Mixaj de slogan şi imagine în arta politică

257-protivÎn lucrările artiştilor vizuali sovietici marginalizaţi din perioada apusului URSS se simte o puternică tendinţă de a folosi componente verbale, de parcă imaginea neînsoţită de text nu mai era suficientă pentru exprimarea ideilor d-lor. Bunăoară, Anatoli Osmolovski, unul dintre cele mai radicale personaje din generaţia nouăzecistă de artişti ruşi, a pus la cale împreună cu grupul «Эти» (din rusă – aceştia, dar e şi un acronim pentru «Exproprierea Teritoriilor Artei») o serie de acţiuni înfăptuite ziua în amiaza mare chiar în inima Moscovei – Piaţa Roşie.

Iată două dintre cele mai provocatoare: plasarea pe Mausoleu, chiar deasupra inscripţiei Lenin, a unei lozinci pe care scria «Împotriva tuturor» şi alcătuirea literelor ruseşti «Х», «У» şi «Й» din corpurile băieţilor din grup pe caldarâmul Pieţei. Ambele acţiuni s-au încheiat cu intervenţia miliţiei moscovite şi arestarea făptaşilor.

Interesul reînnoit pentru combinarea vizualului cu verbalul în obiectele de artă făurite în acea perioadă şi pentru formatul lozincii în genere a fost, probabil, inspirat şi de către fondatorii sotz-artului, Komar şi Melamid, care au început la un moment dat să picteze lozinci în spirit socialist, pe care le semnau cu numele lor şi ieşeau apoi cu ele la demonstraţii. Dat fiind faptul că lozincile păreau suficient de potrivite, oficialii ori nu se prindeau, ori se făceau că nu se prind de ironia ascunsă în ele. În 1993 Osmolovski este curatorul unei expoziţii inaugurate la Minsk şi intitulate «Războiul continuă…». Printre lucrările expuse este şi o lozincă semnată de A. Nikolaev, cred, care zice în rusă: «Comunismul nu poate exista». Sloganul, ca formă de exprimare, se înrădăcinase puternic în subconştientul omului sovietic. Indispensabil propagandei de stat, acesta era observat, practic, peste tot. Nu e de mirare că devenise una dintre jucăriile preferate ale artiştilor tranziţiei.

Osmolovski a încercat să sublinieze această înrădăcinare a sloganelor printr-o acţiune în miezul căreia a plasat trei gheparzi vii (prezentaţi ca şi leoparzi de luptă). Felinele puteau fi urmărite cum se plimbau prin galerie, separate de spectatori printr-o plasă. Lucrarea era intitulată «Leoparzii răzbat în templu». Pe peretele alb din spatele gheparzilor erau agăţate trei portrete: Maiakovski (prieten cu Stalin), Marinetti (prieten cu Mussolini) şi Breton (prieten cu Maiakovski şi Marinetti) – trei scriitori-leoparzi, care au pătruns prădător în cultura universală. Deasupra fiecărei fotografii era câte o placardă – una roşie, una în dungi verticale roş-negre şi una neagră. Lipsa sloganelor l-a făcut, totuşi, pe un reporter prezent la faţa locului să afirme că «tablouri nu au fost».

Foarte recent, tehnica sloganelor a fost preluată şi de unii artişti vestici, precum cei din grupul francez CLAIRE FONTAINE. Zic preluată pentru că, deşi preferă să-şi scrie sloganele în neoane sclipitoare, multe dintre lucrările lor sunt în limba rusă. Iată câteva afirmaţii renumite semnate de ei: «Capitalismul ucide», «GREVĂ», «Distrugerea te întinereşte». Limba rusă a fost parcă special preparată, şlefuită de generaţii de politruci, ca în ea să fie posibilă elaborarea celor mai elegante slogane combative. În alte limbi acestea nu mai au nicio forţă. În Vest, nimănui nu-i mai pasă de retorica revoluţionar-combativă.

«Distrugerea te întinereşte» mi-a adus aminte de cei patru flăcăi cucuieţi de la Liceul “Gh. Asachi”, Sergiu, Tudor, Andrei şi Vitalie, care au îndrăznit să intervină în 2006 în impunătorul panou albastru pe care era scris cu litere vizibile de la o poştă: «Liceul moldo-francez Gh. Asachi», înlocuind «moldo» cu «român» – un caz interesant de «artă politică». Sunt curios ce vor face după ce-şi vor termina studiile. Va alege oare cineva dintre ei calea artelor frumoase sau vor deveni cu toţii activişti politici? În orice caz, numele lor au ajuns deja să fie scrise pe placarde şi fâlfâite deasupra capetelor în timpul unor manifestări stradale, organizate, se pare, în Braşov.

