Moldova între doua ”stiluri”: pro-Est şi pro-Vest

Am intrat în Sărbătorile de Iarna. Indiferent, pe cât suntem de împăcaţi sau neîmpăcaţi cu noi sau cu ceea ce se întâmplă în jurul nostru, timpul ne ia din scurt, nu ne mai lasă loc de reculegere, vine peste noi, dă busna în casele şi în viaţa noastră şi ne pune în faţa unui fapt împlinit: se duce anul. Noaptea dinspre 24 spre 25 decembrie (Crăciunul pe stil nou) ne va aduce pe la case primele cete de colindători, după care ne va trece pragul suita frumoaselor datini şi obiceiuri de Anul Nou, urmat de un alt Crăciun (6 ianuarie, stil vechi) şi un alt an nou, pe acelaşi stil vechi, asociat în tradiţia şi vocabularul popular cu Sărbătoarea Sf. Vasile cel Mare (în noaptea de 13 spre 14 ianuarie), care şi încheie caravana Sărbătorilor de Iarnă. Lungă poveste (21 de zile), frumoasă (de ar mai fi presurată şi cu zăpadă), dar şi încurcată cumva din cauza contrazicerilor seculare dintre cele două calendare – Iulian (anul 46 înaintea lui Hristos) şi Gregorian (anul 1582, după Hristos). Sunt 432 de ani la mijloc, iar neîmpăcarea şi lupta (la nivel de tradiţie) între cele două stiluri rămâne. Biserica Ortodoxă rămâne împărţită şi ea şi, evident, acelaşi lucru se întâmplă şi cu creştinii ortodocşi. Cazul R. Moldova este unul care nu face excepţie în acest sens, mai ales că întruneşte două Biserici Ortodoxe, una de stil nou, Biserica Ortodoxă Română şi alta de stil vechi, Biserica Ortodoxă Rusă, între care s-a aşternut mai multă pace în ultimii ani, chiar dacă Biserica Rusă (angajată politic în planirile expansioniste ale Kremlinului) a încercat, mai ales la începutul anilor ”90, să provoace tulburări şi să ridice enoriaşii unei Biserici împotriva celeilalte. Creştinii s-au dovedit a fi mai înţelepţi, decât i-au considerat stăpânii Bisericii Ruse şi vasalii lor în Moldova. Dar de împărţit au rămas împărţiţi. Ceea ce rezultă din toată această dispută dintre calendare, stiluri şi Biserici, e că lumea se adaptează (cu mici excepţii) foarte greu schimbărilor şi acceptă să trăiască, mai degrabă, ”după cum am apucat” ori ”după cum ne-am obişnuit”, – zic ei.

Europa ”s-a deschis”, moldovenii ”s-au închis”

Curios lucru, dar obişnuinţa de a trăi şi peste 400 de ani după reguli calendarice vechi, pentru că ”aşa am apucat”, şi-a găsit continuitate şi în politica moldovenească. Şi aici ne confruntăm cu ”stiluri politice vechi şi noi”, cu singura diferenţă, poate, că în politică ”stilul vechi” e mult mai riscant decât în biserică. URSS a dispărut de pe arenă în 1991. Sunt 23 de ani. Au dispărut nostalgicii după ea? În 1940 şi, repetat, în 1944, Rusia intra cu război în Basarabia (Transnistria era deja ocupată). Au urmat trei valuri de deportări, alături de alte crime odioase: beciurile morţii, gropile cu var, colectivizarea, foametea organizată, lagărele de corecţie, casele de nebuni, decimarea preoţimii, profanarea bisericilor, etnocizarea, deznaţionalizarea… Şi, în consecinţă, ce auzim? Că ”a fost rău la început, dar după ce ne-am obişnuit, am trăit bine sub ruşi”. Bine a zis cine a zis că obişnuinta este a doua natură a omului. Noi, de 23 de ani tot alegem între Est şi Vest, practic, între două stiluri de viaţă, unul vechi şi altul nou. Unde suntem? 2014, de la care într-o săptămână ne luăm rămas bun, a fost unul foarte bun cu noi în sensul apropierii de Europa şi şansei de a ne schimba stilul de viaţă. În primăvară a fost anulat regimul de vize cu UE, iar în vară – semnate Acordurile de Asociere şi de Liber Schimb cu Uniunea Europeană. Practic, am intrat pe ”coridorul verde” spre UE. După abolirea regimului de vize cu UE, lista ţărilor în care moldovenii pot călători fără vize s-a ridicat la 68, iar volumul exporturilor pe piaţa europeană s-a triplat. Important? Foarte important, în condiţiile în care Moscova caută nod în papură moldovenilor care muncesc în Rusia şi produselor moldoveneşti care au devenit, peste noapte, toxice pentru consumatorul rus. Întrebare: care este percepţia simplului cetăţean al R. Moldova la toate aceste schimbări de situaţie? Nu există. Sondajele, după cum arătau doi ani în urmă, arată şi acum că moldovenii bat pasul pe loc şi sunt aproape jumătate în Est şi altă jumătate în Vest. Şi ultimele alegeri parlamentare au dat, în fond, acelaşi scor, cu puţină diferenţă în plus pentru Vest: 55 de mandate pentru partidele pro-UE, faţă de 46% pentru stânga pro-Rusia. Faptul că PSM-ul lui Ig. Dodon (cel mai slab partid din cele intrate în Parlament) a fost creditat cu cele mai multe mandate (25) doar pentru faptul că a pledat pentru unirea cu Rusia, e deja un semnal că în societatea moldovenească ceva nu e bine şi că moldovenii nu vor să renunţe la deprinderea de a trăi, după cum s-au obişnuit.

De ce nu vor moldovenii în Europa?

Nu vor, pentru că nu au văzut-o (vorbim de cei ce nu călătoresc). Pentru că nu o cunosc şi nimeni sau foarte puţini îi ajută să o cunoască. Mă refer la mediile informaţionale, dar şi la partidele pro-europene care s-au arătat mai preocupaţi de subiect doar în campania electorală. În rest, ”câmp minat”. 90% din tot volumul informaţional ”pro-europen”, pe care-l primeşte un biet consumator media, este pe seama vizitelor în/din Europa şi declaraţiilor oficiale, pe care obişnuiesc să le facă şefii delegaţiilor, liderii partidelor politice, portavocile lor sau vre-un ONG care vrea să-şi motiveze în acest fel rostul vre-unui grant. Europa ”en face” sau experientele Europei în direct (protecţie socailă, dezvoltare rurală, asistenţă medicală, guvernare locală, drepturi şi garanţii, justiţie, viaţa satului, infrastructură etc), rămân, din păcate, ”după cadru”. Europa trebuie vazută de nea Ion şi de lelea Ioana ca să fie votată. Dar nu i-o arată nimeni. Vorbe, ani de dicuţii la camere şi microfoane, analişti peste analişti, seriale întregi de lamentări în studio-urile TV… Lumea, trecută de 50 de ani are în spatele ei experienţa practică a unui sistem sovietic care dădea garanţii sociale pe viaţă. Asta le lipseşte azi cel mai mult moldovenilor- bunele experienţe ale Europei. Şi asta nu li se arată, nu li se dă.. Li se ”administrează” zilnic doza de declaraţii pro-europene din partea liderilor sau exponenţilor lor, de care lumea a obosit si s-a plictisit şi care, la microfoane vorbesc despre valorile europene, iat dupa ce închid microfoanele îşi caută mai departe de interesele, afacerile şi hoţiile lor. Şi atunci, cum să schimbe moldovenii ”stilul pro-Est” pe cel ”pro-Vest”?