Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Megafoanele opoziţiei

Megafoanele opoziţiei

În martie 2012 comunistul Alexandru Petkov a “importat” un lot mare de megafoane prin vama moldo–ucraineană Mirnaia-Tabaki. A ieşit cu scandal, vameşii declarând că deputatul Petkov nu a importat marfa cu acte în regulă, dar gălăgia s-a calmat degrabă.

De atunci, întrunirile opoziţiei comuniste nu au dus lipsă de amplificatoare la mitingurile stradale. Nici adunările reprezentanţilor bisericii ortodoxe ruse nu s-au mai plâns de lipsa megafoanelor. Nici grupurile de “Noi sîntem maladaveni”, nici Liga Tineretului Rus, mai nou – nici liceenii pro-copiat, care se bucură de libertatea de a striga în megafoane. Nu mai vorbim de fracţiunea PCRM, care a adus o parte din megafoane în Parlament şi le exploatează până pică curentul la unele şedinţe din legislativ. Dar ce strigă ei cu toţii?

De câteva zile prin faţa Guvernului, dar şi prin câteva raioane, se perindă nişte grupuri de tineri protestând împotriva reformelor din învăţământ. Ei parcă nu cer manuale mai bune, învăţători mai bine pregătiţi, săli mai bune de sport, tehnologii mai moderne în şcoli, violenţă mai puţină în sălile de clasă, la urma urmei – stoparea fumatului în curtea şcolilor sau a consumului de alcool. Ei cer anularea camerelor la BAC şi anularea în general a reformei. Ei poartă megafoane.

Dar de ce nu spun aceşti liceeni protestatari de azi, tot ei elevi în 2001-2009, despre miniştrii de nimic ai Educaţiei pe care i-au promovat comuniştii, despre manualele pline de voronini şi dezgolite de adevăr, care sunt prin licee şi azi, despre implicarea liderului comunist până şi în abecedare, despre promovarea corupţiei în şcoală şi în direcţii raionale de învăţământ, despre promovarea comunismului şi leninismului ca dogme politice în şcoli? De ce nu spun aceşti elevi despre lipsa de valori în cadrul ministerului cu pricina pe timpul miniştrilor roşii? Dacă tot există megafoane, nu ar fi cazul să se spună clar – miniştrii anteriori au lăsat să degradeze atât de mult situaţia cu copiatul la bac, încât acum eradicarea acestui fenomen e un proces de-a dreptul dureros.

Sâmbătă cei de la PCRM vor ieşi în stradă să protesteze împotriva actualei guvernări. Vor purta şi megafoane. Există multe lucruri împotriva cărora ar trebui de protestat, reieşind din calitatea vieţii actuale în Moldova. Dar cu ce nu sunt de acord comuniştii? Dacă urmărim declaraţiile de ultimă oră ale liderului comunist, comuniştii care vor protesta poimâine nu sunt nici ei, ca şi elevii care au protestat ieri, de acord cu reformele din învăţământ şi cu noile reguli pentru examenele de bac. Ei vor să rămână totul pe vechi în învăţământ. Şi nu numai.

Zilele trecute, episcopul Markel de Bălţi a anunţat că îi încurajează pe toţi cetăţenii să se alăture mitingului politic din 23 noiembrie, unde vor fi megafoanele comuniste. S-ar putea ca oamenii care nu au uitat despre crimele comunismului împotriva Bisericii să înţeleagă că o chemare mai antihristă e greu de inventat. Deci cu cine vine opoziţia comunistă în PMAN? Cu oamenii adunaţi din biserici şi cu tinerii pro-copiat.

Orice guvernare are nevoie de o opoziţie, pentru a o determina să gestioneze mai bine afacerile publice sau chiar să o debarce în cazul unor erori de management public. Şi AIE, dar şi Coaliţia pentru Integrare Europeană au avut şi au nevoie de opoziţie ca să nu deraieze din calea reformelor promise. Nu se pune în discuţie faptul că guvernarea actuală a mers foarte greu cu reformele, în special cu cele privind combaterea corupţiei, dar ce nenoroc are această guvernare de opoziţie.

Opoziţia de azi e ca o himeră a trecutului, cu aceleaşi feţe care au guvernat deja 8 ani fără progrese, cu dependenţe declarate faţă de imperiul rus. Opoziţia de azi e un partid comunist nereformat şi pare să fie o lecţie politică despre cum nu trebuie să fie o opoziţie, şi orice forţă politică care va ajunge pe viitor în opoziţie sper că va învăţa cum să nu acţioneze. Chiar dacă va avea pile la vamă şi va reuşi să importe un lot mare de megafoane, viitoarea opoziţie trebuie să ofere ceva mai bun, mai nou, mai încurajator cetăţenilor sătui de un guvern anume.