Un caz spectaculos de artă politică, în care au fost combinate elemente de artă vizuală cu modalitatea verbală, îi aparţine taşlicencei Varvara Zingan, care deja de 4 ani vine în faţa Parlamentului cu diverse panouri dens înşirate cu text roşu, în care spune povestea arestării fiului ei şi cere respectarea drepturilor acestuia. Totul însă pare în zadar. Poliţia, desigur, n-o prea place. Iată ce-i relata Varvara Zingan Anastasiei Nani de la ZdG, în iulie 2005 (aici textul integral: www.zdg.md/48/investigatii/): “6 poliţişti mă forţau să urc în automobil. Strigam, ceream ajutor, iar ei mă loveau în picioare. Persoanele pe care le-am rugat să mă ajute, cu toate ca le era frică, le spuneau poliţiştilor să mă lase în pace. După un timp, mi-au dat drumul. Picioarele mele sunt numai răni şi vânătăi. Nu vreau să merg la spital. Nu vreau să le fac probleme, pentru că acesta e serviciul lor. (!) Eu nu sunt nebună. Vreau dreptate…” Se pare că poliţiştii erau însărcinaţi de către superiorii lor să ducă femeia la casa de nebuni. (Şi lui Anatol Mătăsaru i se tot arată cu degetul spre această instituţie. Se pare că zilele astea trebuie să aibă loc o examinare a sa de către o comisie de psihiatri, la cererea procurorilor care se ocupă de cazul dat.)

Panourile lucrate cu atâta migală de dna Zingan pot fi lejer catalogate şi prezentate într-o expoziţie din sălile unui muzeu de artă contemporană. De fapt, pentru forţa înviorătoare cu care a tot animat Chişinăul în ultimii ani, Varvara Zingan merită cu certitudine un premiu special din partea oraşului! Dacă nu, să fie, barem, păzită! Să nu i se mai fure pancardele, precum i s-a întâmplat vara trecută! Consider că lucrările Dumneaei au o valoare artistică mai mare decât, să zicem, copia nr. III chişinăuiană a lupei capitoline, proaspăt instalată în faţa Muzeului Naţional.

Dacă tot ne aflăm la capitolul şterpelirilor, anunţam acum câteva săptămâni instalarea în parcul din centrul oraşului a 13 pancarde albe, pe care erau tipărite cu litere negre definiţii ale artei. Când veni vremea ca pancardele să fie scoase, curatorii evenimentului au descoperit că două dintre ele au dispărut. Cineva a furat sloganele «ALMU ZUPIG OABNWPL WHRF» şi «Arta face realitatea imposibilă». Faptul a fost interpretat oarecum curios de către organizatori: mi-au spus că consideră această pierdere drept o intervenţie artistică! E foarte incitant să crezi că cineva a fost atât de fascinat de aceste două postere, încât nu s-a putut abţine să şi le însuşească! Coţcarii, oricine ar fi fost, s-au implicat cum nu se poate mai direct în proiect! Deşi nimeni nu e supărat, totuşi, dacă cineva deţine informaţii despre aceste două placarde sau doreşte să le returneze organizatorilor, vă rog să ne anunţaţi la redacţie. Informaţiile autentice vor fi recompensate cu abonamente la ZdG.

Teodor AJDER, psiholog


Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

14 comentarii

  1. Stefanita

    Din istoria tricolorului

    În cele ce urmează voi aminti că nivelul şi forma de reprezentare simbolică a unui popor cunoaşte o sumedenie de mijloace în care se poate înfăţişa, fiecare cu criteriile şi specificul său, precum, într-o ordine verticală, sau orizontală, sunt: steagul, drapelul, stindardul, fanionul, prapurul, pavilionul, apoi stema, gherbul, herbul, blazonul, ecusonul, efigia, emblema, marca, sigiliul, ştampila, respesctiv medalia, decoraţia, insigna, inelul, medalionul, diadema, coroana, cordonul, eghileţii, epoleţii, panaşul, armele, stela, diploma, placheta, tabula, icoana, pana de aur etc.

    Fiecare dintre acestea are un istoric al formei şi ţine de o ştiinţă rece, care normează structura şi practicarea lor, precum vexillologia (pentru steaguri), heraldica (pentru steme), sfragistica (pentru sigilii), medalistica (pentru medalii şi decoraţii), diplomatica sau numismatica. Respectiv s-au creat instituţii internaţionale de înregistrare, precum Oficiul pentru blazoane de la Londra, care încearcă formarea unei evidenţe universale, cu două scopuri: evitarea suprapunerilor fie şi numai întâmplătoare, deci uzul comun fără semnificaţie al unor simboluri, respectiv evitarea încălcării unor reguli care sunt specifice heraldicii, sfragisticii, ori altor ştiinţe, adică crearea şi uzul unor simboluri corecte din punct de vedere ştiinţific. De aici rezultă speranţa unei aprofundate elaborări a intenţiei de reprezentare simbolică, şi lămurirea prealabilă a lucrurilor, de pildă dacă se doreşte un steag naţional, sau un steag de naţionalitate, un steag bisericesc, sau un stindard de frăţietate, o stemă heraldică, sau una iconografică, etc.
    Voi mai aminti că pentru un grup etnic, pentru o naţionalitate se pretează stindardul, care derivă dintr-o practică antică şi mai ales romană şi care este prin excelenţă un simbol de înfrăţire, de unitate în grup.

