Moldovision
Duminica trecută, am asistat din faţa televizorului la finala Eurovision Moldova, “show” în urma căruia R. Moldova şi-a desemnat reprezentantul pentru cel mai important concurs muzical inter-ţări din Europa. Nu vreau să mă refer aici la piesa câştigătoare sau la calităţile vocale ale celui care a fost ales de juriu (teoretic şi de către public, însă doar teoretic) pentru a ne reprezenta pe scena de la Baku, Azerbaidjan, pentru că acesta, sărmanul, nu are nicio vină pentru calitatea execrabilă a celor care au crezut că merită să ajungă la Eurovisionul adevărat, cel din Baku.
Nu sunt specialist în muzică şi nici un mare meloman, dar îmi place muzica bună. Îmi place să cred că reuşesc să deosebesc o voce bună de una care “frânează”, şi un cântec care poate deveni hit, de unul care va “muri” încă înainte de a fi lansat. Ei bine, deşi am încercat să depistez o voce cu adevărat bună şi o melodie care poate deveni hit la finala naţională a Eurovision, cu foarte puţine excepţii, nu am reuşit să o fac. Iar după reacţiile mai multor persoane, venite după concurs, am impresia că nu doar eu am rămas cu această impresie.
Eu asociez Eurovision Song Contest cu un concurs european de anvergură, acolo unde participă oameni într-adevăr talentaţi, cu voci foarte bune şi cu melodii care ţi se întipăresc în memorie imediat cum le auzi. Dacă nu ai voce bună şi melodie cu iz de hit, atunci mai bine stai acasă. Asta nu au înţeles majoritatea celor care şi-au pus ca scop să ne reprezinte la Eurovision. Evit să le spun cântăreţi sau artişti pentru că nu vreau să blamez acest cuvânt, care pentru mine înseamnă mult mai mult decât ieşitul pe scenă cu microfonul în mână.
Despre majoritatea pieselor de la Eurovision Moldova pot spune că, pe aproape niciuna nu aş mai dori să o ascult în mod repetat, inclusiv pe cea câştigătoare. Deşi muzica ar trebui să-ţi producă plăcere atunci când o asculţi, falsitatea cu care au cântat mulţi dintre cei de pe scenă nu a făcut altceva decât să-mi tortureze auzul. Era clar că oamenii nu prea pot cânta live şi că majoritatea fac asta doar când participă la Eurovision.
Avem doar câţiva cântăreţi capabili să ne reprezinte cu demnitate la Eurovision. Ei, însă, nu se încumetă, pentru că, probabil, nu prea au dividende. Or, o voce bună, Nelly Ciobanu, a ales să renunţe la Eurovision pentru că are concerte în acea perioadă!, o altă voce bună, Cătălin Josan, a ales să reprezinte România! Ceilalţi cântăreţi cu abilităţi nu şi-au arătat nici ei interesul pentru această competiţie, fiind probabil conştienţi şi de faptul că nu au o piesă cu care să se facă remarcaţi. Or, cântăreţii adevăraţi participă în concursuri doar atunci când ştiu că au şanse să învingă. Pentru ei nu e important doar să participe, aşa cum e pentru alţii.
Eurovision Moldova s-a transformat, din an în an, într-un fel de Moldovision. Cei care participă la acest prestigios concurs doresc doar să se afirme pe plan naţional, or, majoritatea sunt aproape necunoscuţi şi apar doar în perioada preselecţiei naţionale. Mulţi dintre ei cântă pentru prima dată pe o scenă cu public numeros. Din păcate, majoritatea concurenţilor confundă Eurovisionul cu concursuri gen “Steaua Chişinăului” sau cu preselecţiile pentru “Fabrica de Staruri” (cu tot respectul pentru aceste concursuri).
Ştiţi proverbul: Ce plantezi, aceea culegi. Noi plantăm amatorism, iar la Baku, dar şi la viitoarele ediţii ale Eurovision vom culege roadele, adică locuri modeste şi nimic bun despre R. Moldova. Or, R. Moldova participă la acest concurs pentru a se promova, dar prin nonvalori acest lucru devine imposibil.
Victor Moşneag, victor@zdg.md
