Miniştrii secreţi
— Spuneţi-ne, cine va fi ministrul Apărării? Dar directorul SIS? Procurorul general?
— Acum nu ştiu, telefonează peste o oră, poate aflu ceva.
Peste 12 ore, telefonul răspunde, în sfârşit.
— Pe cuvânt de onoare, nu cunosc niciun nume.
— Parcă aţi fi nişte partizani…
— Toţi am făcut armata la sovietici…
(Fragment dintr-un dialog întreţinut cu un proaspăt ales în Parlamentul R. Moldova)
Mâine, în Parlament, va fi făcută publică lista Guvernului Filat. Istovită de aşteptare, societatea va afla numele miniştrilor care, până în această zi, sunt păstrate în mare taină, de parcă divulgarea lor ar însemna pericol de moarte pentru viaţa acestora. De fapt, unul dintre liderii politici argumenta de ce eventualii miniştri trebuie „protejaţi”. „Ca nu cumva cineva să arunce în ei cu zoaie, încât nu s-ar mai putea spăla o vecie”.
Nu doar curiozitatea ziaristică ne-a făcut să tot întrebăm, în zilele de la urmă, cine, totuşi, sunt candidaţi pentru funcţiile de miniştri, procuror general sau director SIS. Mai multe motive determină reprezentanţii presei şi ai societăţii civile să insiste ca să cunoască aceste nume ceva mai devreme decât în ziua de vineri, 25 septembrie, când ar urma să se producă prezentarea oficială a componenţei cabinetului şi a programului de guvernare ale acestuia. Într-o societate dominată, de vreun deceniu deja, de sărăcie, corupţie, minciună, laşitate, ticăloşie şi trădare, fiecare om sănătos la cap s-a obişnuit să trateze cu maximă prudenţă orice schimbare de personal din instituţiile statului. Ani în şir, ziariştii au scris despre felul în care se vindeau funcţii importante la Ministerul de Interne, despre sumele fabuloase pe care le investeau părinţii celor care vroiau să ajungă procurori peste noapte, despre „scumpetea” funcţiilor de judecător… Asemenea tranzacţii sunt bine cunoscute şi multora dintre actualii parlamentari. Cu siguranţă, despre acest fenomen periculos din societatea noastră ar putea vorbi ore în şir, bunăoară, Alexandru Tănase sau Vitalie Nagacevschi… Dar, tăcere.
Unde-i transparenţa, dacă nici deputaţii nu cunosc numele candidaţilor la portofoliile de miniştri? Cred că, în primul rând, Vlad Filat ar fi trebuit să manifeste maximă prudenţă. El ar fi trebuit să aibă curiozitatea de a afla şi opinia societăţii despre viitorii membri ai Cabinetului său.
Or, ce garanţii există că lista secretă a viitorilor miniştri nu este doldora de persoane cu un trecut dubios, oameni implicaţi în scheme corupte sau de persoane făţarnice, care nu au nimic în comun cu profesionismul, dar au ştiut să facă teatru, intrând în mâneca noilor guvernanţi, sub pretextul că şi ei ar fi oamenii schimbării? Vor accepta aceşti oameni ca, printre legile prioritare dezbătute în noul Legislativ, să fie Legea Lustraţiei?
Aneta Grosu aneta.grosu.zdg@gmail.com