    Istoria steagului tricolor la români, format din culorile roşu, galben şi albastru are o bibliografie foarte bogată, în care argumentele mitologice, afective şi cele documentare se împletesc într-un traseu, care nu este uşor de luminat şi clarificat.
    Ca semnificaţie, cele trei culori în ansamblul lor simplifică şi reprezintă curcubeul, deci tricolorul românesc poate fi înţeles ca preluarea unui mesaj ceresc, în care aceste culori sunt definitorii şi însărcinează neamul românesc să fie pe pământ un neam creştin, purtând în sine un mesaj al Dumnezeirii, precum atât de clar a exprimat poetul Vasile Alecsandri la 1878 în “Cântecul gintei latine”, cu care a câştigat concursul interlatin de la Montpellier. Citez ultimele două strofe:

    “Şi-n ceasul sfânt al judecăţii
    Când faţă-n cer cu Domnul Sfânt
    Latina gintă a fi întrebată:
    – Ce au făcut pe acest pământ?
    Ea va răspunde sus şi tare:
    O! Doamne! În lume cât am stat
    În ochii ei plini de admirare
    Pe Tine te-am reprezentat!”

    Recent a apărut o nouă lucrare, “Tricolorul românesc”, de patru autori, Dr. Adina Berciu-Drăghicescu, Dr. G.D. Iscru, Tiberiu Velter şi Aurel David, la Editura Sigma din Bucureşti (1995), în care se avansează ipoteza că steagul tricolor se regăsea la daci în culorile stindardului (signum) sub forma unui balaur zburător cu cap de lup, confecţionat din lemn, ori metal, şi stofă colorată.

    Acesta era un simbol ce se dovedeşte activ la întregul neam tracic, care stătea “Sub semnul lupului”. Imaginea lui a rămas pe Columna lui Traian de la Roma şi vom putea şti exact culorile acestui stindard când vor da rezultate studiile unui grup de savanţi italieni, care încearcă restaurarea culorilor iniţiale ale Comunei, prin regăsirea lor în memoria marmorei şi aducerea la suprafaţă cu mijloacele sofisticate ale cercetării nucleare.

    Acest stindard a fost conservat şi utilizat în secolele următoare, în special pentru legiunile care s-au format din luptătorii daci angajaţi în slujba Romei. Dintre acestea, se disting Cohorta “Augusta Dacorum” şi Cohorta “Aurelia Dacorum”, care au avut reşedinţa în Pannonia, de unde Cetatea “Aquincum” (viitoare Buda veche) a moştenit în stema sa culorile roşu, galben şi albastru, regăsibile în steagul tricolor al Budapestei de azi.

    Teoria este cât se poate de curajoasă, dar nu este pentru prima dată când se susţine. La 1851 J.F. Neigebauer, în lucrarea “Dacien aus der Uberresten des Klassichen Alterthums mit besonderer Rucksicht auf Siebenburgen. Topographische Zusamengestellt” afirma că tricolorul românesc este o moştenire din timpul Daciei Traiane. La acestea, în 1976, Dr. Marius Bizerea adaugă argumente din secolul al VI-lea, după documente găsite în Biblioteca Vaticanului. Astfel, Domnia sa arată că în Novella XI din 14 aprilie 553 a Împăratului Justinian sunt descrise stemele teritoriilor supuse Episcopiei Justinian Prima. Între acestea, şi stema Daciei transdanubiene, care este descrisă astfel:

    Ex parte dextra, in prima divisione, scutum rubrum, in cuius medis videtur turris, significans utramque Daciam, in secunda divisione, scutum coelesti, cum (signum) tribus Burris, quarum duae e lateribus albae sunt, media vero aurea.

    Şi în traducerea Dr. Marius Bizerea: “Din partea dreaptă, în prima diviziune (un) scut roşu în mijlocul căruia sunt văzute turnuri însemnând Dacia de dincolo (=Dacia Traiană ), în a doua diviziune scut ceresc (albasru= de culoarea cerului) cu semnele tribului burrilor, ale căror două laturi sunt albe, iar mijlocul auriu.”

    Preponderenţa culorilor din această stemă este limpede roşu în dreapta, auriu la mijloc albastru în stânga şi poate fi o continuare în stemă a culorilor din stindardul traco-dacic al balaurului cu cap de lup, care a fost folosit în Europa centrală, până în Evul Mediu ca steag de luptă, inclusiv pe timpul celor “zece regi”, care au stăpânit Pannonia după trecerea hunilor şi până la venirea ungurilor.

    În continuare, de-a lungul Evului Mediu, se poate observa la români o îndelungată tradiţie a utilizării culorilor tricolore: “rămase moştenire de la Imperiul roman” după cum spunea George Bariţiu pe la 1890. Se vede această tradiţie în steagul din jocul căluşarilor, de moştenire daco-romană, în blazonul Dragoşeştilor din Maramureş, în costumul militar românesc, cum apare în “Cronica pictată de la Viena”, precum şi în ţesături, în manuscrise, sau pictura bisericească murală, pătrunzând treptat, înspre epoca modernă, către însemnele suveranităţii.

