Moldova – bomba revoluţiilor electorale

La 7 aprilie 2009 a avut loc unul dintre cele mai controversate evenimente postelectorale din R. Moldova. O forţă politică aleasă democratic crease, după 8 ani de guvernare, nemulţumiri extreme în rândul populaţiei, iar alegerile din ziua de 5 aprilie au nemulţumit şi mai mult, cauza principală fiind neîncrederea cetăţenilor în rezultatele înregistrate. Ceea ce s-a întâmplat ulterior în Moldova a intrat în istoria modernă ca „Revoluţia Twitter”, datorită faptului că protestatarii îşi organizau acţiunile stradale şi prin intermediul reţelelor de socializare.

Ceea ce a urmat a fost, în fond, la cererea străzii – un scrutin repetat, cu rezultate diferite. Guvernarea comunistă de 8 ani luase sfârşit. Dar în timp ce R. Moldova tatona o cale de parcurs după „Revoluţia Twitter”, microbul acestei revoluţii a pornit cu viteza internetului să schimbe guvernările în cele mai complicate zone ale lumii, inclusiv în statele arabe, cu guvernări neschimbate de zeci de ani.

În 2009-2010, a urmat Revoluţia Facebook în Iran – un protest stradal masiv care a izbucnit după scrutinul pentru alegerea preşedintelui iranian. Mişcarea stradală a fost reprimată cu brutalitate de către autorităţi, iar reţelele de socializare au devenit cea mai mare provocare pentru autorităţi şi protestatari, fiind controlate, interzise, dar şi râvnite pentru libertatea de comunicare.

În 2010-2011, o revoluţie similară a avut loc în Tunisia. Această mişcare stradală a adus finalul unei guvernări care a durat 23 de ani. Protestele stradale masive, care păreau imposibile timp de două decenii, au fost lansate cu cea mai mare uşurinţă pe reţelele de socializare şi s-au mutat în capitala Tunisiei.

În 2011, pe reţelele de socializare a fost lansată o revoluţie şi mai incredibilă – revoluţia din Egipt, unde guvernarea lui Mubarak nu admisese proteste deschise împotriva sa timp de 30 de ani. În câteva săptămâni, Mubarak a fost răsturnat.

Au urmat şi alte state, alte regiuni, cu proteste generate pe reţelele de socializare şi finalizate în stradă.

În toate aceste cazuri a fost vorba de proteste electorale (post- sau pre-electorale). Deşi toate aceste guvernări răsturnate de „revoluţiile Twitter” se pare că au fost alese în mod legal şi democratic, toate au fost răsturnate violent din cauza neîncrederii cetăţenilor, fiind taxate în cel mai nedorit mod, prin proteste masive, reprimate sângeros, despre care a aflat lumea întreagă.

La 5 ani de la lansarea valului de revoluţii Twitter, exact la 7 aprilie 2014, Comisia Europeană în cooperare cu PNUD au lansat un eveniment global cu tema „Rolul participanţilor la procesul electoral. Fortificarea credibilităţii şi acceptării procesului electoral”. Pentru că alegerea în mod pretins legal a unei autorităţi într-un stat nu mai înseamnă stabilitate, de vreme ce cetăţenii nu au încredere în rezultatele unor alegeri declarate de autorităţi drept legale, iar reţelele de socializare pun cu adevărat o presiune enormă asupra oricărei guvernări, anume acolo având loc exploziile iniţiale de manifestare colectivă a neîncrederii într-o autoritate sau în rezultatele unui proces electoral.

Carlos Valenzuela, consultant electoral al PNUD pentru Egipt, Libia şi Tunisia, a declarat în cadrul acestui eveniment că ultimul deceniu a fost cel mai plin de proteste din istoria evenimentelor electorale din lume. „De ce apar tot mai mulţi oameni nemulţumiţi de alegeri şi de guvernare? Pe de o parte – pentru că guvernările realizează mai puţine decât aşteaptă cetăţenii, pe de altă parte – pentru că guvernările realizează mai puţine decât promit în alegeri. Pe de o parte, fiecare guvernare se vede nevoită să promită cât mai multe ca să fie votată, pe de altă parte – guvernările care îşi asigură voturi prin promisiuni electorale exagerate ajung să fie răsturnate tocmai pentru faptul că au promis prea multe şi au realizat prea puţine”.

Anul 2014 este un an electoral în R. Moldova. Luptele subterane au început deja, parţial acestea se văd deja pe Twitter şi Facebook. Între timp, reţelele de socializare au devenit şi instrumente clasice de manipulare şi dezinformare. Cine va învinge în acest an? Cei care vor face promisiuni mai multe şi mai irealizabile? Cei care vor manipula mai mult? Cei mai corecţi s-ar putea

să rămână neauziţi în hărmălaia creată de maşina de aruncat glod electoral. A rămas timp foarte puţin pentru o evaluare adecvată a riscurilor şi planificarea unor acţiuni care ar asigura un proces electoral în care să aibă încredere majoritatea. Sper din toată inima ca Moldova să nu dea tonul unui nou fenomen revoluţionar pe Twitter şi Facebook.