Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Lupu şi Filat cu «mâţa»…

Lupu şi Filat cu «mâţa» lui Dodon în sac

Ori de câte ori crapă relaţiile pe interiorul Alianţei de guvernare, gândul mă duce la 24 ianuarie 1859, Ziua Unirii celor două principate româneşti, Moldova şi Muntenia. Mă uimesc. Câtă voinţă politică şi ce curaj: au unit, ceea ce părea imposibil. Şi aceştia, de 3 ani de zile nu se pot uni 3 la un loc…Trei la număr dar nu şi în sumă. Nici în gând. Şi nici la treabă.

Au mai trecut două luni de la 15 decembrie (o nouă tentativă de alegere a şefului statului) şi o altă lună de la intenţia Alianţei de a organiza un referendum constituţional privind simplificarea procedurii de alegere a şefului statului, ca să ne pomenim, practic, exact acolo unde eram şi după alegerile din 5 aprilie 2009: tot fără preşedinte. Mai mult – fără nicio claritate în problema preşedintelui. Caz fără precedent. De la 2009 şi chiar de la 2010 încoace, în lume au izbucnit şi s-au încheiat tot genul de revoluţii şi lovituri de stat, au căzut guverne, regumuri şi monarhi – titulaţi sau netitulaţi, iar la Chişinău problema Nr.1 rămâne în continuare alegerea preşedintelui. Dacă s-ar fi apucat cineva săa dune la un loc toate şedinţele Consiliului AIE la acest subiect, toate şedinţele separate ale partidelor-membre AIE, şedinţele Parlamentului, vizitele în exterior sau din exterior şi declaraţiile liderilor care s-au făcut de fiecare dată, în presă, la tema preşedintelui, Alianţa, cu siguranţă, ar fi fost demult trecută în vre-o carte. Numai nu ştiu, dacă a recordurilor. S-ar putea să fie şi una a nebunilor.

URSS, patria celor fără de Patrie

Nu sunt adeptul şi nici simpatizantul celor care mărşăluiesc la Chişinău, de aproape o lună, indiferent dacă o fac sâmbăta sau duminica şi sub ce culori emblematice mărşăluiesc. Unii o fac din gelozie, alţii – din ipocrizie. Comuniştii au terminat-o cu speculaţiile în Parlament şi au ieşit în stradă. De ce? Ca să testeze dacă mai sunt sau nu proşti în Moldova. Este culmea: să aduni lumea şi s-o pui să defileze, pe ger, sub seceră şi ciocan (simbolurile anticapitalismului) în timp ce PCRM-ul e mama capitaliştilor din Moldova, ori s-o îndemni să strige în cor «Jos capitalul», în timp ce comuniştii sunt cei mai mari capitalişti (milionari şi miliardari din Moldova, iar în unele cazuri şi din spaţiul ex-sovietic) – asta cum se cheamă? Nu ipocrizie? Sau, mai popular, porcărie? E un fel de dust politic. Dacă au ajuns să poarte comuniştii în plină stradă şi în plină zi pancarde cu «Patria noastră e Uniunea Sovietică», devierile sunt mari de tot. Poate de la frig, poate de la rachiu, dar poate de la nişte boli cronice mai vechi? Numai cei fără de Patrie îşi caută patria în URSS.

«Una spunem, alta facem…»