    Primul steag românesc cu tricolor este acela al Adunării Norodului de la 1821, sub conducerea lui Tudor Vladimirescu. Urmează apoi steagurile tricolore cerute de Domnitorul Al. D. Ghica şi date de Sultan pentru corăbiile româneşti şi pentru cele trei regimente ale noii armate române. Acestea au şi fost înmânate la 1834.

    Oficializarea definitivă a tricolorului românesc se produce în evenimentele de la 1848, după ce a fost cultivat în Societatea “Frăţia” ca steag de reprezentare. Cea dintâi ştire provine din presa de la Paris, unde un grup de tineri moldo-români au mers la Guvernul provizoriu, victorios în februarie, ca să prezinte felicitări, fluturînd “steagul naţional cu culorile albastru, auriu, roşu, ca semn al unirii moldovenilor cu muntenii”.
    Aici era ceva, căci se putea simboliza unirea românilor prin unirea unor culori, deoarece multă vreme steagurile unor domnitori moldoveni au fost de fond roşu, cele muntene de fond auriu şi cele transilvane au utilizat fond albastru. Încât tricolorul astfel alcătuit de tinerii români care studiau la Paris putea simboliza cromatic ideea de unire, sau măcar ideea de identitate a unei comunităţi etnice.
    Steagul tricolor a fost prezent şi la Blaj, după relatarea lui George Sion, dar cu benzi orizontale şi cu alb în loc de galben, deci roşu-alb-albastru, probabil dintr-o influenţă franceză a momentului revoluţionar, însă având scris cu litere aurii dominante: VIRTUTEA ROMANĂ REÎNVIATĂ

    Cu toată prudenţa, ca steagul să nu fie tricolor cu totul, ca la românii din Muntenia, totuşi s-a făcut cercetare de către autorităţi, sub acuzaţia că steagul arborat în Blaj la adunarea din3/15 mai 1848 ar fi fost un steag rusesc, adus de către episcopul Andrei Şaguna de la Mitropolitul din Karlovitz, adica o provocare.

    Pentru a încheia aceste note, mai amintesc că în contextul mişcării revoluţionare, care izbuneşte la Bucureşti, Guvernul Provizoriu dă Decretul nr. 1/din 14 iunie 1848, prin care în primul său act de decizie publică întăreşte o tradiţie, dispunând: “Steagul naţional va avea trei culori: albastru, galben roşu”. De atunci, aşa a rămas, decât că benzile utilizate orizontal ulterior s-au dispus vertical. Dar şi acesta a fost un drum. De pildă, pictura lui Costache Petrescu “Grup de manifestanţi la 1848” ca şi fotografiile de la Alba Iulia, de la 1 decembrie 1918, prezintă tricolorul românesc cu benzi orizontale, deşi în România se trecuse la benzi verticale, prin Decretul regal din 1898 şi aşa a rămas până în zilele noastre.

    Pentru discuţia acum pornită între românii din Ungaria, despre însemnele şi simbolurile care să-i identifice, voi aminti că ea nu este nouă. De pildă, deputaţii români din Parlamentul de la 1865-1866 cereau astfel: “Naţiunea română să aibă în marca Ardealului însemnele sale, un vultur stând pe o stâncă de piatră cu crucea în gură şi să-şi aibă culorile sale, vânăt, roşu, şi galben, sigiliul şi steagul său.” Ceea ce, însă, nu s-a cuprins în legea naţionalităţilor din 1868, sub nici o formulare, atunci, sau mai târziu. Cât priveşte semnificaţia vexillologică a culturilor din tricolorul românesc, aceasta este cea în general acceptată şi utilizată în ştiinţa steagurilor astfel:

    l. Albastru (mai azuriu în varianta moldovenească): Reprezintă cerul şi aerul, cel mai nobil element după foc, simbolizând buna credinţă şi principiul vieţii ca dar divin.

    2. Galben: (auriu): Simbolul bogăţiei şi a puterii de regenerare a omului şi a naturii, rodită şi gospodărită de blândeţea lui Dumnezeu, care din lume îşi face aureolă şi o luminează autarhic cu mintea sa.

    3. Roşu: Simbolul de distincţie a regalitaţii basileice, a măririi, îndrăznelii şi singurătăţii în măreţie şi decizie. Dacă luăm în seamă că roşul este culoarea princiară prin excelenţă, înseamnă că se poate figura tricolorul românesc, printr-o triplă reprezentare a sensului său: cerul, pământul şi omul.

    STEAGUL TRICOLOR A FOST SI RAMANE SIMBOLUL DISTINCTIV SI MANDRIA ROMANILOR DE PRETUTINDENI.

