Moartea din PMAN şi demisia procurorilor

Aţi observat? Cei loviţi cu picioarele în Piaţa Marii Adunări Naţionale (PMAN), în noaptea de 7 spre 8 aprilie, erau ghemuiţi pe asfalt, de parcă s-ar fi aflat în burta mamei, nenăscuţi încă. De departe, în ceaţa nopţii, corpurile lor încolăcite de durerea loviturilor poliţieneşti aminteau imaginile feţilor din uterele materne, care pot fi văzute pe ecrane, în timpul examenelor de ultrasonografie.

Iacob Gumeniţă şi alţii ca el loveau, parcă, în nişte prunci nenăscuţi. Aşa, cel puţin, vedeam eu acel episod din PMAN. Ghemuit, la început, Valeriu Boboc a întins picioarele atunci când şi-a dat sufletul. Aşa se moare, de obicei. De picioare a şi fost târât, tot de poliţişti, până la acel automobil „Niva”, de unde a fost aruncat sub estacada din curtea Spitalului de Urgenţă.

Imaginile demonstrate pe 1 aprilie şi, peste câteva zile, pe 5 aprilie, au lăsat multă tristeţe şi neîncredere peste atmosfera sărbătorilor de Paşti din acest an. De ce a fost nevoie de tocmai 11 luni, 3 săptămâni şi 3 zile ca să vedem, în sfârşit, cum şi ce s-a întâmplat în noaptea de 7 aprilie 2009?

Întuneric profund, un foc arzând în PMAN, tineri loviţi de demnitari înrăiţi… Nu există astăzi un documentar mai adecvat decât aceste imagini, făcute publice după multă tăcere indusă asupra acestui caz de oameni cu interese. Câteva minute de film au dezbrăcat ancheta şi au lăsat fără voce mai mulţi actuali funcţionari.

Rând pe rând, s-au ruinat baricadele în spatele cărora procurorii ascundeau „secretul” anchetei. Au păzit timp de un an acest „secret” şi, iată, a fost descoperit într-o singură clipă. Şi dacă e adevărat că procurorii deţineau aceste imagini încă din luna ianuarie, nu e târziu ca procurorul general să-şi dea demisia şi să-i ia după el pe toţi acei care, timp de un an, au mimat anchetarea crimelor din aprilie 2009.

Spunea procurorul general, cu vreo două săptămâni înainte de dezvăluirile făcute de preşedintele interimar, Mihai Ghimpu, că ar exista probe concludente despre ucigaşii lui Valeriu Boboc, nişte filmări, care ar trebui „curăţite”, cu mijloace speciale. „Nu are cine face acest lucru în R. Moldova”, explica procurorul. I-am propus atunci, naiva, serviciile unor colegi, care pot lucra cu imaginea. A invocat, desigur, „secretul” anchetei.

Secvenţele prezentate la 1 aprilie sunt brute, nu au fost „curăţite” prin metote şi cu mijloace speciale. Cel puţin 16 colaboratori de poliţie au fost identificaţi la prima vizionare. Alte nume au fost făcute publice pe 5 aprilie şi, minune, în consecinţă, un grup de poliţişti a şi fost suspedat din funcţie. A fost posibilă şi reţinerea unui colaborator CGP, suspectat de faptul că de la lovitura sa ar fi murit Valeriu Boboc. Martori oculari ai acelui masacru spun că ar exista mai mulţi ucigaşi, iar procurorii nu mai neagă acest lucru.

Am fost ieri în PMAN. Pe locul morţii lui Valeriu Boboc era oficiat un serviciu divin. Mă gândeam că, la acea oră, acum un an, mai avea ceva timp de trăit. Locul, împânzit cu flori vii, părea neatins de roţile maşinilor. Pe asfalt, dacă închideai ochii, vedeai corpul ghemuit al lui Valeriu Boboc. Exact ca în burta mamei, pe 5 mai 1985, înainte de a se naşte.

P.S. Primarul general de Chişinău a acceptat iniţiativa ZdG de a însemna locul în care a fost omorât Valeriu Boboc, astfel încât unităţile de transport care traversează PMAN să-l ocolească.

Aneta Grosu, aneta.grosu.zdg@gmail.com