Lista „celor 6”. Vor urma şi alţii?
Dosarul pierdut săptămâna trecută la CEDO, a pus Kremlinul pe jar. Acuzaţiile la adresa Rusiei de încălcare a dreptului la educaţie pentru elevii şcolilor de limbă română din Transnistria, le-au stricat oficililor ruşi pofta de somn şi de mâncare pe „termen nelimitat”. Reacţiile Moscovei o dau de gol. După ce a aruncat în capul Starsbourg-ului cu tot felul de injurii şi epitete politice şi a înţeles că nimic nu schimbă şi toate-s înzadar, Moscova s-a potolit pentru trei zile, după care şi-a schimbat staretgiile şi s-a concentrat pe o altă linie de atac: Moldova, Letonia, Lituania, Estonia Kazahstan şi Kîrgîzstan. Altfel-zis, Rusia apucă, ca curva, prăjina din celălalt capăt şi îşi face plan să dovedească lumii şi, mai ales, Europei că nu Rusia ar fi statul care trece pod peste drepturile omului şi că ruşii ar fi cei mai nedreptăţiţi în lumea asta. Ce face Moscova? Decide, potrivit Agenţiei de presă Ria Novosti, deschiderea „în mai multe state CSI şi Ţările Baltice a centrelor de protecţie juridică a compatrioţilor” (ruşi). Decizia este făcută publică, la 5 zile după verdictul CEDO, de către directorul executiv al Fundaţiei pentru asistenţă şi protecţie a drepturilor compatrioţilor care locuiesc peste hotare, Igor Panevkin. Din ceea ce declară Panevkin, merită reţinute două lucruri. Unu: că Fundaţia a alocat deja pentru luna octombrie (operativitate, frate, nu ca la moldoveni) sprijinul financiar necesar pentru crearea unor astfel de centre în Republica Moldova, Kazahstan, Letonia, Lituania, Estonia şi Kîrgîzstan. Şi doi: „că Rusia va finanţa deschiderea unor astfel de centre în ţările cele mai problematice din punctul de vedere al apărării drepturilor compatrioţilor”. Curios, nu?.
Ruşia, în căutarea statului special
Nu pot şti la ce s-o fi referind Moscova când zice că „compatrioţilor” ei li se încalcă drepturile în Letonia, Lituania, Estonia, Kîrgîzstan şi Kazahstan. Ştiu, însă, că, spre deosebire de R. Moldova, în nici unul din cele cinci state trecute pe listă, alături de Moldova, ruşilor nu li s-a dat voie să se urce în cap. Legile casei sunt aici legi pentru toţi, de la preşedinte şi până la simplul cetăţean, indiferent dacă este leton, lituanian, estonian, kazah, kîrgîz sau rus. Principiul „de la vlădică până la opincă” este normă. Dar în Rusia parcă-i altfel? Putin a mers până într-acolo, încât a obligat şi gastarbayterii să cunoască limba rusă şi istoria Rusiei. Mă rog, pentru orizont şi cultura generală, n-ar strica nimănui. Dar ceea ce face Putin nu e pentru cultură generală. Ceea ce face Putin este politică. Ruşii peste tot în lume vor statut exclusiv, supraetnic. Aşa văd ei Rusia (chiar şi federală). Aşa văd ei lumea. Zilele trecute NTV-ul (sper să nu fi greşit canalul) difuza pe post o emisune despre conflictele interetnice din Rusia. Bătăi, violuri, omoruri doar pentru că nu te-ai născut rus. Şi nu sunt cazuri accidentale. În Rusia există mai multe organizaţii de tineret cu ideologie rasistă. Să ajungi să declari public (şi să promovezi, la nivel de organizaţie, ideea) că în Rusia, în locurile publice nu trebuie să-ţi permiţi să discuţi nici măcar la o masă cu prietenii sau cu soţia şi copiii într-o altă limbă decât rusa, dacă în preajma ta ai ruşi. „Exclus. Aici e Rusia. Orice altă limbă vorbită în voce este o sfidare la adresa Rusiei” – se agita la microfon un tânăr de vre-o 22 de ani dintr-o „organizaţie naţionalistă”. Dacă în variantă rusească asta este naţionalism, putem să ne închipuim, cum arată rasismul, în aceeaşi variantă. Scenele din emisiune şi optica „eroului naţionalist”, pe mine, cel puţin, m-au transferat cu gândul la urgiile pe care le făcea cu ani în urmă în America, în cartierele afro-americane, Ku Klux Klanul. Curioasă evoluţie în timp: o Americă, fost rasistă (chiar dacă temporar) ajunge să aibă, peste ani, un preşedinte de culoare, ales democratic şi o Rusie educată în spiritul internaţionalismului socialist devine rasistă. Când şi unde s-a produs ruptura?. La 1990-1991, după, mai devreme?
„Ruşii au drepturi, ei nu au obligaţii”
Rusa, de fapt, niciodată nu a fost o singură Rusie. Şi stările ei de spirit au fost şi ele, cel puţin două. A fost şi există o Rusie a marilor minţi, caractere şi culturi. Şi există Rusia mujicismului provincial, lenos, pedant şi agresiv. Nu ştiu ce fac azi în Rusia primii, ceilalţi, însă, asociindu-se cu Biserica lui Kirill, au mers, majoritar, în politică. „Ivanismul”, ca fenomen a subculturii ruse, a pus stăpânire pe Rusia şi „Noua Rusie” sau „Sfânta Rusie” (versiunea PF Kirill) caută să renască prin ivanizmul ei agresiv. La ea acasă. Şi dincolo de casă, acolo unde mereu i se pare că a pierdut ceva. Centrele la care face trimitere Panevkin sunt şi ele din acelaşi arsenal politic al Kremlinului de „ivanizare” a zonelor de interes politic din spaţiul ex-sovietic. Deloc întâmplătoare această „listă a celor 6”, în formula pretinsă de Kremlin: sunt statele care s-au rupt ori care sunt mai rezervate în relaţiile cu Rusia. Altfel, cum putea să se întâmple ca R. Moldova să fie trecută pe lista „celor mai problematice state” pentru minoritatea rusă, dacă R. Moldova rămâne în topul celor mai tolerante statele ex-URSS în relaţiile cu minorităţile. Ce nu au ruşii aici? Presă? Grădiniţe? Şcoli? Teatre? Libertatea de a-şi vorbi limba, sau de a se întreţine identitar? Fără să cunoască limba statului a cărei cetăţeni sunt, stau în funcţii de tot genul: şefi de administraţii, procurori, judecători, profesori, medici, avocaţi, deputaţi, pînă nu demult membri de guvern şi (culmea) ambasadori… În ce sunt limitaţi? Care sunt restricţiile? Au, cumva, moldovenii mai multe drepturi în Rusia, decât ruşii în Moldova? Sau Rusia nu e obişnuită să-şi pune astfel de întrebări? Dacă „nu”, atunci trebuie ajutată (de către Chişinău) să înţeleagă cel puţin un lucru: că ruşii în Moldova au drepturi, eu nu au obligaţii. Că dacă aveau obligaţii, ar fi plecat în Rusia dar aşa stau, bine-mersi, în Moldova. Unii ca lumea, alţii ca ne-lumea. Sau poate că Rusiei nu-i convine întru totul cum se manfistă aceştia pe rol de „compatrioţi”? Şi îi vrea pe baricade, gherilă, batalioane civile de intervenţie, un fel de Al-Qaeda, sau poate îi vrea, după modelul „Noii Rusii”, afectaţi de „naţionalismul rus”, model Ku Klux Klan? Tot ce-i posibil.
Petru Grozavu