    Doamnelor,domnisoarelor si domnilor sa ascultam impreuna IMNUL “TREI CULORI” compus de un mandru fiu al Moldovei-Ciprian Porumbescu ,intru cinstirea drapelului natiunii noastre .

    http://www.youtube.com/watch?v=t0pttRqKtqQ

  2. T. Ajder

    Salut Stefanita,
    Ai postat un comentariu interesant, totusi, eu ma refeream la un altfel de demers public – de tip contestatar.
    Iata inca cateva exemple recente “locale” ale acestui gen>
    1. panoul (semnat de Anatol Matasaru) purtat la marsul de ziua politiei – Opriti teroarea politieneasca – de fapt, a fost purtat si mai devreme, la un miting de protest impotriva violentei politiei de acum un an;
    2. Alt ex. panourile folosite de Oleg Brega la pichetele sale din fata ambasadelor Romainiei, Moldovei si a Rusiei din Polonia, despre care, se pare ca a scris doar ziarul Comunist:
    aici ai textul tradus in romaneste:
    http://www.curaj.net/?p=3127
    3. Se mai pot cita si pancardele scrise de Stanislav Ivanitza, pomenite in interviul pe care l-a dat ZdG aici:
    http://www.zdg.md/exclusiv/ivanita-vs-gumenita

    2 si 3 desi sunt exemple interesante de activism social, mi se par cumva ambigue.
    Daca O. Brega, zice ca ce a facut in Polonia a fost un “proTEST”, un experiment, care, in opinia mea, adaugat fiind la contextul f. cromatic al activitatilor sale din Moldova, in cadrul Hyde Parkului si nu doar, poate fi citit/interpretat cu o anumita coerenta, apoi modalitatea folosita de Ivanitza – plancardele lui au fost purtate de doi betivi, pe care i-a cinstit cu tulburel pentru curaj, nu-mi prea place. De le-ar fi daruit carti, sau, mai stiu eu, abonamente la ZdG, ar fi fost altceva, dar tulburelul… hmmm…
    Activismul lui S. Ivanitya este un fenomen f. intrigant si merita sa fie discutat mai pe larg.

    p.s. Mie personal nu-mi place semnificatiea tricolorului pe care ne-o prezinti. Mai ales a rosului: Simbolul de distincţie a regalitaţii basileice, a măririi, îndrăznelii şi singurătăţii în măreţie şi decizie. Mi se pare absurda. Nu o pot accepta.

    De altfel, dacii nu erau crestini. De unde atat “divin” in tricolor? daca e sa acceptam teza celor 4 autori pe care ne-o expui? Sau e vorba de o zeitate pagana??? Afirma ei oare ca tricolorul e un simbol pagan?

    p.p.s. Porumbescu, nu e chiar basarabean getbeget, ci un leah romanizat, nascut – Cyprian Gołęmbiowski, desigur, asta nu-i reduce deloc din meritele sale artistice! Nu stiu de ce si-a schimbat numele de familie. Poate si din cauza etnocentrizmului romanesc??? Este o tema interesanta pentru o teza de master.
    Trebuie sa recunosc ca a ales varianta cea mai potrivita. Hulubescu ar fi fost mai putin reusit, sau, bunoara, Gogoşescu. In Bucovina, ca si actualmente in Basarabia, se foloseste mai mult “hulub” pentru porumbel. Iar in sudul Basarabiei se foloseste gogoş în loc porumbel. Din spusele catorva prieteni bucuresteni, hulub nu are nici un sens pentru ei, iar gogos poate inseamna cocon, minciuna, prajitura, dar niciodata porumbel.

    Sanatate si la multi ani!

  3. Stefanita

    Ajder,iti voi raspunde peste cateva zile,Aici la noi e Sf.Stefan,patronul meu sfant ortodox,abia am venit de la Biserica si nu pot sta mult la discutii.Eu din data de 6 aprilie sunt moldovean,asa cum a fost maritul domn Stfan si slavitul lui nepot dupa care mi-au dat numele nashii mei moldoveni basarabeni ,adica romani ca si noi.Ne mai auzim dupa ce ne revenim din sprituri si mancaruri grele !Va imbratisez pe toti,frati ai mei de departe si va urez Multi ANI cu fericire si UNIRE…

  4. Florian Geyer

    Draga Stefanita,
    In primul rand, LA MULTI ANI si sa-TI dea Domnul DUMNEZEU tot ceea ce este mai bun pe lumea asta! Si, ca un mic cadou din partea mea, SA DANSAM CAT MAI CURAND HORA UNIRII IN CHISINAU SI CERNAUTI!
    CU STIMA,
    FLORIA GEYER

