Măcel electoral cu 250 000 de votanți
Nimeni, nici pe intern, nici pe extern, nu s-a așteptat că lucrurile vor ajunge atât de departe. Mă refer la „cazul Năstase”, cu invalidarea scrutinului electoral din 3 iunie și a mandatului de primar de Chișinău pentru acesta, mandat câștigat cu o diferență de peste 12 mii de voturi față de contracandidatul său Ion Ceban și necontestat de nimeni decât de instituțiile de drept consacrate regimului de guvernare. Prin ceea ce s-a întâmplat pe 19 iunie și după 19 iunie, regimul a depășit orice „linie roșie” în relațiile cu societatea și cu statul. Vlad Plahotniuc (regele neîncoronat) nu a făcut decât să își mai demonstreze, pentru a câta oară după 2009, ambiția că el e Cezarul și că legile acestui stat nu mai slujesc decât unui singur partid și unei singure persoane. Altfel cum să explici perpetuarea aceleiași decizii de invalidare a rezultatelor scrutinului din 3 iunie în trei instanțe de diferit rang judecătoresc: judecătoria Chișinău (19 iunie), Curtea de Apel (22 iunie) și Curtea Supremă (?!) de Justiție (25 iunie), după ce, pe 9 iunie, Consiliul Electoral de Circumscripție Chișinău a recunoscut legalitatea acestor alegeri.
În cei aproape 27 de ani de independență, R. Moldova a avut parte de guvernări de toată mâna: mai aproape de lume și mai distante de ea, cu idealuri și fără, mai mult sau mai puțin corupte, conjuncturiste și mai puțin conjuncturiste, de stânga și de dreapta, mai liberale sau mai autoritare. Furturi și hoții și-au permis, de la agrarieni încoace, practic, toate guvernările. Nimeni, însă, nu a avut obrăznicia să atenteze la opțiunea de vot și la votul electoratului. Mai mult, să-l dea pe mâna unor instanțe de judecată corupte, iar acestea, din mare servilism politic, să-l dea la coș. Decis și basta. Ceea ce a făcut PD nu încape în nicio regulă democratică de joc. Are dreptate Maia Sandu: e crimă ceea ce au făcut PD și argații lor din justiție. Da, nu este exclus să fi existat și anumite nereguli, în condițiile unei tranziții îmbătrânite și demodate ca cea moldovenească, dar dați probe, domnilor judecători, care să stea în picioare, nu impresii pe care să le proptească politic PD și Plahotniuc. De ce să dați atât de ușor cu „cuțitul” în alegător? Aveți o meserie pe care e imposibil s-o faceți bine fără să adresați întrebări. De ce nu v-ați întrebat sau nu vă întrebați, măcar după ce ați măcelărit circa 250 de mii de votanți, majoritatea pentru Năstase, de ce nu aveți și adepți ai complotului la crima pe care ați făcut-o la comanda puterii? Departamentul de Stat al SUA, Ambasada Statelor Unite la Chișinău, Consiliul Europei, Uniunea Europeană, Grupul Alianței Liberalilor și Democraților pentru Europa din Parlamentul European, Consiliul Autorităților Locale și Regionale din cadrul Consiliului Europei – apelez la doar câteva instituții internaționale solide care au dezaprobat invalidarea alegerilor. Și nicio aprobare. Același lucru îl avem și pe plan intern: lideri de opinie, societate civilă, grupuri și fracțiuni parlamentare, lumea ieșită în stradă – toți vin cu aceleași acuzații de servilism politic la adresa justiției. De ce? Pentru că justiția nu dă probe. Iar cele pe care le invocă, nu rezistă.
Apelul adresat populației să meargă la vot în ziua alegerilor (ceea ce li se impută lui Năstase și Ceban) și agitația electorală sunt lucruri diferite. Ar fi să fac o precizare: nu mă bat aici pentru Năstase, nu sunt fanul lui și nici nu accept tot ce face Andrei Năstase. Dar problema nu e Năstase. Problema e mult mai serioasă: această guvernare nu se mai socoate cu noi și am ajuns să fim furați nu numai de miliardele din bănci, dar și de ceea ce până nu demult ni se părea un lucru sacru: un „da” și un „nu” din noi, care era strict al nostru. După ce Curtea Supremă de Justiție a trecut pod peste vocea miilor de protestatari care au împânzit duminică centrul Chișinăului și a lăsat alegerile nevalidate, V. Plahotniuc a ieșit în presă cu un interviu și – curios, s-a arătat dezamăgit și el de deciziile instanțelor de judecată. „Noi (în PDM) și acum considerăm că alegerile s-au desfășurat liber și democratic”, dar de ce „s-a ajuns la acest deznodământ”, liderul PD zice că nu știe și că partidul, pe care-l reprezintă, nu poate face nimic pentru a schimba situația, deși din exterior s-au făcut presiuni asupra lor ca alegerile să fie validate. „Noi suntem singurul partid care are în mod real de pătimit de pe urma invalidării alegerilor din Chișinău”, se tânguiește liderul PD, dar cu toate acestea, spune el, mai bine plătim prețul politic al invalidării mandatului, decât să facem presiuni asupra justiției. Spus scurt și spus, de fapt, tot. PD nu vrea să se împace cu pierderea alegerilor la Chișinău (eșecul Silviei Radu) și cu venirea lui Năstase pe post de primar general. În consecință – complot. Ce urmează? Vom avea alegeri repetate? Puțin probabil. Plahotniuc nu va risca. Dacă și nu va fi admis în alegeri Năstase, vine Maia Sandu și PD oricum pierde primăria. Altă soluție? Să scuipe pe presiunile externe, să numească un nou primar interimar comod, cel mai probabil, Ruslan Codreanu, de la PPEM-ul lui Leancă, și să guverneze după cum a mai guvernat.
E greu să crezi că V. Plahotniuc ar fi un sinucigaș. A râvnit prea mult la putere și la averi, și-a dorit, dintr-un mare hazard, să devină rege – fie și neîncoronat, dar rege, și să ajungă cel mai avut dintre marii avuți ai R. Moldova, ca să riște să se despartă de bogății așa precum i s-a întâmplat lui Victor Ianukovici al Ucrainei, să zicem. Dar faptul rămâne fapt. Stilul în care acționează „regele” e mai degrabă unul de samurai japonez din secolul XIX, decât de jucător calculat, după cum ne-am obișnuit să-l știm. V. Plahotniuc a mers prea departe în decizia sa de a se război cu Andrei Năstase (dacă asta se vrea și nu altceva) și a supărat mai multă lume. Atât în interior, cât și în exterior. Parlamentarele din toamnă s-ar putea să repete precedentul 7 Aprilie 2009 sau maidanul ucrainean din 2014. Contează cum se va organiza opoziția și ce alternativă, „pe plan extern”, i se va găsi lui Plahotniuc până în toamnă.
