Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Maia Sandu a greşit

Maia Sandu a greşit

Ministra Educaţiei, Maia Sandu, se pare că a greşit atunci când a lansat campania “Toleranţă zero copiatului la BAC”. Spun asta pentru că rezultatele sunt mai mult negative decât pozitive, iar opoziţia şi nemulţumirile cresc. Nu doar printre liceeni, dar şi printre părinţii şi neamurile lor. Opoziţia mare vine acum şi din universităţi. Iar valul următor de revolte este aşteptat din sistemul de asigurări sociale şi din oficiile forţei de muncă. Alte campanii de lobby pentru copiat s-au lansat recent printre forţele de opoziţie din Parlament şi printre unele partide extraparlamentare. Adepţi ai copiatului sunt mulţi.

Era oare nevoie de atâta schelălău pentru un ridicol examen de BAC? Să nu fi putut trece BAC-ul 2013 ca şi cele din perioada 1991—2012? Ce, n-au mai făcut miniştrii anteriori campanii similare? Dar niciodată notele la BAC nu au căzut atât de jos.

An de an, miniştrii, viceminiştrii şi directorii de şcoli declarau în cor şi în glas că nu se va admite copiatul. Iar rezultatele erau satisfăcătoare: pe ici-colo mai era câte un elev scos din sală pentru că ar fi copiat, pe dincolo – se mai administra câte o mustrare vreunui supraveghetor sau şef de centru de BAC, dar în mare parte BAC-ul naţional era un succes şi imediat începea admiterea, sub forma unui alt succes naţional.

Viaţa era simplă şi frumoasă în sistemul educaţional de la noi. La BAC tinerii primeau note bune, chiar dacă, de obicei, acestea se cumpărau. Cine vroia şi avea cu ce – îşi cumpăra profesorul, care îi aducea foaia cu rezolvarea completă chiar pe banca de BAC, cine nu avea atâţia bani – plătea un profesor să îi facă rezolvarea şi să îi dicteze rezultatul la mobil, cine nu putea plăti nici asta – dădea o sumuşoară pentru observatori, ca aceea să închidă ochii atunci când candidatul mai sărăcuţ va scoate vreo copiuţă sau se va învârti până va obţine ceva de pe la colegi. Desigur că existau şi examene de BAC Businessclass – asta când mama sau tata rezolva totul la minister, posibil chiar cu ministrul.

An de an am auzit cazuri despre vânzarea examenelor la BAC. Şi în acest an am auzit că s-a copiat, pentru că s-ar fi plătit pe alocuri vigilenţa examinatorilor. Însă ceea ce nu am auzit anul acesta – dar am auzit în toţi ceilalţi ani – e că s-ar fi cumpărat vreun examen personal de la Maia Sandu. Nu zic că toate zvonurile pe care le-am auzit despre anteriorii miniştri ai învăţământului au fost adevărate, dar zvonuri despre coruptibilitatea tuturor au existat. Despre actuala ministră nu s-a încumetat nimeni să spună că a vândut examene de BAC. Şi asta face diferenţa. Dar trezeşte şi furia. Cum de a îndrăznit să strice jucăria care funcţiona fără greş?

Iar jucăria funcţiona nu doar la BAC, ci şi mai departe. Copiii cu note mari, dar false la BAC dădeau cu toţii buzna în universităţi. Şi erau primiţi cu toţii, căci aveau note mari. Numărul de locuri disponibile la contract se tot mărea, apăreau facultăţi noi, specialităţi noi, erau acceptaţi aproape toţi doritorii. Şi acolo, mulţi dintre ei continuau să cumpere note la fiecare sesiune. Cine nu cunoaşte refrenul cu matricolele adunate cu suma necesară în ele, care se returnau fără bani, dar cu note în funcţie de sume? Da, e adevărat, nu toţi profesorii universitari şi nici nu toţi studenţii practicau această metodă. Dar nu cred că există profesor sau student în R. Moldova care să nu fi auzit despre aceste cazuri.

Acum universităţile sunt în şoc. Căderea dramatică a notelor la BAC le lasă “fără marfă”. Ce va face acum facultatea de contabilitate de la Universitatea Agrară, ce va face facultatea de cibernetică de la ASEM? Sau întreaga universitate privată deschisă în interiorul Universităţii de Stat? Vor reveni la normal? Economia se va studia la ASEM, specialităţile electronice la Politehnică, iar Universitatea de Stat va rezolva problema obscură cu universitatea privată din interiorul său?

Cine dintre angajatorii R. Moldova, fie de stat, fie privat, care a întâlnit aceşti tineri cu diplome moldoveneşti, nu şi-a pus măcar o dată întrebarea: oare ce i-au învăţat acolo, la facultate? Fără abilităţi, cunoştinţe, deprinderi profesionale, aceşti tineri ţinuţi la studii pe banii mamelor badante din Italia şi ai taţilor de pe schelele din Moscova ajungeau să cunoască o singură lecţie după absolvirea universităţilor – vreau salariu mare, pentru 3000 de lei eu nu lucrez.

Sper că Maia Sandu “va greşi” în continuare, găsind forţe să monitorizeze drastic admiterea, dar şi licenţierea universităţilor. Sper că facultăţile vor fi mobilizate să pregătească mai puţini studenţi, dar pe bune. Sper că studenţilor li se va cere să facă stagii practice şi voluntariat.

Şi mai sper ca absolvenţii BAC-ului 2013, care au trăit acest exerciţiu al unui BAC mai adevărat, să nu fie lăsaţi singuri, să li se ofere cât mai multe informaţii despre colegii, şcoli vocaţionale, locuri de muncă unde nu se solicită studii universitare, ci tineri motivaţi. Şi, da, să li se explice şi copiilor din Moldova avantajele “anului de orientare”.