  5. Stefanita

    Ajder,acum am putin timp sa-ti raspund …
    Marele compozitor si patriot roman Ciprian Porumbescu,nu a fost basarabean asa cum spui tu,ci bucovinean ,nascut la Sipotele Sucevei in familia unui preot ortodox ,Iraclie Golembiowski,ajuns staret al manastirii Putna.
    Numele de familie este polonez iar din transpunerea sa in romaneste rezulta -Porumbescu.(“gołąb” – pronunţat “gouomb” – înseamnă în poloneză “porumbel”).
    Ciprian a purtat o vreme numele Golembiowski-Porumbescu si ceva mai tarziu-Porumbescu.La fel si tatal sau parintele Iraclie ,devenit staretul Iraclie Porumbescu .
    Polonezii sunt catolici nu ortodocsi ,iar tatal sau a fost si staret al Manastirii Putnei,ctitoria marelui Stefan Voievod .
    Numele nu da intotdeauna nationalitatea.
    Voronin e rus ,sau e un moldovean cu nume de rus ?
    Daca ai vedea cati romani Iuhas {Ciobanu in maghiara}sau Almaş {Almás = Meraru ,cel care cultivă sau vinde mere) traiesc in Transilvania.
    Daca vorbim de marele patriot si contemporan cu Eminescu ,compozitorul Ciprian Porumbescu,atunci nu avem cum sa-l socotim altfel decat ROMAN .
    Daca ai avea curiozitatea ai afla ca si pe Eminescu il revendica mai multe neamuri{sarbi,rusi,turci s.a} ,el fiind EMINOVICI si mai tarziu Eminescu..
    Cu toate acestea,eu nu cunosc romani mai desavarsiti si mai patrioti decat Eminescu sau Ciprian Porumbescu…
    Bucurestenii care ti-au spus ca nu au auzit de hulubi-hulubarie, nu stiu romaneste.
    Gagos nu stiu ce inseamna ,dar stiu ce sunt gogosile viermilor de matase in care se dezvolta crisalidele acelor viermi{Bombyx Mori},inainte de influturare,de asta am auzit dar nu vad legatura cu subiectul nostru..

    Cat despre simbolistica steagului nostru tricolor romanesc,iti place sau nu ,semnificatia culorilor este data de stiinta simbolisticii steagurilor care este o ştiinţă rece care normează structura şi practicarea lor, si care se numeste vexillologia

    In cazul stemelor avem heraldica , sfragistica ,pentru sigilii- medalistica ,iar pentru medalii şi decoraţii, diplomatica sau numismatica.
    S-au creat si instituţii internaţionale de înregistrare,si exista savanti specializati in simboluri .In Romania un mare specialist heraldist a fost Dan Cernovodeanu.
    Dacii nu erau crestini dar au fost monoteisti,credeau intr-o singura divinitate -Zamolxis.
    Aceasta este explicatia cea mai plauzibila a usurintei cu care s-au crestinat .
    In privinta sacralitatii drapelului de lupta ,nu vad vreo dificultate in metamorfoza unor simboluri antice necrestine in simboluri crestine .
    Religia crestina abunda in simboluri care isi au radacinile in credinte precrestine.
    Iti pot da o multime de exemple ,sau le poti afla citindu-l pe savantul roman Mircea Eliade ,unul din marii specialisti ai lumii in istoria comparata a religiilor.
    Daca vrei sa ne amuzam,Eliade sau Heliade este un nume…grecesc.
    Mircea Eliade insa a fost un roman foarte mandru de romanitatea sa ,provenit dintr-o familie de romani …
    VA UREZ TUTUROR SARBATORI FERICITE PLINE DE BUCURII SUFLETESTI !

  6. Stefanita

    Tot pentru Ajder,o istorie scurta ,dar interesanta cred eu ,a drapelului Republicii Democratice Moldovenesti de la 1917.

    Drapelul Republicii Democratice Moldoveneşti
    Utilizare Civil and state flag.
    Proporţii 2:3
    Adoptat 1917
    Desen Tricolor roşu-galben-albastru cu benzile de lăţime egală dispuse orizontal şi stema republicii în centrul fâşiei galbene.

    Drapelele Republicii Democratice Moldoveneşti (1917-1918) sunt tricolore cu amplasarea culorilor albastru, galben, roşu orizontal. Drapelul Republicii are pe cîmpul albastru inscripţia „Republica Democratică Moldovenească şi independentă” şi stema plasată la mijloc în cîmpul galben. Drapelul Sfatului Ţării are pe cîmpul albastru inscripţia” Sfatul Ţării ” şi stema plasată la mijloc peste galben şi roşu.

    Drapelele de luptă ale republicii au fost confecţionate „cu câteva săptămâni înainte de 6 decembrie 1917, când s-a făcut parada ostaşilor moldoveni din Basarabia”. Acestea erau tot tricolore, având scris pe o parte, cu fir argintiu, regimentul, iar pe cealaltă, pe toată întinderea steagului, literele „R M”.

