Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Moldova îşi alungă finanţatorii

Moldova îşi alungă finanţatorii

Pe drum li se facuse un dor mare de “acasă”, de părinţi, de rude, mămăligă, grădină, vin, de tot ce  le-a făcut trecutul. Li se facuse dor de Moldova lor, care e atât de a lor. “Of, mai aveți de venit din Italia? De două săptămâni tot veniţi şi veniţi! Când o să vă terminaţi odată?” i-a întrebat duminica trecută vameșul moldovean pe doi soţi care reveneau în Moldova după un an.

Cei doi soţi sunt stabiliţi în Italia de 7 ani. Au muncit ca să câştige un ban şi să îşi facă un rost în Moldova, unde rămăseseră cei doi copii ai lor. De fiecare dată reveneau mistuiţi de dor, încât se gândeau că poate vor rămâne în Moldova. Dar în primele zile descopereau cu stupoare că preţurile acasă, la unele produse şi servicii, sunt chiar mai mari decât cele din Italia, iar locuri de muncă care le-ar oferi posibilitatea să poată întreţine cei doi copii aşa şi nu sunt.

În anul trecut au reuşit să îşi ia copiii în Italia. Au descoperit cât de bine se simt copiii lor în şcoala din Italia, au descoperit că nimeni nu le cere bani pentru educaţie. Au înţeles că pentru copii e mai bine acolo, şi ei s-au simţit mai bine ca niciodată alături de copii. Dar în acest august au decis să revină, să îşi vadă părinţii, rudele şi Moldova în care s-au născut.

În vama moldovenească era un rând lung cât toate aşteptările. Când s-au văzut în sfârşit în faţa vameşilor, au răsuflat uşuraţi, le părea că sunt acasă. “Of, mai aveți de venit din Italia? De două săptămâni tot veniţi şi veniţi! Când o să vă terminaţi odată?” a fost formula de salut cu care i-au întâmpinat reprezentanţii R. Moldova. Le venea să facă cale întoarsă, să plece înapoi, căci au înţeles că ar dăuna Moldovei pentru că revin.

Şi-au călcat totuşi pe inimă şi au intrat în acest stat. Şi-au găsit rudele mai bolnave, mai îmbătrânite, satele – mai sărăcite, lumea – mai tristă. Doar ştirile TV i-au liniştit. “Emigranţii moldoveni trimit acasă sume în creştere, chiar dacă Europa e în plină criză economică”, “Peste 40 la sută din remitenţe au ajuns în Moldova în dolari, 39 la sută – în euro, iar aproape 20 la sută – în ruble”, “O mare parte a PIB-ului e acoperită de remitenţe”, “Fără remitenţe Moldova economică şi financiară nu ar fi existat”.

Luna august este anotimpul oraşelor pustii în Italia. Italienii îşi iau familiile şi pleacă în vacanţe, iar moldovenii ajunşi acolo în calitate de bone, badante, hamali şi muncitori de tot felul au posibilitatea să îşi ia o săptămână-două libere. Cei care prind law-costul vin cu avionul, ceilalţi urcă în autocare, microbuze sau maşini personale şi o iau la goană spre marginea Europei, spre Moldova. Ca să afle că aici e nevoie doar de banii lor. Nu şi de ei.

Am răscolit paginile web ale Departamentului Vamal şi noii Poliţii de Frontieră, cu gândul că poate voi găsi o ştire, un anunţ despre măsurile întreprinse pentru facilitarea traficului, poate despre deschiderea unor noi piste sau mai mulţi vameşi şi grăniceri. Poate pur şi simplu o informaţie despre creşterea fluxului de pasageri prin vămi. Nu există nimic, nu s-a ţinut cont de ei nici de data aceasta. Moldova face totul ca să îşi alunge finanţatorii. Începând cu a treia săptămână a lunii august, “italienii” părăsesc masiv R. Moldova. Vameşii vor fi mai relaxaţi până în august 2013.

Alina Radu, alina.radu@zdg.md