Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Mobilizare generală

Mobilizare generală

Alianţa pentru Integrare Europeană păşeşte cu dreptul. Deşi componenţa guvernului nu va fi cunoscută mai devreme de vineri, liderul PLDM, Vlad Filat, a ţinut deja luni, în calitate de premier desemnat, primele consultări cu societatea civilă şi mediul de afaceri, anunţând public startul unui parteneriat social cu acestea. Scopul AIE – o guvernare transparentă, în interes naţional.

Că R. Moldova a fost guvernată în ultimii opt ani de un regim antinaţional, în esenţă, fanariot, ieşit de sub controlul societăţii, nu o mai neagă azi nimeni, cu excepţia, poate, a celor din PCRM, nici ei în totalitate. Că Voronin a desconsiderat societatea civilă, ca partener social, cu excepţia sosiilor clientelare aservite clanului, e şi asta un adevăr care nu mai cere dovezi.

Există, însă, şi alte două considerente, remarcate, ca şi primele, în cadrul aceloraşi consultări de luni de la Palat şi care dau mai multă explicaţie deciziei AIE de a merge pe ideea unei guvernări redimensionate: dezastrul economic şi social, cauzat de guvernarea calică şi frauduloasă a R. Moldova din ultimii ani, criza politică, care, deşi a fost dezamorsată de eşecul PCRM de a rupe rândurile AIE, mai lasă loc de incertitudini. Ostilităţile rămân. Starea de război nedeclarat persistă, fiind chiar alimentată artificial de brokerii comuniştilor, în special în mediul rural, prost informat. Comuniştii nu-şi ascund reticenţa faţă de noua orânduire politică şi ameninţă cu revanşarea. Nimic nou. E felul lor de a fi. Dacă vor sta cuminţi ori vor încerca să-şi facă de cap depinde, până la urmă, pe ce mâini vor intra de acum încolo structurile de forţă. Asta contează cel mai mult acum.

Reuniunea de luni face clare câteva lucruri. Unu: că AIE are nevoie de aliaţi şi că aceşti aliaţi nu pot fi oricine. Cu toată insistenţa oficialilor europeni şi presiunile din interior ale PCRM de a determina AIE să accepte dialogul şi compromisul în relaţiile cu «partidul comuniştilor», AIE rămâne pe poziţia guvernării fără comunişti. Doi: AIE insistă să dovedească, atât în interior cât şi în exterior, că e o forţă reprezentativă şi nicidecum o majoritate aritmetică, ameninţată de riscul desmembrării, după cum pretind lobby-ştii lui Voronin. Şi trei: că situaţia generală din republică, moralul şi psihicul societăţii, după opt ani de carcerărie comunistă, nu pot fi reabilitate decât prin efortul comun al celor care sunt în stare să facă ceva pentru un transfer real de putere de la vechea oligarhie comunisto-kgb-istă către noua orânduire politică. De aici şi apelul AIE la unitate, altfel spus, la mobilizare generală. Trebuie să recunoaştem că în cazul în care va reuşi, acesta va fi cel de-al doilea şi cel mai serios câştig de cauză pentru Alianţă, după cel din 29 iulie. Şi un mare avans pentru un alt mandat de guvernare.

Prin lansarea consultărilor cu mediul asociativ AIE încearcă să facă ceea ce nu a reuşit niciuna dintre guvernările de până la ea, indiferent din ce motive nu au făcut-o: n-au ştiut ori nu şi-au dorit. În anii 1990-1994 puterea şi societatea au fost, în principiu, una şi problema unui parteneriat deschis nici nu se punea; în plus, sectorul asociativ era în formare. După 1994, agrarienii au declarat boicot societăţii civile şi au negat-o total, fără să-i înţeleagă cel puţin menirea, lucru care a durat până în 2001, când Voronin, conştient de rostul clasei neguvernamentale, care devenise o forţă, a încercat să şi-o asume. Deşi invitaţia lui la colaborare a eşuat, Voronin n-a cedat, făcându-şi cale spre sectorul asociativ prin coruperea unor «directori de consilii» pe segmentele finanţatoare ale sectorului asociativ şi, paralel, prin crearea unor ONG-uri alternative, aşa cum a practicat-o şi în alte sfere. La ce bun? Pentru specularea parteneriatului cu sectorul asociativ în scopul atragerii şi spălării de fonduri străine, care au trecut de cifra milioanelor. De aici, probabil, şi scepticismul unor participanţi la consultările de luni cu premierul desemnat, V. Filat.

Va reuşi Alianţa să dea curs unui nou model de relaţie cu mediul asociativ? Depinde. Şi de V. Filat, dar şi de ceilalţi colegi de coaliţie, de condiţia lor morală şi de seriozitatea intenţiei. Cel puţin, societăţii civile de la noi nu i s-a oferit încă niciodată de după 1990 şansa să se manifeste plenar într-un proces de guvernare. Şi faptul că V. Filat remarca în finalul consultărilor că «acestea sunt doar un început în ceea ce urmează să facen cu toţii» lasă loc speranţelor că Alianţa, cel puţin la nivelul premierului desemnat, conştientizează complexitatea acestui act partenerial, deloc simplu, în care vor trebui să facă concesii şi unii, şi alţii. Respectând, şi nu speculând condiţia interesului naţional.

Petru Grozavu
petru.grozavu.zdg@gmail.com