    Heraldistul Paul Gore redactase în mai 1917 un studiu în limba rusă intitulat „Culorile naţionale ale românilor din Basarabia”, care îşi propunea să demonstreze că basarabenii trebuie să utilizeze în mod firesc tricolorul românesc:

    „E nevoie de o anumită stimă faţă de trecutul naţional şi doar de puţin curaj pentru a-ţi apăra drepturile naţionale legale.
    Nu insist de loc ca drapelul nostru naţional compus din trei fâşii colorate albastru galben şi roşu să aibă aceste fâşii aranjate vertical. Fie ca aceste fâşii în ordinea indicată să fie orizontale.
    Dar culorile şi consecutivitatea lor trebuie să le păstrăm, mai ales, că toate aceste trei culori sunt şi în Stema Basarabiei, care reprezintă, dacă eliminăm bordura din culorile Imperiului, stema antică exactă a Principatului Moldovei şi, se ştie că, drapelele trebuie alcătuite conform regulilor exacte ale heraldicii, potrivit culorilor câmpului şi emblemelor stemelor corespunzătoare.”
    Din această perspectivă, heraldistul Silviu Andrieş-Tabac îl consideră pe Gore drept autor moral al drapelului Republicii Democratice Moldoveneşti

  7. Stefanita

    Vexilologia (alternativ vexilogia) este domeniul care se ocupă cu studierea scolastică a steagurilor. Termenul a fost pentru prima dată folosit de către Dr. Whitney Smith din Statele Unite ale Americii, în 1958, autor a multor articole, studii şi cărţi pe această temă. A fost considerată pentru mult timp ca fiind o subdiciplină a heraldicii, şi este încă astfel considerată ocazional; de asemenea este considerată ca o ramură a semioticii.

    Vexilologia este definită formal ca fiind “creaţia şi dezvoltarea de cunoştinţe despre steaguri de toate tipurile, formele şi funcţiile şi a teoriilor ştiinţifice şi principiilor bazate pe aceste cunoştinţe.

    Orice persoană care studiază steaguri este un/o vexilolog(ă), iar cineva care concepe steaguri este numit un/o vexilolograf(ă).

    Cuvântul vexilologie este un cuvânt compus, generat fiind de latinescul vexillum şi completat cu sufixul –ologie, care înseamnă studiul a. Vexillum a fost un gen particular de steag utilizat de legiunile romane în timpul existenţei Republicii Romane şi a Imperiului Roman. Spre deosebire de steagurile moderne, care sunt suspendate de un catarg vertical, vexillum-urile (vexilla, plural în latină), steaguri de formă pătrată, erau ataşate de o bară orizontală, care la rândul său erau ataşate de lănci.

    Vexilologii sunt activi în numeroase asociaţii naţionale şi regionale care fac parte din Federaţia Internaţională a Asociaţiilor de Vexilologie, FIAV (denumirea acesteia în franceză este Fédération internationale des associations vexillologiques).
    O dată la doi ani, FIAV organizează Congresul Internaţional de Vexiloogie. Activitatea vexilologiştilor utilizatori ai Internetului este axată pe website-ul Flags of the World .

  8. Mihai Românul

    Salut Florian,

    Mi-a placut foarte mult comentariul tău legat de Hora Unirii şi de abia aştept şi eu să particip la acest eveniment.

    Până una alta, am asigurări de la Studioul care a produs filmul “The Soviet Story” că vom avea versiunea oficială în limba română în jur de 1 Ianuarie 2010.

    Sunt în discuţii cu ei de mai multă vreme la acest subiect. De o săptămână a început producţia noii ediţii care conţine un număr de limbi străine în plus, printre care şi Limba Română.

    Va trebui să ajutăm la răspândirea acestui material în casele românilor basarabeni pentru a le deschide ochii celor care încă mai sunt amăgiţi de minciunile ocupantului.

    Doamne Ajută şi un An Nou Fericit tuturor!

    Cu bine,
    Mihai Românul

  9. Florian Geyer

    Mihai,
    Versiunea romaneasca a Povestii Sovietelor exista deja, pe diverse torrente. Chiar eu l-am uploadat de torrents.md.
    In alta ordine de ideii, LA MULTI ANI, UN AN NOU BUN, PLIN DE IMPLINIRI SI DUMNEZEU SA NE AJUTE, PENTRU INDEPLINIREA VISURILOR NOASTRE!
    Cu bine,
    Florian

  10. Mihai Românul

    Aşa este Florian! Tu m-ai invitat pe torrentsmd.com ca să-l pot viziona, inclusiv cu traducerea în limba română.

    Totuşi, faptul că studioul din New York va scoate o a doua ediţie care să conţină traducere în limba română mi se pare un pas înainte.

    De asemenea calitatea DVD este un plus.

    Abia aştept să am acest DVD în casă şi să mai vizionez odată filmul.

    Am solicitat ca şi dialogul din celelalte limbi incluse în film (rusă şi/sau ucraineană) să fie tradus în limba română. Dacă îmi aduc bine aminte, pe traducerea în limba română care circulă neoficial pe internet numai dialogul în limba engleză este tradus.

    În rest Doamne Ajută şi UN AN PLIN DE DEMNITATE NAŢIONALĂ!

    Aştept întoarcerea Basarabiei la trupul ţării.