Faptul că comuniştii calcă prin străchini, nu înseamnă, deloc, că cei de pe cealaltă parte a baricadei – puterea, nu-şi are şi ea «străchinile» ei. Din toamna lui 2010 încoace numai cu jocul de-a preşedintele prin câte străchini s-a călcat. Şi se mai calcă. Până când? Greu de spus. Dar din momentul în care s-a călcat din start cu stângul (constituirea AIE), posibil ca lucrurile să meargă, tot cu stângul şi mai departe. Să ne amintim aici că pe 15 ianuarie, după mai multe manevre de alegere a şefului statului, Alianţa anunţa – neaşteptat pentru mai multă lume, că merge la referendum, că altă soluţie nu are pentru a depăşi blocajul impus de comunişti, iar ulterior şi de grupul Dodon. «Este singura soluţie posibilă pentru alegerea preşedintelui, reieşind din actuala conjunctură politică», declara presei, cu exact o lună în urmă, liderul PLDM, V. Filat, cu precizarea că decizia «este una solidară» şi că acţiunea «va fi implementată tot în mod solidar». Într-o săptămână urma să fie anunţată şi data referendumului. Anunţul a venit, însă, peste trei săptămâni. Altul, ce-i drept, decât cel promis. Desolidarizat. Doi dintre liderii Alianţei, V. Filat (PLDM) şi M. Lupu (PDM) declarau, după consultarea arbitrară a câtorva ONG-uri din regie, anularea şi nu desfăşurarea referendumului. Două zile mai tîrziu, liderul PL, M. Ghimpu îşi exprima regretul pentru decizia colegilor din AIE. «De aproape 2 ani ne învârtim în jurul aceluiaşi pripon: vorbim una, facem alta. Ceea ce ne înţelegem azi mâine nu mai este valabil. Deaceea suntem unde suntem», declara Ghimpu presei. În opinia sa, decizia anti-referendum «este o decizie anti-Alianţă». Deşi Ghimpu nu a spus cu text deschis, din declaraţiile sale putem deduce că respingerea referendumului şi acceptarea, arbitrară, a grupului Dodon în alegerea preşedintelui înseamnă începutul distrugerii Alianţei. De aici, probabil, şi acuzaţiile făcute de Ghimpu la adresa colegilor AIE, că «fac jocuri ascunse, ba pe la Moscova, ba pe la Bruxelles». Aşa dar, la nici o lună, din «singura soluţie posibilă» s-a ales praful. Foarte posibil că Filat şi Lupu au tras de timp cu anunţarea datei referendumului, până au încheiat, pe la spatele lui Ghimpu, tranzacţiile cu Dodon. Până unde va merge acum Dodon în rolul său de «Godot» (remarca deputatului V. Saharneanu) este greu de spus. Una e clar: cărţile anti-referendum s-au jucat fără Ghimpu şi anti-Ghimpu. Înţelegerile din AIE cu Ghimpu speaker au fost trecute la sacrificii şi, nu-i exclus, că şi rolul de mai departe al PL la guvernare va fi decis tot fără el. Dodon nu ascunde faptul că alegerea preşedintelui va fi primul pas spre «reformatarea Alianţei» (distrigerea Alianţei, după Ghimpu). Şi că vor mai fi şi alţi «paşi», despre care el, deocamdată, nu se încumetă să vorbească. Mă rog, de ce să zică «hop» până nu a fost ales preşedintele, deşi, într-o emisiune la Pro-TV nu a ezitat să-l avertizeze pe Ghimpu că dacă se va încumeta să nu voteze «candidatul Alianţei»(de care Ghimpu nu ştie nimic) s-ar putea să se lipsească şi de cele patru mandate din guvern, nu doar de funcţia de speaker. Faptul că Dodon a devenit, peste noapte, atât de curajos dă de bănuit că «preşedintele» este ca şi «peţit» deja lui Filat şi Lupu. Nu degeaba, şi unul şi altul îl forţează pe Ghimpu să accepte numirea datei de alegere a preşedintelui azi, imediat, în prima şedinţă de primăvară-vară a Parlamentului, fără să fi fost convenită candidatura. «Mâţă în sac», ca ulterior, în cazul în care PL nu va acepta «marfa», să-l acuze, tot ei, de provocaea anticipatelor. Ghimpu, deocamdată rămâne pe poziţii: mai întâi marfa şi apoi votul. Ce urmare va avea spectacolul, vom vedea. Nu-i exclus ca protestele comuniştilor să se încheie şi ele o dată cu votarea «mâţei» din sac. S-ar putea ca toată parada politică, iniţiată de comunişti la Chişinău, imediat după anunţarea referendumului, să facă parte din acelaşi proiect cu «reformatarea (distrugerea) Alianţei», la care comuniştii – aşa după cum îi îndeamnă insistent Dodon, să vrea să participe după urcarea «mâţei» la tron. Că «mâţa» este doar primul pas din ceea ce au cerut de mai multe ori şi comuniştii şi Dodon.

Petru Grozavu