Moldova spânzurată de picioare

Există o tactică în contextul negocierilor politice „Tactica Colombo”. Potrivit acestei tactici, una din părţi o face pe prostul. El pretinde că nu ştie şi nu se pricepe la nimic. Cealaltă parte o face pe deşteptul şi furnizează informaţii, în speranţa că va fi ascultat. Pretinsul „neştiutor” este un negociator de tip Colombo. El culege informaţii, cântăreşte, iar atunci când te aştepţi mai puţin, îşi demonstrează esenţa. Nu ştiu pe care parte a poziţiei aş plasa R. Moldova în cazul unei negocieri de acest gen.

Într-o emisiune, un analist politic străin menţiona că „R. Moldova este o ţară în care pare că totul e cu capul în jos, deşi câteodată, spun occidentalii, asta e o poziţie bună pentru meditaţie şi pentru reflecţii”.
Pentru R. Moldova, însă, această poziţie mai degrabă e o mare durere de cap. E ca şi cum te-ar spânzura cineva de picioare, iar toată seva gândirii s-ar revărsa în cap. Şi în acest caz numai a reflecţie şi meditaţie nu-ti arde. Şi ce se întâmplă?

Problema maidanezilor din capitală rămâne la nivel de negociere fără rezultat. Protestatarii-pedagogi sunt luaţi cu dulcegării, potrivit cărora, începând cu anul electoral, vor avea salarii mai mari.

Cât priveşte Planul de Acţiuni UE-RM, acţiunile întreprinse sunt doar pentru bifă, nimic mai mult.
Pensiile combatanţilor sunt la limita imposibilului.
Potrivit sondajelor, 80% dintre tineri ar pleca peste hotare.
Lista unor astfel de constatări ar putea continua cu încă multe acţiuni care sunt la nivel de negociere pentru R. Moldova.
Care, decât spânzurarea de picoare, ar fi o tactică adecvată pentru R. Moldova?

Veronica Russu