    Cu bine,
    Mihai

  11. Stefanita

    Un articol care ar trebui citit de toti moldovenii.In tara din Europa in care cetatenii traiesc cel mai prost,R.Moldova ,beizadeaua Oleg Voronin,fiul tovarasului general de militie sovietica Vladimir nu mai stie pe ce sa cheltuiasca lunar milioane de dolari.Asta in timp ce batranii care voteaza comunistii mor din lipsa de medicamente si hrana…
    Iata articolul si …votati Partidul Comunist !:
    “„Bietul Oleg” aruncă milioane pentru „Bulgari” şi „Vouitton”
    Departamentul Investigaţii TIMPUL

    După publicarea, vineri, a investigaţiei „Oleg Voronin, un („biet”) copil de milioane (de dolari)” – în care arătam că fiului comunistului nr. 1 al R. Moldova toacă, lunar, sute de mii de lei – mai mulţi cititori ne-au telefonat cu rugămintea de a publica integral descifrarea plăţilor de pe cardurile bancare ale acestuia. Înşiruite cu scris mărunt pe 19 pagini A4, descifrările cu pricina acoperă o perioadă de 16 luni (22 ianuarie 2008 – 29 mai 2009) şi fac dovada unor cheltuieli de peste opt milioane de dolari, efectuate de către fiul preşedintelui celei mai sărace ţări din Europa. Haideţi să vedem pe ce anume a cheltuit banii „bietul copil”.

    Aşadar, precum menţionam anterior, geografia călătoriilor „bietului Oleg” cuprinde o bună parte a globului pământesc: Baden-Baden, Cipru, Viena, Frankfurt, Hamburg, Munchen, Paris, Austria, Londra, Moscova, Geneva, Oslo, Odesa, Gaggen Bad, Roma, Dubai… La fel de diversă e şi „geografia” produselor pentru care s-a plătit – cam 1140 în 16 luni, conform descifrărilor – acestea făcând parte din cele mai celebre şi scumpe branduri ale lumii.

    Alături de reţele hoteliere ca „Ritz”, „Plaza” sau „Kempinski”, în listă apar nume de creatori de modă şi bijuterii pe care nici mulţi occidentali, nici în perioada reducerilor, nu şi le pot permite… Într-o singură zi de 9 ianuarie 2008, bunăoară, Oleg Voronin a lăsat 1.040.764 de lei la „Oro Vitcenza” – unul dintre cele mai importante magazine de bijuterii din Cipru, cunoscut inclusiv pentru replicile la celebrele creaţii ale lui Faberge -, şi, de două ori câte 104.366 lei, la „Michalis Diamond Galles” de pe aceeaşi insulă – o galerie unde se găsesc cele mai fine bijuterii şi ceasuri, din aur şi diamante.

    Magazinele de bijuterii apar cu regularitate pe „harta cheltuielilor” lui Oleg, la fel precum apar aici parfumerii (cu câte 25-35 de mii de lei per vizită), diverse clinici europene şi cabinete dentare din Baden-Baden (cu 336.781 lei plătiţi la 22 ianuarie 2008 sau 264.219 lei – la 9 aprilie 2008), celebrele Galerii Lafayette din Paris şi zeci de buticuri ale unor faimoşi creatori de modă: Versace, Brioni, Prada, Roberto Cavalli, Escada, Gucci, Blumarine, Dolce & Gabanna, Hermes, Louis Vouitton, Chopard, Mandarin, Dior…

    E adevărat că, navigând pe cele 19 pagini A4, unele sume – pe care sute de mii de moldoveni nu le-au văzut nici măcar în vis – nu mai par atât de năucitoare. Căci, cum poate să-ţi mai pară năucitoare cele 8000-9000 lăsate de regulă la Lafayet (pentru accesorii chinezeşti, probabil) în comparaţie cu cei 1.578.976 lei plătiţi la 6 mai 2008 pentru mărfuri procurate la Bulgari din Austria sau cu cei 1.015.547 lei achitaţi, la 19 mai 2008, în magazinul aceleiaşi firme din Paris. Pentru cei care nu ştiu, Bulgari este una dintre cele mai vechi case de modă europene, creată în 1884 şi fiind cunoscută pentru creaţiile-unicat şi accesoriile de lux pe care le produce pentru bogaţii lumii.

    Creatorii luxului pentru un consumator de lux dintr-o ţară sărăcită… E adevărat, cel puţin o pătrime din oamenii conduşi de „tata-Voronin” trăiesc sub limita sărăciei, dar Louis Vuitton (care, apropo, face cele mai scumpe genţi din lume) este atât de tentant… Şi costă doar 105.329 lei – în tot cazul, atât s-a plătit, la 13 ianuarie 2009, într-un butic Louis Vuitton la Frankfurt.

    Atât. Restul studiaţi şi… calculaţi.

    Pagina 1

    Pagina 2

    Pagina 3

    Pagina 4

    Pagina 5

    Pagina 6

    Pagina 7

    Pagina 8

    Pagina 9

    Pagina 10

    Pagina 11

    Pagina 12

    Pagina 13

    Pagina 14

    Pagina 15

    Pagina 16

    Pagina 17

    Pagina 18

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *