MAI, între urme de sânge
Ieri, la Chişinău, rudele şi prietenii l-au petrecut în ultimul drum pe Alexei Vlas, tânărul împuscat mortal de un poliţist, care susţine că «l-a confundat cu un infractor». Tragedia s-a produs în noaptea de sâmbătă spre duminică, la scara unui bloc din sectorul Botanica, unde tânărul ieşise cu prietenii la «o gură de aer», de la o petrecere. Faptul tragediei a fost confirmat marţi, într-o conferinţă de presă de Ministerul de Interne.
Alexei Vlas avea la întreţinere alţi doi fraţi mai mici, toţi trei fiind orfani. Marţi, la Chişinău, circa trei sute de tineri şi studenţi de la mai multe instutuţii de învăţământ s-au solidarizat cu fraţii victimei, studenţi şi ei, şi, întruniţi într-un marş de protest, au pichetat Ministerul de Interne şi Procuratura Generală. Protestatarii au scandt: «Poliţiştii – ucigaşi», «Toţi suntem egali», «Dreptate». Numai că lumea, nu poate înţelege (şi cred că e spre bine acest fapt) că trăim într-o împărăţie a oglinzilor strâmbe, într-o comunitate cu apucături tribale în care un singur om, «preşedintele» e şi MAI, şi SIS, şi Procuratură, şi Curte Supremă de Justiţie etc. A protesta în faţa MAI şi a cere dreptate de la Papuc e ca şi cum a-i cere lapte de la salcie sau «buna ziua» de la un mut.
Cum credeţi că a reacţionat MAI la acţiunea de protest? În stilil unei poliţii aservite. Cu hulă, acuzaţii şi agresiuni. Nici la Ministerul de Interne şi nici la Procuratură nimeni nu a îngăduit «să coboare la nivelul mulţimii» şi să recunoască, cel puţin, aşa după cum susţin oficial, că a fost o eroare la mijloc, fatală, aşa cum a fost, pentru care Ministerul regretă şi-şi asumă consecinţele. Nu, nu a fost să fie. În timp ce lumea insista că «Toţi suntem egali», cerând «Dreptate», responsabili din cadrul MAI se justificau în faţa presei, căutând, stângaci şi dezonorant pentru un grad de ofiţer, să o convingă că aplicarea armei de către poliţistul-ucigaş «se încadrează în limitele legii», că «glontele a nimerit în capul victimei» din cauza «întunericului de pe scară» şi că «poliţistul a tras după ce victima i-ar fi produs o rană de cuţit la picior». În aceeaşi conferinţă fiind spus că «a fost o confuzie» la mijloc şi că tânărul «nu era vinovat». Deşi trecuse mai bine de două zile de la incident, poliţia refuza să recunoască ceea ce martorii declaraseră din prima seară: că Alexei Vlas nu avea cuţit la el şi că poliţistul singur şi-a rănit piciorul, după ce l-a împuşcat pe băiat, ca să poată motiva omorul.
Comportamentul poliţiei, stupid şi cinic, mai ridică şi alte câteva semne de întrebare, vizavi de starea de spirit şi de condiţia morală a ofiţerului de poliţie. În timp ce lumea, adunată într-o durere, cerea Ministerului să se implice în elucidarea omorului, pe care făptaşii încearcă să-l treacă pe contul victimei, şeful Direcţiei Ordine Publică a MAI, P. Corduneanu, nu a găsit să spună presei nimic mai relevant decât că protestatarii au «pus în pericol ordinea publică» şi că vinovaţii vor fi «sancţionaţi». Faptul că ceea ce se întâmpla în stradă era rodul direct al politicii de cadre în MAI, de pe urma căreia a fost omorât un om nevinovat, conta mult mai puţin sau poate că pentru el nu conta deloc. Şi asta o spunea un ofiţer major din aparatul MAI. Grav de tot. Dacă ţinem cont că orice «cartuş», la propriu şi la fugurat, e pe contul poliţiei, dar din contul nostru.
Declaraţiile cu care îşi face imagine publică MAI, de pe urma cazului, rămân contradictorii. Poliţia se genează de propriile afirmaţii, operând cu jumătăţi de adevăr. De parcă reputaţia Internelor, sub «generalii» Papuc sau Zubic, ori sub preşedintele Voronin ar fi într-atât de impecabilă şi de imaculată, încât s-ar teme să nu o păteze cumva cu sângele lui Alexei Vlas? Să fie singurul sânge nevinovat pe conştiinţa poliţiei?
Petru AMARIEI
