupune că o asemenea rearanjare a fluxului de atenţie ar mări securitatea cetăţeanului. Astfel, numai persoanele cu mâinile curate ar fi atrase în politică. Iar dacă cineva ar susţine că o atare propunere subminează sau torpilează activitatea politică şi buna funcţionare a statului, nu ar confirma oare că ceea ce se înţelege azi prin democraţie are nevoie de întuneric şi de afaceri subterane? Altfel, ce ar fi de ascuns?

Gerhard Ohrband, lector  universitar